ICCJ. Decizia nr. 4594/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4594/2004
Dosar nr. 2201/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51 din 16 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, pe inculpaţii B.C.S. la 12 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc şi pe I.N.R. la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a fost computată, din pedepsele aplicate, durata detenţiei preventive şi de la inculpatul B.C.S. a fost confiscată o anumită cantitate de heroină.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ziua de 11 februarie 2003, în baza a două denunţuri lucrătorii de poliţie de la secţia 10, au organizat un flagrant pentru prinderea persoanelor, care vând droguri într-un imobil din sectorul 2 al Capitalei, în care scop au tratat cu praf fluorescent de culoare galbenă o sumă de bani în bancnote pe care au scris cu creion chimic „trafic de droguri", sumă ce a fost dată denunţătorilor, care s-au deplasat la locul respectiv.
Ajungând în acel loc, ei au intrat în imobil, iar după aproximativ 5-10 minute au ieşit şi au predat, fiecare din ei, lucrătorilor de poliţie câte 3 doze din folie de culoare alb-transparentă ce conţinea o pulbere maronie, după care au mers din nou în locuinţă, de unde unul din ei a cumpărat două seringi hipodermice. În acel moment lucrătorii de poliţie au pătruns în imobil şi au efectuat o percheziţie.
Cu această ocazie, într-o cameră au găsit pe cei doi inculpaţi şi alte trei persoane, iar în alta mai multe seringi hipodermice noi sau folosite. În momentul când lucrătorii de poliţie au intrat în a treia cameră, recurentul B.C.S. a aruncat pe un reşou o sumă de bani, din cea primită de la denunţători şi a scos din buzunar o pungă, în care erau 15 doze ambalate, sub formă de bilă, în folie din plastic, pe care a aruncat-o sub pat.
Totodată, s-a mai găsit o pungă din plastic în care se afla o doză sub formă de bilă, aruncată de inculpatul I.N.R., un teanc de bancnote care fiind verificat cu lampa fluorescentă, s-a constatat că una din ele prezenta urme de praf galben, fiind identificată ca făcând parte din cele cu care denunţătorii au cumpărat heroină de la recurenţi.
Inculpaţii au declarat apel, care a fost respins prin Decizia nr. 251 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Nemulţumiţi de soluţie, inculpaţii au declarat recurs.
Apărătorul a susţinut că hotărârile nu sunt legale şi temeinice, deoarece în mod greşit instanţele l-au condamnat pe inculpatul B.C.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, el nefiind traficant de droguri de mare risc, ci numai consumator.
Pentru acest motiv a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare.
Apărătorul şi-a motivat cererea prin aceea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei imputate şi nu a fost surprins în preajma drogurilor respective.
În ce priveşte, pe inculpatul I.N.R., apărătorul a solicitat reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., deoarece a recunoscut şi regretat că este traficant de droguri, are doi copii minori în întreţinere şi îngrijire şi nu are antecedente penale.
În concluzie, apărătorul a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în ce priveşte pe inculpatul B.C.S. şi reducerea pedepsei aplicate recurentului I.N.R. ca urmare a aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Analizând hotărârile atacate în raport de motivele invocate precum şi din oficiu se constată că sunt legale şi temeinice.
Instanţele au reţinut săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în primul rând, pe baza constatărilor făcute la percheziţia domiciliară când recurentul a fost prins în flagrant în timp ce vindea asemenea substanţe şi asupra lui au fost găsite bancnote marcate cu praf fluorescent.
Fapta şi vinovăţia inculpatului rezultă şi din declaraţiile martorilor, precum şi din relatările coinculpatului I.N.R.
În ce priveşte temeinicia hotărârilor, sub aspectul individualizării pedepselor se constată că acestea au fost bine stabilite, ele reflectând corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorilor.
Sub acest aspect s-a avut în vedere gradul deosebit de pericol social concret al infracţiunii de trafic şi consum de droguri dar şi de împrejurarea că inculpatul B.C.S. este recidivist, iar celălalt a mai fost condamnat în timpul minorităţii şi a executat pedepse privative de libertate, ceea ce dovedeşte, pentru ambii recurenţi perseverenţa infracţională şi că scopul educativ al pedepselor anterioare nu a fost realizat.
Orientarea pedepselor către minimul special prevăzut de lege, denotă că instanţele au avut în vedere totodată şi împrejurările favorabile inculpaţilor, menţionate de apărător.
Aşa cum au fost stabilite, pedepsele aplicate vor asigura realizarea scopului educativ şi de prevenirea săvârşirii altor infracţiuni prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive, recursurile urmează să fie respinse.
Întrucât inculpaţii au fost judecaţi în stare de arest, urmează ca din pedepsele aplicate să se compute durata prevenţiei.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii B.C.S. şi I.N.R., împotriva deciziei nr. 251/ A din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat durata arestării preventive de la 12 februarie 2003, la zi.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4592/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4595/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
