ICCJ. Decizia nr. 4720/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4720/2004
Dosar nr. 1372/2004
Şedinţa publică din 22 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 701 de la 27 octombrie 2003, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul G.I.A. la 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen., s-a constatat prejudiciul recuperat şi a fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 23 aprilie 2002, în jurul orei 12,00, inculpatul aflându-se în incinta Liceului C.F.R. Craiova, s-a întâlnit cu partea vătămată T.D.O., căreia i-a reproşat că i-a adus injurii unui prieten de al său şi i-a cerut să-l însoţească în toaletă, unde fiind refuzat cu un împrumut, în sumă de 300.000 lei, la buzunărit şi i-a sustras un telefon mobil şi suma de 30.000 lei.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza probelor administrate, respectiv declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor audiaţi, coroborate cu cele ale inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul.
În apelul parchetului a fost criticată sentinţa pentru nelegalitate, în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. şi nu cum greşit a reţinut instanţa încadrarea în ceea de tâlhărie calificată, pentru că fapta a fost săvârşită în public.
De asemenea, se arată că toaleta liceului nu este loc public, în sensul prevăzut de art. 172 C. pen., întrucât nu este accesibil în tot timpul publicului.
În apelul său, inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie şi a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt, întrucât au lipsit actele de violenţă.
Prin Decizia penală nr. 87 din 20 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.I.A., solicitând admiterea lui şi reindividualizarea pedepsei aplicată, în sensul reducerii cuantumului ei.
Temeiul juridic al recursului în constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt, stabilind în mod just vinovăţia inculpatului, iar încadrarea juridică pentru fapta săvârşită, fiind legală şi temeinică.
Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicată, Curtea, constată că aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Au fost avute în vedere criteriile generale de stabilire şi aplicare a pedepsei referitoare la pericolul social concret al faptei săvârşite, la împrejurarea în care inculpatul a acţionat şi la persoana acestuia, necunoscut cu antecedente penale, cât şi conduita procesuală, astfel că pedeapsa de 5 ani aflată la limita minimului special prevăzut de lege, este în măsură se asigure reeducarea inculpatului în spiritul valorilor sociale încălcate, asigurând astfel şi realizarea scopului sancţiunii penale, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu sunt alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.
Recurentul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare, onorariul pentru apărarea din oficiu, avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.A. împotriva deciziei penale nr. 87 din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4719/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4721/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
