ICCJ. Decizia nr. 4725/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4725/2004
Dosar nr. 2500/2004
Şedinţa publică din 22 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În temeiul art. 409 şi art. 410 alin. I partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 261 din 6 mai 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, motivând că în mod greşit instanţa de recurs a constatat că pedepsele aplicate inculpatului J.F. sunt graţiate în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Prin sentinţa penală nr. 45 din 13 ianuarie 2003, Judecătoria Deva l-a condamnat pe inculpatul J.F., pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare şi pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 533 din 8 aprilie 2002 a Judecătoriei Deva, pedeapsă pe care inculpatul urmează să o execute alături de cea stabilită în cauză, în final, 2 ani şi 3 luni închisoare.
S-a reţinut că inculpatul minor J.F., fără o înţelegere prealabilă sau în timpul săvârşirii infracţiunii, i-a ajutat pe inculpaţii R.M. şi S.F. să valorifice o parte din bunurile sustrase de aceştia în noaptea de 17 octombrie 2002.
În noaptea de 30 octombrie 2002, prin efracţie, inculpatul a încercat să sustragă carburant din autoturismul părţii vătămate M.A., parcat în loc public.
Prin aceeaşi sentinţă penală, instanţa i-a condamnat şi pe inculpaţii R.M. şi S.F., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pentru inculpatul R.M. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)) la pedeapsa de 4 ani închisoare şi respectiv 3 ani închisoare.
Faptele comise de inculpatul R.M. au avut loc la datele de 17 octombrie 2002, 24 octombrie 2002, 29 octombrie 2002, iar cele comise de inculpatul S.F. la 17 octombrie 2002 şi 29 octombrie 2002.
Tribunalul Hunedoara, prin Decizia penală nr. 98/ A din 27 februarie 2003, a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpatul J.F., a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 426 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Deva, pe care a contopit-o cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 533 din 9 aprilie 2002 a Judecătoriei Deva, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
Totodată, a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de cea de 9 luni închisoare aplicată în cauza dedusă în prezent judecăţii, urmând ca inculpatul să execute, în final, 2 ani şi 3 luni închisoare.
Apelul declarat de inculpatul R.M. a fost respins ca nefondat.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 261 din 6 mai 2003, a admis recursul declarat de inculpatul J.F., a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză, în componentele de 2 luni închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. şi de 9 luni închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 şi urm. din acelaşi cod.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002, instanţa de recurs a constatat că cele două pedepse sunt graţiate în întregime şi condiţionat, urmând ca inculpatul să execute numai pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 533 din 9 aprilie 2002 a Judecătoriei Deva.
În temeiul art. 3857 C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a extins efectele recursului şi cu privire la inculpatul S.F. şi în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată acestuia pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a constatat că inculpatul S.F. a fost arestat preventiv la 1 noiembrie 2002, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziei penale a Curţii de Apel Alba Iulia şi menţinerea hotărârii instanţei de apel cu privire la inculpatul J.F.
La termenul de judecată din data de 22 septembrie 2004, procurorul de şedinţă a precizat că solicită extinderea recursului în anulare şi cu privire la inculpatul S.F., urmând să se constate că instanţa de recurs a pronunţat în cazul ambilor inculpaţi o hotărâre contrară legii, constatând graţiate pedepsele aplicate potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Examinând recursul în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat.
Potrivit art. 1 din legea nr. 543/2002, publicată în M. Of. nr. 726 din 4 octombrie 2002, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, aplicate pentru fapte comise până la data publicării actului normativ.
Ori, în speţă, infracţiunile deduse judecăţii, prevăzute de art. 264 alin. (1) şi de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g), e) şi i) C. pen., au fost săvârşite de inculpatul minor J.F. la 18 octombrie 2002, respectiv 30 octombrie 2002, deci ulterior datei de 4 octombrie 2002.
În consecinţă, în mod greşit instanţa de recurs a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare aplicată în cauză inculpatului J.F. în componentele acesteia, de 9 luni, respectiv de 2 luni închisoare, şi a constatat că sunt graţiate potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Procedând în acest mod, a stabilit ca inculpatul să execute o pedeapsă mai mică cu 9 luni închisoare decât pedeapsa legală de 2 ani şi 3 luni închisoare.
Pe de altă parte, în mod eronat a constatat că pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare este aplicată numai prin sentinţa penală nr. 533 din 8 aprilie 2002 a Judecătoriei Deva, câtă vreme, în realitate, această pedeapsă este, cum a reţinut şi instanţa de apel, rezultanta sancţiunilor aplicate pentru infracţiuni concurente, prin sentinţele penale nr. 533 din 8 aprilie 2002 şi nr. 426 din 19 martie 2002, ambele ale aceleiaşi instanţe.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei penale nr. 261 din 6 mai 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia care va fi casată numai cu privire la inculpatul J.F., menţinându-se sentinţa penală nr. 98/ A din 27 februarie 2003 a Tribunalului Hunedoara.
Efectele recursului în anulare în defavoare nu pot fi extinse şi cu privire la inculpatul S.F. întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 4121 C. proc. pen., instanţa nu poate crea părţilor cu privire la care recursul în anulare nu se referă, prin extinderea efectelor acestuia, o situaţie mai grea.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 4141 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei penale nr. 261 din 6 mai 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul J.F.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la inculpatul J.F. şi menţine sentinţa penală nr. 98/ A din 27 februarie 2003 a Tribunalului Hunedoara.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4723/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4726/2004. Penal. Art.213 c. pen. Recurs în... → |
|---|
