ICCJ. Decizia nr. 4752/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4752/2004
Dosar nr. 2067/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 274/ S din 2 iulie 2003, pronunţată de către Tribunalul Braşov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R.I., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut în altă cauză.
S-a constatat că, inculpatul a fost arestat preventiv din 12 aprilie 2003, până la zi.
S-a constatat că, partea vătămată I.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Onorariile avocaţilor din oficiu, în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, în sumă de 750.000 lei, s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi incluse în cheltuielile judiciare.
Partea vătămată a fost obligată să plătească la stat 2.700.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, atât inculpatul cât şi partea vătămată I.E. sunt de etnie romă şi locuiesc în comuna Perşani, judeţul Braşov, fiecare dintre ei în relaţii de concubinaj cu alte persoane: inculpatul cu martora B.M., împreună au trei copii minori, iar partea vătămată cu martorul C.G., de aproximativ un an şi 3 luni.
În urmă cu aproximativ 6 luni, inculpatul şi partea vătămată au început să întreţină relaţii sexuale.
În data de 11 aprilie 2003, la prânz, partea vătămată se afla la cules de urzici lângă calea ferată, care trece prin comuna Perşani şi s-a întâlnit cu inculpatul, căruia i-a spus că poate veni în acea seară, în jurul orei 21,00, la locuinţa ei pentru a întreţine relaţii sexuale, deoarece concubinul ei C.G. era plecat din localitate, urmând să revină după câteva zile.
În acea seară, inculpatul a consumat diverse băuturi alcoolice, cu diverşi prieteni şi a ajuns la locuinţa părţii vătămate, în jurul orelor 5,00, dimineaţa, a doua zi, 12 aprilie 2003.
Inculpatul a intrat în locuinţa părţii vătămate, astfel cum i-a arătat aceasta anterior şi cum inculpatul mai intrase de câteva ori a ferit naylonul de la ochiul de geam de la uşă şi a descuiat yala de pe interior.
Partea vătămată i-a reproşat inculpatului ora la care a venit şi i-a vorbit urât şi, atunci inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a lovit-o cu pumnul în faţă, în zona ochiului stâng.
Apoi, partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale normale cu inculpatul, fără ca acesta să o constrângă prin violenţe fizice sau ameninţări, după care inculpatul a părăsit locuinţa părţii vătămate prin spatele grădinii, pentru a nu fi văzut de alte persoane, deoarece se făcuse dimineaţă.
Această stare de fapt a fost reţinută din declaraţia părţii vătămate, dată în faţa instanţei, coroborată cu declaraţia inculpatului, ale concubinului părţii vătămate, cu raportul de constatare medico-legală şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Tribunalul a reţinut că, partea vătămată şi-a schimbat declaraţia dată în cursul urmăririi penale (în care a arătat că inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu ea prin constrângere fizică), în faţa instanţei relatând starea de fapt expusă mai sus.
Tribunalul a apreciat că justificarea de către partea vătămată a schimbării de declaraţie este reală, partea vătămată, având în vedere relaţiile de concubinaj întreţinute cu concubinul, a considerat că nu putea justifica urmele de lovituri de la ochiul stâng, a făcut plângere la organele de poliţie în sensul că a fost violată de către inculpat, fapt care i l-a spus şi concubinului ei, când acesta a revenit la locuinţa comună.
Ca urmare a discuţiilor dintre cetăţenii din comuna Perşani, cu privire la faptul că inculpatul ar fi întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, C.G., concubinul părţii vătămate s-a deplasat cu aceasta la biserică, solicitându-i să jure, spunându-i concubinului ei că se simte vinovată şi că întreţine relaţii sexuale cu inculpatul de mai mult timp şi că, în ziua de 12 aprilie 2003 inculpatul nu a violat-o, această stare de fapt reieşind din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate cu a concubinului său.
Din declaraţiile inculpatului, coroborate cu cele ale martorilor audiaţi în cauză, tribunalul a reţinut că nu s-a dovedit faptul că inculpatul avea cunoştinţă despre vârsta reală a părţii vătămate, 14 ani, martorii declarând că după aspectul fizic al părţii vătămate credeau că aceasta are mai mult de 15-16 ani.
Faţă de situaţia de fapt expusă, tribunalul a reţinut că inculpatul a intrat în locuinţa părţii vătămate având consimţământul acesteia, că nu a constrâns-o să întreţină relaţii sexuale cu el şi, prin urmare, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., respectiv viol şi nici cele ale infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., violare de domiciliu, astfel încât, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie, în raport de soluţia de achitare relativ la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că inculpatul a recunoscut că a lovit pe partea vătămată dar că aceasta nu s-a opus la întreţinerea relaţiilor intime, însă, ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti atât inculpatul cât şi partea vătămată au declarat că relaţiile sexuale au fost întreţinute de comun acord, pe fondul unei relaţii de concubinaj preexistente şi că această schimbare a declaraţiilor părţii vătămate nu poate fi luată în considerare, deoarece aceasta a reclamat imediat săvârşirea infracţiunii de viol, ulterior fiind ascultată în prezenţa reprezentantului autorităţii tutelare Braşov şi-a menţinut plângerea, relatând aceleaşi împrejurări, şi că faţă de vârsta acesteia, 14 ani, poate fi manipulată şi în acest fel se explică ambiguitatea afirmaţiilor.
În subsidiar, Ministerul Public a solicitat ca în cazul în care nu se va reţine infracţiunea de viol, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de viol şi loviri sau alte violenţe, având în vedere că partea vătămată a formulat plângere şi pentru această infracţiune.
Verificând hotărârea atacată, în raport cu motivele de apel şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, se constată că apelul este fondat, iar prin Decizia penală nr. 51/ AP Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 274 din 2 iulie 2003 a Tribunalului Braşov, pe care o desfiinţează sub aspectul laturii penale şi rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului R.I., din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunile de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului R.I., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul R.I., la pedeapsa de 5 milioane lei amendă penală.
În baza art. 88 alin. (2) C. pen., a înlăturat în totalitate executarea amenzii penale, inculpatul fiind arestat preventiv în perioada 12 aprilie 2003 – 2 iulie 2003.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunţa astfel s-au reţinut următoarele:
Cu privire la infracţiunea de viol: schimbarea încadrării juridice s-a dispus dat fiind că inculpatul nu a cunoscut că partea vătămată nu împlinise vârsta de 15 ani; achitarea inculpatului privitor la aceeaşi faptă s-a dispus constatându-se că raportul sexual a fost întreţinut cu acordul părţii vătămate.
Cât priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, s-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea având în vedere că pătrunderea inculpatului în locuinţa părţii vătămate, a avut loc cu consimţământul acesteia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivele scrise, parchetul a solicitat condamnarea inculpatului atât pentru infracţiunea de viol cât şi pentru infracţiunea de violare de domiciliu, iar oral a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. h), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu privire la retragerea plângerii prealabile în ce priveşte infracţiunea de viol.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 15 şi 171 C. proc. pen., cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Astfel, cum corect au reţinut cele două instanţe, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a intrat în locuinţa părţii vătămate având consimţământul acesteia, că nu a constrâns-o să întreţină relaţii sexuale cu el şi prin urmare în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol şi violare de domiciliu.
Cum, examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva deciziei penale nr. 51 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul R.I.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4750/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4756/2004. Penal. Art184 alin 2 c. pen. Recurs... → |
|---|
