ICCJ. Decizia nr. 4614/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4614/2004
Dosar nr. 1943/2004
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1294 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3573/2003, au fost condamnaţi:
- inculpatul P.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi în baza art. 239 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (trei fapte) la câte 7 ani închisoare, urmând să execute, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- inculpatul G.A.M. în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi în baza art. 239 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (trei fapte) la câte 8 ani închisoare.
Conform art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 703 din 27 iulie 1999, a Judecătoriei sector 2 Bucureşti şi a fost contopit restul neexecutat de 342 zile, cu fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, inculpatul urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- inculpata G.D., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi în baza art. 239 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (trei fapte) la câte 7 ani închisoare, urmând să execute, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest şi dedusă prevenţia de la 1 mai 2002, la zi, pentru fiecare inculpat.
S-a luat act că partea vătămată G.V. şi-a recuperat prejudiciul prin restituire şi că părţile vătămate C.E., M.V. şi F.D. nu s-au constituit părţi civile.
Au fost obligaţi inculpaţii să suporte plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, incluzând şi onorariile avocaţilor din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate că, la 30 aprilie 2002, cei trei inculpaţi, aflaţi pe terasa Restaurantului P., i-au aplicat lovituri cu palmele peste faţă părţii vătămate G.V. şi au apucat-o de păr, obligând-o să se aşeze la masa lor, iar apoi, inculpatul G.A.M., a deposedat-o de o geantă şi i-a luat din geantă un telefon mobil, un pachet de ţigări şi suma de 164.000 lei, pe care a împărţit-o cu ceilalţi doi inculpaţi, iar la sosirea unui echipaj de poliţie, care a intervenit pentru legitimarea şi reţinerea lor, inculpaţii au proferat injurii la adresa poliţiştilor, trei persoane şi au încercat să-i lovească.
Împotriva acestei sentinţe penale, inculpaţii au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că în ce priveşte infracţiunea de tâlhărie nu există, faptele lor neîntrunind elementele constitutive ale unei asemenea infracţiuni, iar împotriva lucrătorilor de poliţie nu au săvârşit infracţiunea de ultraj, ci au răspuns modului în care au fost trataţi de aceştia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 158/ A din 8 martie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii G.D., G.A.M. şi P.I., împotriva sentinţei penale nr. 1294 din 18 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a dedus prevenţia pentru fiecare inculpat de la 1 mai 2002 şi menţinut starea de arest a acestora.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termenul legal, cei trei inculpaţi au declarat recurs, reluând în parte motivele invocate în apel, respectiv, solicitând reaprecierea probelor şi achitarea lor, pentru infracţiunea de tâlhărie şi reducerea pedepselor aplicate pentru infracţiunea de ultraj.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se probatoriul, în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, se reţine că acesta a fost evaluat corect şi complet şi fondat s-a stabilit că vinovăţia tuturor inculpaţilor este dovedită cu privire la ambele fapte penale, pentru care au fost trimişi în judecată, iar încadrarea juridică dată activităţii lor infracţionale este cea legală.
Individualizarea pedepselor, de asemenea, s-a realizat prin respectarea criteriilor, prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât nu se impune nici o modificare. Astfel acestea s-au diferenţiat de la inculpat la inculpat (în raport de datele personale ale fiecăruia, unii recidivişti şi alţii nu), iar pedepsele rezultante nu cuprind nici un spor de sancţiune, după cum era posibil (faptele fiind concurente) dar nu obligatoriu.
Pentru aceste considerente, hotărârea atacată va fi menţinută, iar recursurile respinse potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.D., G.A.M. şi P.I., împotriva deciziei penale nr. 158 din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 1 mai 2002, până la 17 septembrie 2004, pentru fiecare inculpat.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4580/2004. Penal. Art. 174 , 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4668/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
