ICCJ. Decizia nr. 4921/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4921/2004
Dosar nr. 3232/2004
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 447 din 1 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.A. din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., şi art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 14 noiembrie 2002 la zi.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus şi condamnarea inculpatului M.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 14 noiembrie 2002 la zi.
În temeiul art. 116 C. pen., i-a fost interzis inculpatului S.A. dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.A. cuţitul folosit la săvârşirea faptei.
S-a luat act că părţile vătămate H.M. şi I.H. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul S.A., în solidar, cu inculpatul M.M., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente I.M., la plata sumei de 3.393.430 lei, reprezentând despăgubiri materiale către institutul de Fono Audiologie şi Chirurgie Funcţionale O.R.L. Prof. dr. H.Hociotă.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpatul M.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente I.M. la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 400.000 lei s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 13 noiembrie 2002, în timp ce se întorcea la domiciliu, în scara blocului în care locuieşte partea vătămată H.M. a fost deposedată prin violenţă de geantă de trei indivizi necunoscuţi.
Pe drum, partea vătămată a observat că este urmărită de un individ mic de statură, fără însă a da importanţă acestui lucru.
Intrând în scara blocului în care locuieşte, în dreptul liftului a observat doi indivizi, dintre care unul a ameninţat-o punându-i în dreptul gâtului o lamă, celălalt lovind-o cu pumnul în faţă şi smulgându-i geanta.
Partea vătămată a declarat că la uşa de acces în bloc se mai afla un individ, iar afară un al patrulea căruia nu i-a putut reţine semnalmentele.
Aşa cum a reieşit din certificatul medico-legal A1/1242/2002, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Doi dintre autorii faptei au fost identificaţi în persoana inculpaţilor S.A. şi M.M.
La data de 15 decembrie 2002, partea vătămată I.H. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că în seara de 13 noiembrie 2002 în zona Complexului A. a fost acostată de trei indivizi care au lovit-o şi i-au sustras geanta pe care o avea asupra sa, conţinând bunuri personale, iar din buzunar portmoneul cu acte.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii M.M.A. şi S.A., solicitând admiterea lui şi reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 394/ A din 27 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
S-a computat prevenţia inculpaţilor de la 14 noiembrie 2002 la zi.
Au fost obligaţi inculpaţii, inculpatul M.M.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente, la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei onorariu avocat oficiu urmând să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri inculpaţii M.M.A. şi S.A. solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor şi reducerea pedepselor aplicate.
Examinând recursurile declarate în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu sunt fondate.
Verificând actele şi lucrările dosarului se reţine că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor şi au aplicat pedepse just proporţionalizate, conform criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţele au ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, respectiv inculpaţii prin exercitarea de violenţe asupra părţilor vătămate H.M. şi I.H. le-au sustras genţile, dar şi de datele ce caracterizează persoana acestora.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul S.A. nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind cunoscut cu antecedente penale, a antrenat în activitatea infracţională şi un minor, a avut o poziţie procesuală oscilantă.
În ce priveşte inculpatul M.M.A., acesta nu este cunoscut cu antecedente penale şi a comis fapta fiind minor.
Aşadar, pedepsele de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului S.A. şi de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului M.M.A., sub aspectul cuantumului lor sunt în măsură să asigure reeducarea acestora în vederea reintegrării lor în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, neexistând temeiuri pentru reducerea lor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţii S.A. şi M.M.A. să fie respinse, ca nefondate.
Se va deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2002 la 1 octombrie 2004, pentru ambii inculpaţii.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii urmează să fie obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M.A. şi S.A. împotriva deciziei penale nr. 394/ A din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2002 la 1 octombrie 2004, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5070/2004. Penal. Art.206 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4920/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
