ICCJ. Decizia nr. 4928/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4928/2004
Dosar nr. 3596/2004
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 649 din 13 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de condamnatul S.I.M.
A fost obligat condamnatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de condamnat, referitoare la înlăturarea măsurii de siguranţă, prevăzută de art. 116 C. pen., nu pot fi analizate pe calea contestaţiei la executare.
Împotriva acestei sentinţe, condamnatul a declarat apel, criticând-o pentru greşita respingere a contestaţiei la executare, întrucât în mod nelegal i-au fost aplicate dispoziţiile art. 116 C. pen., deoarece familia sa locuieşte în Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 427 din 8 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul S.I.M. A fost obligat apelantul la plata sumei de 550.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 461 C. proc. pen., apreciind că motivul invocat de condamnat nu poate fi analizat pe calea contestaţiei la executare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul contestator S.I.M., care a solicitat admiterea contestaţiei la executare formulate şi înlăturarea din sentinţa sa de condamnare a aplicării dispoziţiilor art. 116 C. pen., vizând măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla pe raza municipiului Bucureşti, pe motivul că, deşi nu are domiciliul în municipiul Bucureşti, locuieşte fără forme legale cu familia sa, în această localitate, astfel că interdicţia pronunţată reprezintă o limitare a apropierii sale de familie.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Contestaţia la executare este un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.
Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen., contestaţia contra executării unei hotărâri penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane, decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Într-adevăr, din examinarea conţinutului cererii, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentinţă penală definitivă poate fi contestată, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.
Nici în recurs contestatorul nu a invocat incidenţa vreunuia din cazurile expres şi limitativ, prevăzute de textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia şi legalitatea hotărârilor, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.
Vinovăţia ori nevinovăţia făptuitorului, încadrarea juridică a faptei, cuantumul sancţiunii aplicate la judecata în fond a unei cauze, înlăturarea unui spor de pedeapsă, a stării de recidivă, ori a unei măsuri de siguranţă, cum este cea prevăzută de art. 116 C. pen., dispuse printr-o hotărâre definitivă de condamnare nu pot face obiectul contestaţiei la executare, deoarece nu sunt expres prevăzute în dispoziţiile art. 461 C. proc. pen. şi pentru că s-ar ajunge la modificarea unei hotărâri aflate sub puterea lucrului judecat.
Pe de altă parte, contestaţia la executare vizează numai aspecte ce ţin de executarea hotărârilor penale.
Împrejurarea invocată de condamnat, în sensul că familia sa locuieşte în Bucureşti, iar el, deşi are domiciliul în altă localitate, nu locuieşte în realitate acolo, reprezintă aspecte ce trebuiau invocate, pe cale de apărare, cu ocazia judecării cauzei în fond şi nu pe calea contestaţiei la executare.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator S.I.M., împotriva deciziei penale nr. 427 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator S.I.M., împotriva deciziei penale nr. 427 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4853/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4943/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
