ICCJ. Decizia nr. 4943/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4943/2004
Dosar nr. 4122/2004
Şedinţa publică din 4 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114 din 30 martie 2004 a Tribunalului Botoşani, inculpaţii minori M.C.A. şi H.C.D., au fost condamnaţi la pedeapsa de câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă, inculpatul minor R.M.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat graţierea dispusă prin sentinţa penală nr. 684 din 21 martie 2003 a Judecătoriei Brăila, cu privire la pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 175/2002, nr. 250 şi nr. 252/2002 ale Judecătoriei Dorohoi şi graţierea pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 251/2002 a Judecătoriei Dorohoi, dispusă prin sentinţa penală nr. 1326/2003 a Judecătoriei Brăila.
Potrivit art. 36 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit toate pedepsele aplicate prin sentinţele arătate mai sus, stabilindu-se ca rezultantă a întregii pluralităţi pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, din care s-a dedus perioada executată de la 10 ianuarie 2002 la 3 iunie 2003 (un an 4 luni şi 24 zile).
S-a dispus, în final, ca inculpatul să execute restul de un an 7 luni şi 6 zile din pedeapsa anterioară, adiţionat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa apelată, având de executat în total 5 ani o lună şi 6 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a constatat că partea vătămată B.F. a fost despăgubită şi nu se constituie parte civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt, pe baza declaraţiilor date de partea vătămată, a inculpaţilor, ale martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu raportul de constatare medico-legală, cât şi procesul verbal de percheziţie şi dovada de restituire a bunurilor sustrase.
La data de 3 august 2003, partea vătămată după ce a consumat băuturi alcoolice, la un local de pe raza oraşului Dorohoi, împreună cu inculpaţii M.C.A., R.M.C. şi H.C.D. s-au deplasat pe jos spre un motel aflat la ieşirea din oraş. Văzând că are de parcurs o distanţă destul de mare şi bănuind că poate fi victima unei infracţiuni, a luat Decizia să se reîntoarcă în oraş.
Drept urmare, inculpaţii pe rând au lovit partea vătămată, sustrăgându-i un pachet de ţigări, o brichetă, o cartelă de telefon şi sumele de 1.400.000 lei şi 50 euro.
După comiterea faptei, inculpaţii au împărţit banii, cheltuindu-i la un club de internet, unde au fost identificaţi de organele de poliţie.
Partea vătămată a prezentat leziuni în regiunea feţei, fiindu-i necesare 2-3 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii M.C.A., H.C.D. şi R.M.C., au declarat apel, solicitând reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante, cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special.
Prin Decizia penală nr. 203 din 28 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor, hotărâre recurată, în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Prin încheierea de şedinţă nr. 4233 din 25 august 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii H.C.D. şi R.M.C.
Recursul declarat de inculpatul M.C.A. este nefondat.
Temeiul juridic invocat de inculpat în recursul său sunt dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta, nu este întemeiat.
În sarcina inculpatului M.C.A. s-a reţinut în mod corect săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., cu privire la fapta săvârşită la data de 3 august 2003, împotriva părţii vătămate B.F.
Instanţa de apel a făcut o justă şi temeinică analiză a materialului probator din care rezultă fără putinţă de tăgadă acţiunea violentă de sustragere a bunurilor părţii vătămate.
Cu privire la pedeapsa aplicată se constată că aceasta a fost just individualizată, prin raportare la dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Au fost avute în vedere criteriile generale de stabilire şi aplicare a pedepselor, referitoare la pericolul social concret al faptei săvârşite, la împrejurările în care inculpatul a acţionat, la persoana acestuia şi anume lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră şi regretul manifestat, cât şi faptul că provine dintr-o familie care nu s-a preocupat în suficientă măsură de buna sa creştere şi educaţie, astfel că pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, prin cuantumul şi modul de executare dispus este în măsură să prevină săvârşirea de fapte penale în viitor şi să asigure reeducarea inculpatului în spiritul valorilor sociale încălcate, asigurând astfel şi realizarea scopului sancţiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu sunt alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul M.C.A.
Recurentul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A., împotriva deciziei penale nr. 209 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4928/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4946/2004. Penal. L.143/2000. Recurs → |
|---|
