ICCJ. Decizia nr. 5362/2004. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5362/2004
Dosar nr. 2323/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 749 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpatei T.R.C. la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 53 pct. 2 lit. a) şi art. 65 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că această faptă este concurentă cu infracţiunea de înşelăciune (prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care inculpata a fost condamnată la un an şi 6 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 757/2003 a Judecătoriei Cluj Napoca.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor de a alege şi a fi ales în autorităţile publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile SC A.S. SA, în sensul obligării inculpatei la plata sumei de 1.758.110.00 lei şi 1.441.994.400 lei către SC L.I. SRL, respingând restul pretenţiilor formulate de această parte.
S-a mai constatat că măsura asiguratorie luată prin ordonanţa din 11 iunie 2003 a Ministerului de Interne este lipsită de obiect.
În sfârşit, a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut de instanţa de fond că la 12 mai 1999, inculpata a preluat prin cesiune, în care sens s-a încheiat un act adiţional la notariat, părţile sociale ale SC P.C., ocazie cu care s-a schimbat şi denumirea societăţii în SC M.T.I. SRL, sediul rămânând în continuare la martora sus-menţionată, capitalul social fiind de 100.000 lei.
Ulterior, inculpata cunoscându-l pe numitul M.G.D., au hotărât împreună să se folosească de această nouă societate pentru a obţine unele câştiguri, prin inducerea în eroare a altor societăţi.
În acest scop, numitul M.G.D. i-a dat inculpatei suma de 2 milioane lei pentru majorarea capitalului social, reţinându-se că până la acea dată acea societate nu a desfăşurat nici o activitate.
S-a mai reţinut că inculpata a primit suma de 3 milioane lei pentru nevoi personale.
Pentru a putea desfăşura activităţi, societatea a deschis cont la B.P., sucursala Cluj.
Astfel, la 26 aprilie 2001, inculpata şi numitul M.G.D. s-au prezentat ca prosperi oameni de afaceri, la SC A.S. SRL Bucureşti, luând legătura cu partea vătămată A.N. şi martora A.E., arătând interesul pentru a cumpăra o mare cantitate de sămânţă de porumb.
Inculpata, în discuţiile purtate, a afirmat că soţul său face comerţ cu autoturisme din Germania, iar inculpatul M.G.D. era un bun prieten de familie care îi ajuta în afaceri, încercând să impresioneze pe soţii A.
Astfel, cei doi au comandat 1200 saci de sămânţă de porumb şi urmare unui telefon primit de M.G.D., acesta a majorat comanda la 3200 saci.
Cei doi au susţinut că sămânţa urmează a fi valorificată în judeţul Cluj, asigurând totodată soţii A. că vor respecta termenele de plată, încheind un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate în valoare de 36.414 dolari S.U.A. şi un pact cambial în sensul că SC M.T. SRL, prin intermediul inculpatei, ca administrator, impunea pe adresa SC A.S. să completeze filele C.E.C., pentru încasarea banilor pentru marfa livrată.
Acest pact a fost încheiat la stăruinţa inculpatei pentru a convinge pe soţii A. să-i livreze marfa.
În aceste condiţii, la 27 aprilie 2001, M.G.D. a contactat pe administratorul SC S.T. SRL Voluntari, cu propunerea de a-i transporta cu două autocamioane cu remorcă sămânţa, spunându-i că va fi contactat de inculpată, ceea ce s-a şi întâmplat. Cum la depozit nu s-a mai găsit soiul de sămânţă înscris în contract, s-au încheiat anexele 1 şi 2 pentru alt soi se sămânţă, majorându-se valoarea contractată la 56637 dolari S.U.A., cu plata la 31 noiembrie şi respectiv, 15 iunie 2001.
Pe drum, autocamioanele au fost oprite de numitul M.G.D., care le-a solicitat să ducă marfa în spatele depozitului en-gros din Voluntari, motivat de faptul că preţul transportului era mare.
Aici era aşteptat de un autocamion, pentru transvagoane, unde de altfel, se afla şi inculpata. Aceasta i-a spus martorului S.D., administratorul firmei de transport că pleacă să-i aducă banii pentru transport, suma de 2 milioane lei, dându-i acestuia un număr de telefon mobil.
Aceasta însă nu s-a mai întors dar nici nu a mai fost posibil să fie găsită pe telefonul mobil, acesta fiind închis.
Sămânţa a fost depozitată într-un apartament din Otopeni, despre care inculpata susţine că aparţine numitului M.G.D. şi a fost valorificată în condiţii neelucidate.
Filele C.E.C. au fost introduse în bancă dar din lipsa disponibilului, nu au fost onorate.
Tot în luna mai 2001, administratorul SC L., asociat unic I.A., era interesat de comercializarea de îngrăşăminte şi pentru a fi ajutat l-a contactat pe numitul C.L.
Acesta l-a contactat pe numitul C.L. şi prin intermediul său l-a cunoscut pe M.G.D.
Aşa se face că, acesta a încheiat ulterior o afacere cu îngrăşăminte împreună cu inculpata şi numitul M.G.D., care a prezentat-o pe aceasta ca un deosebit om de afaceri.
Procedând de aceeaşi manieră ca şi cu soţii A., convingându-i prin diverse şiretlicuri să încheiere contractul din 15 aprilie 2001, pentru 10 tone livrate la 23 noiembrie 2001 şi alte 10 tone la 25 noiembrie 2001 către SC M.T.I. SRL.
Astfel, bidoanele au fost livrate, iar inculpata a înmânat două file C.E.C. ştampilate martorului C.L., asigurându-l de bunul mers al contractelor.
Cum una din file a fost greşită de inculpată, de comun acord, urma ca cel de-al doilea transport să înlocuiască fila cu una bună.
Urmare înţelegerii, peste două zile SC L. SRL a livrat 10 tone de îngrăşăminte către SC I. SRL, când inculpata a completat două file C.E.C., spunând că primele două file să fie introduse pe 18 şi 19 iunie 2001, iar celelalte pe 25-26 iunie 2001, file respinsă de bancă la plată pentru lipsa disponibilului.
Îngrăşămintele au fost vândute SC A. SRL la un preţ total de 932,196.496 lei, cu mult peste preţul de cumpărare, de unde rezultă indubitabil intenţia inculpatei de a nu achita marfa către SC L.I. SRL.
De altfel, partea vătămată nu a fost despăgubită cu suma de 1.442.000.000 lei, cu care s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpata, solicitând admiterea acestuia şi în rejudecarea cauzei, reducerea pedepsei susţinând că nu a obţinut foloase ca urmare a faptelor săvârşite.
Prin Decizia penală nr. 81 din 10 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul inculpatei, reducând pedeapsa la 6 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de control judiciar au formulat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpata.
Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Inculpata, prin recursul declarat a cerut în principal, repunerea în termen, invocând dispoziţiile art. 3853 coroborat cu art. 364 C. proc. pen., arătând că starea de sănătate precară a împiedicat-o să declare recurs în termen şi totodată, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c), raportat la art. 197 C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 25 C. proc. pen., socotind că încadrarea juridică corectă este cea a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., pentru faptele comise.
Se arată că nu poate fi reţinută o singură rezoluţiune în săvârşirea faptelor în care sens se impune schimbarea încadrării juridice şi în situaţia în care se va trece peste această apărare, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru administrarea de probe în vederea elucidării stării de fapt.
Pentru considerentele ce se vor arăta se va admite recursul declarat de parchet.
Analizând ansamblul probator administrat, se constată că vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită, dându-se încadrarea juridică legală faptelor săvârşite.
Aşa cum rezultă din expunerea pe larg a situaţiei de fapt, inculpata, în repetate rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a înşelat părţile vătămate, iar în timp ce se afla în curs de urmărire penală, aceasta a mai comis alte două acte de înşelăciune, în paguba a două părţi vătămate.
Manoperele frauduloase de inducere în eroare a părţilor vătămate cât şi faptul că prejudiciile nu au fost achitate, raportat la cele trei aspecte reţinute de instanţa de control judiciar (recunoaşterea faptelor, lipsa beneficiului material şi cu copil în întreţinere) chiar dacă acestea ar fi fost adevărate, nu justifică reducerea substanţială a cuantumului pedepsei.
Reţinând pericolul social ridicat al faptelor comise, cuantumul prejudiciului care este de 3.200.104.400 lei, urmările produse impun majorarea pedepsei rezultante de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare, apreciindu-se ca necesară reintegrarea şi reinserţia inculpatei în societate şi menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În ce priveşte recursul inculpatei, instanţa constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile cerute de legiuitor, pentru repunerea acestuia în termen, conform art. 363 C. proc. pen.
În atare situaţie, cum inculpata nu a fost prezentă la pronunţarea deciziei penale la instanţa de control judiciar, respectiv 10 martie 2004, iar recursul a fost declarat la 2 septembrie 2004, potrivit dispoziţiilor art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, termenul de recurs fiind de 10 zile, se constată că recursul nu este declarat în termenul legal.
Pe cale de consecinţă, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., respingând recursul declarat de inculpată, ca tardiv, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform prevederilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, împotriva deciziei penale nr. 81 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpata T.R.C.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 749 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Cluj, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, după cum urmează:
- 6 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aplicată prin sentinţa penală nr. 757 din 17 iunie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă la data de 20 noiembrie 2003.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatei T.R.C. de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, precum şi a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen., pe aceeaşi durată.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 8 ani închisoare din prezenta cauză cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 757/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpata urmând să execute 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata T.R.C., împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5357/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5365/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
