ICCJ. Decizia nr. 5111/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea au fost trimiși în judecată inculpații:
- M.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și instigare la fals în declarații, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. și art. 25, raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și
- Z.P., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații și complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) și art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în fapt s-a reținut că la data de 30 ianuarie 1996, în calitate de director al SC C.C.G. SRL Iași, inculpatul M.C. a încheiat contractul de comision nr. 38/1996, având ca obiect exportul de către SC V. SA Panciu a cantității de 500.000 butelii vin spumant produs de această din urmă societate comercială.
în timpul derulării contractului, inculpatul M.C. a determinat-o pe coinculpata Z.P., reprezentanta SC P. SRL să declare notarului public, contrar adevărului, că se află în posesia unei instalații de prelucrat asfalt cu care primul inculpat garanta livrarea mărfurilor de către partea vătămată SC V. SA Panciu.
Prin procedeul folosit, inculpatul M.C. a indus în eroare partea vătămată SC V. SA Panciu, provocându-i un prejudiciu de 141.426 dolari S.U.A.
Tribunalul Brașov, judecând cauza în fond a pronunțat sentința penală nr. 180 din 7 iunie 2001, prin care a dispus achitarea inculpaților conform art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Aceeași instanță a dispus, obligarea inculpatului M.C. la plata sumei de 141.426,8 dolari S.U.A., ori a echivalentului în lei la data plăți, către partea civilă SC V. SA Panciu.
S-a menținut, totodată, măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de 141.426,8 dolari S.U.A. și s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii instituită asupra bunurilor inculpatei Z.P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
între inculpatul M.C., directorul SC C.C.G. SRL Iași și partea civilă SC V. SA Panciu au existat relații comerciale în derularea cărora, la data de 30 iulie 1996, s-a încheiat un contract de comision, având ca obiect livrarea de către firma inculpatului, în vederea exportului, a cantității de 500.00 sticle vin spumant.
La data de 12 decembrie 1996, o parte din valoarea contractului a fost garantată de inculpatul M.C. cu o instalație de preparat mixturi asfaltice la cald, printr-o declarație notarială dată de coinculpata Z.P., reprezentanta SC P. SRL, în proprietatea căreia se afla respectiva instalație.
De menționat este faptul că această instalație a fost achiziționată de SC C.C.G. SRL Iași la data de 31 iulie 1996 și vândută coinculpatului la 25 noiembrie 1996. Ulterior, prin stornare, bunul respectiv a revenit în patrimoniul primei societăți comerciale care l-a revândut SC M. SRL.
Prima instanță a reținut că cei doi inculpați nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății întrucât mai înainte de declanșarea acțiunii penale a propus părții civile diverse soluții pentru acoperirea debitului, fiind refuzați de reprezentanții acesteia, situație în care nu se poate vorbi de existența infracțiunii de înșelăciune, reaua credință nefiind dovedită.
Referitor la infracțiunea de fals în declarații s-a motivat că în speță, contractul de gaj încheiat între părți nu respectă forma scrisă prevăzută de art. 478 C. com., iar declarația dată de inculpata Z.P. notarului public este reală, întrucât, la acea dată, instalația de preparat mixturi asfaltice, în litigiu, se afla în proprietatea SC P. SRL.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpații M.C. și Z.P., precum și partea civilă SC V. SA Panciu.
Parchetul a criticat hotărârea cu privire la greșita achitare a inculpaților pentru toate infracțiunile deduse judecății și la modul de suportare a cheltuielilor judiciare.
Partea civilă a criticat soluția primei instanțe de respingere a pretențiilor civile, iar inculpații au solicitat achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune pe considerentul că această faptă nu există.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 260/ Ap din 12 decembrie 2991, admițând apelurile declarate de inculpați a desființat sentința instanței de fond numai cu privire la temeiul achitării acestora pentru infracțiunea de înșelăciune și la soluționarea acțiunii civile.
Rejudecând în aceste limite, instanța de apel a schimbat temeiul achitării pentru infracțiunea de înșelăciune, reținută în sarcina inculpatului M.C. și pentru complicitate la această infracțiune, reținută în sarcina inculpatei Z.P., din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în cel prevăzută de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 346 alin. ultim C. proc. pen., instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de SC V. SA Panciu, iar în temeiul art. 165 C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit pe bunurile inculpatului M.C.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de partea civilă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cauză suntem în prezența nerespectării unor obligații strict comerciale, care rezultă din existența unor relații contractuale anterioare derulate fără incidente, existența unor deficiențe calitative ale mărfurilor livrate de partea civilă, inculpatului M.C., cât și din faptul că inculpații au inițiat discuții cu partea vătămată pentru acoperirea debitului, iar acesta a obținut titlu executoriu pentru recuperarea prejudiciului prin formularea unei acțiuni în fața instanței civile.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de partea civilă SC V. SA Panciu au fost admise de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, care prin decizia penală nr. 1745 din 4 aprilie 2003 a casat hotărârea Curții de Apel Brașov și a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor declarate în cauză.
S-a reținut că din partea expozitivă și din dispozitivul deciziei atacate nu rezultă că instanța de apel a examinat motivul de apel prin care procurorul susținea că inculpații nu trebuiau să fie achitați pentru infracțiunea de fals în declarații și respectiv instigarea la această infracțiune, încălcându-se astfel dispozițiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Procedând la rejudecarea apelurilor după casare, Curtea de Apel Brașov a pronunțat decizia penală nr. 89/ Ap din 22 martie 2004, prin care a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 80/2001 a Tribunalului Brașov, cu privire la latura penală și cheltuielile judiciare datorate statului și apelurile inculpaților M.C. și Z.P. numai la soluționarea acțiunii civile.
Ca urmare, inculpatul M.C. a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.
Totodată s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, în temeiul art. 861_i art. 862C. pen.
în baza art. 25, raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), același inculpat a fost condamnat la un an închisoare, constatându-se pedeapsa grațiată integral și condiționat potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002. Inculpatului i s-au pus în vedere prevederile art. 7 din menționata lege.
în baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpata Z.P. la 3 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
Aceeași inculpată a mai fost condamnată la un an închisoare, pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), constatându-se pedeapsa grațiată integral, condiționat, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002. S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 833_i art. 864C. pen.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC V. SA Panciu.
S-a făcut aplicarea art. 7 și art. 21 lit. g) din legea nr. 26/1990 pentru cei doi inculpați.
S-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse prin ordonanța procurorului din 22 martie 1999.
Apelul părții civile SC V. SA Panciu a fost respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 900.000 lei.
Cei doi inculpați au fost obligați să plătească statului câte 6.000.000 lei cheltuieli judiciare pentru urmărirea penală și judecata în primă instanță.
în considerentele deciziei s-a reținut că în baza contractului nr. 38 din 30 iulie 1996 și a actului adițional la acest contract, între SC V. SA Panciu și SC C.C.G. SRL Iași s-au derulat relații comerciale normale.
Pe timpul executării contactului, SC C.C.G. SRL Iași, reprezentată de inculpatul M.C. s-a obligat să constituie garanții pentru garantarea plății produselor livrate de SC V. SA Panciu.
în acest scop inculpatul a determinat-o pe coinculpata Z.P. să dea o declarație notarială prin care aceasta susținea, contrar realității, că instalația de preparat mixturi asfaltice la cald, folosită drept garanție, se află în proprietatea SC P. SRL, pe care o reprezenta.
Instanța mai reține că în lipsa garanției prezentate de inculpatul M.C., respectiv o declarație notarială dată de coinculpata Z.P. în legătură cu instalația de preparat mixturi asfaltice, SC V. SA Panciu nu ar fi continuat livrarea produselor contractate evitând astfel producerea prejudiciului în valoare de 210.128.796 lei suferit în perioada 13 decembrie 1996 - 14 ianuarie 1997.
împotriva menționatei decizii au declarat recurs atât cei doi inculpați, care au solicitat menținerea soluției de achitare pronunțată de instanța de fond în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, cât și partea civilă care, invocând motivul de casare prevăzută de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., considerând că prin respingerea acțiunii civile, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii.
Examinând decizia atacată, în raport de motivele de casare invocate prin recursurile celor doi inculpați, cât și din oficiu, se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrarea juridică în prevederile art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și art. 25, raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), pentru inculpatul M.C., respectiv art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) și art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), este corespunzătoare.
Din probele administrate (procesele verbale de constatare întocmite în cursul urmăririi penale, actul fictiv întocmit de inculpata Z.P., raportul de expertiză contabilă din 30 ianuarie 2001, declarațiile martorilor T.A.P., M.V. și A.M., coroborate cu declarațiile celor doi inculpați), care au fost analizate în considerentele deciziei, rezultă, fără dubiu că la data de 30 iulie 1996, între inculpatul M.C. în calitate de reprezentant al SC C.C.G. SRL și partea civilă SC V. SA Panciu s-a încheiat contractul de comision nr. 38, având ca obiect livrarea la export a cantității de 500.000 butelii vin spumant. Totodată, părțile au încheiat mai multe contracte de gaj privind diferite bunuri (autoturisme, apartamente, etc.).
La 31 iulie 1996, SC C.C.G. SRL a cumpărat o instalație de preparare asfalt de la o firmă din Ucraina pe care a vândut-o SC P. SRL, administrată de inculpata Z.P., la 25 noiembrie 1996.
După numai câteva zile, SC P. SRL a renunțat la instalația respectivă prin stornarea facturii, dând astfel posibilitatea lui M.C. să o revândă SC M. SRL Iași, administrată de tatăl celor doi inculpați.
La rândul său, SC M. SRL Iași a vândut instalația (la 25 iulie 1997) R.A.D.P. Maramureș.
La data de 12 decembrie 1996, inculpatul M.C. a determinat-o pe sora sa (inculpata Z.P.) să dea o declarație în fața notarului public în care să consemneze că SC P. SRL garantează obligațiile contractuale ale SC C.C.G. SRL pentru marfa livrată de SC V. SA Panciu, cu instalația de preparare asfalt, deși la acea dată bunul respectiv nu se mai afla în proprietatea societății comerciale pe care o reprezenta.
Prezentând actul de garanție astfel întocmit, inculpatul M.C. a determinat conducerea SC V. SA Panciu să-i livreze fără drept mărfuri în valoare totală de 141.426 dolari S.U.A.
Faptele inculpatului M.C. de a induce în eroare conducerea SC V. SA Panciu, cu ocazia derulării contractului de comision încheiat între părți, prin prezentarea unui act notarial fictiv întocmit de coinculpata Z.P. la cererea sa, provocând astfel societății comerciale respective un prejudiciu în valoare de 141.426 dolari S.U.A. constituie infracțiunea de instigare la fals în declarații și înșelăciune prevăzută de art. 25, raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) și art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., aflată în concurs real, prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.
Fapta inculpatei Z.P. de a ajuta pe inculpatul M.C. să obțină bunurile respective de la partea civilă prin încheierea unui contract de garanție fictiv, constituie infracțiunile de fals în declarații și complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) și art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Referitor la recursul declarat de partea civilă SC V. SA Panciu se constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 C. proc. civ., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, putând fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, repararea pagubei urmând a se face potrivit dispozițiilor legii civile.
în conformitate cu prevederile art. 998 - art. 999 C. civ., persoana care a provocat un prejudiciu printr-o acțiune ilicită are obligația să repare integral prejudiciul cauzat.
Cum din actele dosarului rezultă că instanța de apel deși a reținut vinovăția inculpatului M.C. în comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., prin care SC V. PANCIU SA a fost prejudiciată cu suma de 141.426,8 dolari S.U.A., nu a dispus obligarea acestuia la repararea pagubei, pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, soluția pronunțată este contrară legii și urmează a fi casată sub acest aspect în temeiul art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
în consecință, se va dispune obligarea inculpatului M.C. la plata sumei de 141.426,8 dolari S.U.A. sau a echivalentului în lei calculat la paritatea practicată de B.N.R. la data efectuării plății, către partea civilă SC V. SA Panciu, cu mențiunea sechestrului asigurator instituit pe bunurile inculpatului respectiv.
Totodată, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.C. și Z.P. și obligați aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5074/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5902/2004. Penal → |
|---|
