ICCJ. Decizia nr. 4979/2004. Penal

Decizii penale ICCJ 2004

Prin sentința penală nr. 123 din 7 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Galați, au fost condamnați inculpații:

1. T.D.M. la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele au fost contopite iar pedeapsa cea mai grea a fost sporită cu un an, urmând ca inculpatul să execute 11 ani închisoare, la care a fost adăugată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

A constatat grațiată integral și condiționat conform art. 1 din Legea 543/2002, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 270/2001 a Judecătoriei Brașov rămasă definitivă prin decizia penală nr. 221 din 16 aprilie 2002 a Curții de Apel Pitești.

2. L.V. la

- 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 290 C. pen.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care a fost adăugată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că prejudiciul produs părții civile SC I.S. SA Galați a fost recuperat în parte prin restituire și în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998,art. 1003 și art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpații au fost obligați în solidar cu părțile responsabile SC D. SRL Brașov și SC F.Z.B. la plata sumei de 77.730,80 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data executării hotărârii către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile.

în baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate: contractul nr. 3199 din 29 august 2000, factura din 29 septembrie 2000, contractul de închiriere din 28 septembrie 2000, N.I.R. din 29 septembrie 2000, contractul cu garanție mobiliară din 6 octombrie 2000.

S-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii la Registrul Comerțului Brașov.

Inculpații au fost obligați să plătească câte 4.400.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut următoarea situație de fapt:

SC I.S. SA Galați este societate comercială cu capital majoritar de stat și are ca obiect de activitate producția și livrarea de produse metalurgice. Din luna aprilie 2000, funcția de președinte al Consiliului de Administrație și director general al acestei societăți a fost deținută de martorul Ș.D.

SC D. SRL Brașov a fost înființată în anul 1991 și înregistrată sub nr. J/08/51/1991, având ca asociați pe soții T.L. și T.I., părinții inculpatului T.D.M., T.L. fiind verișoara inculpatului L.V.

SC F.Z.B. SA are ca acționar majoritar pe SC D. SRL Brașov, societate care își are sediul în locuința soților T.

T.I. este președintele Consiliului de Administrație al SC F.Z.B., iar în luna august 2000, director general al acestei societăți a fost numit inculpatul L.V.

Conform actului adițional, autentificat sub nr. 4430 din 29 octombrie 1998, inculpatul T.D.M. a fost cooptat în calitate de asociat al SC D. SRL Brașov, cu un număr de 1690 părți sociale, din totalul de 1843 părți sociale, iar prin H.A.G. a asociaților din data de 5 iulie 1998, inculpatul a fost numit în calitate de administrator al SC D. SRL Brașov.

în același timp, inculpatul T.D.M. este și asociat majoritar și administrator unic al SC G.T. SA Brașov, societate al cărui director general este martorul A.G.M.

Pentru achiziționarea pachetului majoritar al acțiunilor la SC F.Z.B. SA, inculpatul T.D.M. a contractat de la B.A. SA Brașov, un credit de peste 13 miliarde lei și întrucât nu a fost rambursat, B.A. SA a declanșat procedura executării silite, blocând conturile SC D. SA Brașov.

în derularea afacerilor comerciale, deși cunoștea că SC D. SRL Brașov nu dispune de lichidități și conturile acesteia sunt blocate, inculpatul T.D.M. a luat legătura cu martorul Ș.D., director general al SC I.S. SA Galați, persoană pe care inculpatul o cunoștea de mai mult timp, solicitând achiziționarea de tablă zincată de 0,4 mm.

întrucât în anul 2000, produsul tablă zincată era considerat ca fiind "monedă forte", fiind utilizată pentru achiziționarea în contrapartidă de materii prime sau pentru obținerea de lichidități pentru plata salariilor, livrarea acesteia se făcea în condiții speciale, aprobarea pentru livrarea acestui produs o dădea numai directorul comercial D.M.A. sau superiorii acestuia, respectiv directorul executiv, R.N. sau directorul general Ș.D.

De asemenea, potrivit hotărârilor Consiliului de Administrație al SC I.S. SA Galați, tabla zincată era livrată numai acelor clienți care efectuau plata în avans, efectuau plata în momentul ridicării mărfii și cu fila C.E.C. vizată de bancă sau care prezentau o scrisoare de garanție bancară.

în urma discuțiilor purtate, directorul general Ș.D. a fost de acord să livreze SC D. SRL Brașov cantitatea de 200 tone tablă zincată, sens în care s-a încheiat contractul de furnizare de produse din 29 august 2000.

Conform art. 6 din acest contract, așa cum a fost încheiat în varianta inițială, produsele puteau fi livrate numai în condiții în care plata se făcea în avans, plata se făcea la livrare prin numerar sau filă C.E.C. certificată de bancă. în condițiile în care se stabilea ca plata să se facă după un anumit termen de livrare, cumpărătorul trebuia să prezinte garanții bancare, respectiv cambii sau bilete la ordin avalizate de societatea bancară și acceptată în prealabil de obligatul principal.

Cum inculpatul T.D.M. nu a avut posibilități de a achita prețul în avans sau în momentul livrării și nici nu a putut prezenta o scrisoare de garanție bancară, deoarece conturile societății erau blocate, dat fiind creditele enorme nerambursate, acesta, pentru a intra în posesia tablei, a luat legătura cu martorul Ș.D., director general al SC I.S. SA Galați, convingându-l să accepte drept garanție o anumită cantitate de zahăr, deși firma sa nu dispunea de nici o cantitate din acest produs.

Pentru constituirea gajului, directorul general al SC I.S. SA Galați, a însărcinat Direcția juridică prin directorul acesteia, martora G.M. să întocmească un proiect de contract de gaj mobiliar.

Pentru formalitățile necesare livrării și gajului, inculpatul T.D.M. l-a împuternicit pe martorul A.G.M., director al SC G.T. SA Brașov.

Martorul A.G.M. s-a deplasat în repetate rânduri a SC I.S. SA Galați, martorul fiind cel care i-a dus inculpatului spre semnare contractul de furnizare de produse și contractul de gaj mobiliar.

Pentru constituirea gajului era necesar ca inculpatul să prezinte următoarele documente: factură de achiziționare a cantității de zahăr, avizul de expediție, certificatul de calitate, nota de intrare-recepție, precum și contractul de închiriere a unui spațiu în care să fie depozitată cantitatea de zahăr, gajul fiind fără deposedare, documente pe care, pe căi legale, inculpatul nu le putea procura, deoarece nu dispunea de cantitatea de zahăr și nici posibilități financiare pentru a cumpăra această cantitate de zahăr.

Uzând de raportul de rudenie și de poziția pe care a o avea în SC F.Z.B. SA, inculpatul T.D.M. a luat legătura cu inculpatul L.V. și i-a solicitat insistent să îl ajute în derularea afacerii, respectiv să-i dea o factură fiscală, un aviz de expediție și un certificat de calitate, documente care să ateste că SC D. SRL Brașov a cumpărat de la SC F.Z.B. SA cantitatea de 519 tone zahăr.

Inculpatul T.D.M. i-a dat asigurări inculpatului L.V. că emiterea acestor documente nu va atrage nici un fel de consecințe păgubitoare pentru fabrică sau persoana sa, pentru că în două săptămâni marfa achiziționată de la SC I.S. SA Galați va fi achitată.

Inițial, inculpatul L.V. a refuzat, însă după mai multe insistențe din partea inculpatului T.D.M. a acceptat.

în acest sens, inculpatul L.V. a dat dispoziție martorei J.M., lucrător comercial, să întocmească factura din 29 septembrie 2000, pentru cantitatea de 519.633 kg zahăr, avizul de însoțire marfă din 29 septembrie 2000 și certificatul de calitate, documente ce au fost semnate de inculpatul L.V.

Operațiunea de vânzare-cumpărare nefiind reală, din dispoziția inculpatului L.V., documentele respective nu au fost trimise la contabilitate pentru a fi înregistrate în evidențele celor două societăți.

Pentru a crea o aparență de legalitate și obiectivitate, cei doi inculpați au încheiat contractul de închiriere din 28 septembrie 2000, contract conform căruia SC F.Z.B. SA a închiriat SC D. SRL Brașov 1000 mp într-o hală a fabricii, spațiu necesar pentru depozitarea celor 10.393 saci, echivalentul cantității de 519.633 kg zahăr, contra unei chirii de 10.000.000 lei lunar.

Și acest contract este fictiv deoarece spațiul nu a fost delimitat, sacii nu au fost individualizați, chiria nefiind facturată sau plătită.

Inculpatul T.D.M. a dat dispoziție martorei D.E., director economic la SC G.T. SA Brașov, să întocmească o notă de intrare - recepție, pentru cantitatea de 519.633 kg zahăr. Fără să verifice efectiv dacă zahărul există, martora D.E. a întocmit N.I.R. din 29 septembrie 2000, dispunând subalternelor sale, martorele M.A. și F.Ș., să semneze alături de ea, persoane care au acceptat și au semnat fără să facă o recepție reală.

Toate documentele de mai sus și contractul de garanție mobiliară fără deposedare din 6 octombrie 2000 au fost predate martorului A.G.M., care le-a dus la Judecătoria Brașov, prin încheierea din 10 octombrie 2000, gajul fiind înscris în R.P.M.

Așa zisa garanție mobiliară a fost folosită efectiv de inculpatul T.D.M., în sensul că a fost prezentată la SC I.S. SA Galați și pe baza acestor documente a fost modificat contractul de furnizare de produse din 29 august 2000. în concret au fost înlăturate din contract toate dispozițiile din capitolul VI, modalitate și condiții de plată în locul acestora menționându-se "plata la 60 zile cu + 6%, plată garantată cu contractul de gaj din 6 octombrie 2000, înregistrat la Registrul de gajuri al Judecătoriei Brașov din 10 octombrie 2000.

în baza contractului de furnizare de produse din 29 august 2000, astfel cum a fost modificat, în decursul a doar 2 zile, 13 și 14 octombrie 2002, SC D. SRL Brașov a ridicat de la SC I.S. SA Galați 9 vagoane cu tablă zincată în valoare totală de 4.499.954.902 lei.

întreaga cantitate de tablă a fost descărcată din dispoziția inculpatului T.D.M. în depozitul SC G.T. SA Brașov.

Din această cantitate de tablă, inculpatul T.D.M. cu factura din 31 octombrie 2000 a livrat către SC G.T. SA Brașov, cantitatea totală de 58.769 kg tablă zincată, în valoare totală de 1.301.772.138 lei, pentru acoperirea unor datorii, datoriile fiind stinse apoi prin 14 procese verbale de compensare.

Pentru a scăpa de obligația de plată către SC I.S. SA Galați, inculpatul T.D.M. a încercat să convingă conducerea SC G.T. SA Brașov să se încarce din punct de vedere contabil cu tabla rămasă în depozit, știind că la o eventuală executare silită, SC G.T. SA Brașov, nu putea fi executată, întreg patrimoniul său fiind deja gajat pentru creditele inculpatului T.D.M.

în acest sens, inculpatul a întocmit facturi care să ateste vânzarea tablei către SC G.T. SA Brașov, martorii A.G.M. și D.E. au refuzat să le primească și să le înregistreze în contabilitate, neavând posibilitatea de a le plăti, astfel că facturile respective au fost găsite cu ocazia percheziției la sediul SC D. SRL Brașov.

Ulterior, după declanșarea cercetărilor penale, cu ordinele de plată din 22 și 23 ianuarie 2001, SC P.D., o altă societate la care inculpatul T.D.M. este acționar, a achitat către SC I.S. SA Galați, în contul SC D. SRL Brașov, suma de 1.302.772.238 lei.

Stocul de marfă, identificat în depozitul SC G.T. SA Brașov a fost sechestrat în vederea recuperării prejudiciului. Prin încheierea de ședință nr. 2012/2001 din 13 iunie 2001 a Judecătoriei Galați s-a admis cererea formulată de partea vătămată SC I.S. SA Galați și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra cantității de 142 tone tablă zincată, aceasta fiind valorificată de SC I.S. SA Galați.

Partea vătămată SC I.S. SA Galați, s-a constituit parte civilă cu suma de 77.730,8 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea deprecierii cantității de 142 tone tablă, valoarea deprecierii ambalajului plus dobânzi.

împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpații, partea civilă și expertul C.S.

Prin apelul procurorului, hotărârea a fost criticată pe motive de netemeinicie și nelegalitate deoarece:

- Tribunalul Galați a omis să dispună anularea avizului de însoțire a mărfii din 29 septembrie 2000, a certificatului de calitate, a declarației de conformitate, a notei de intrare recepție și a documentelor privitoare la înregistrarea gajului;

- greșit au fost obligați inculpații în solidar cu ambele părți civile la plata despăgubirilor, corect era ca fiecare inculpat să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, a cărui administrator era;

- pedepsele aplicate inculpaților sunt prea mici, ținând seama de modul și împrejurările concrete în care au săvârșit faptele, de valoarea prejudiciului și de conduita procesuală.

Inculpatul T.D.M. a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică susținând că:

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, deoarece partea vătămată SC I.S. SA Galați nu a înregistrat nici un prejudiciu, astfel că se impune ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., să fie achitat. Astfel, partea vătămată nu a pierdut nici un moment dreptul de proprietate asupra cantității de tablă zincată, art. 11 din contract stabilind că proprietatea asupra produselor livrate se transmite de la vânzător la cumpărător după achitarea integrală a contravalorii mărfii, partea vătămată a comunicat la 17 noiembrie 2003 că nu a înregistrat prejudiciu, deoarece restul de 142 tone tablă ridicată de la societatea administrată de inculpat a fost valorificată la alte societăți la prețul pieței;

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, deoarece din expertiza contabilă și rapoartele de producție rezultă că în fabrică a existat o cantitate suficientă de zahăr, distinctă de cea care constituia rezerva de stat, pentru a se constitui un gaj în favoarea părții vătămate.

Inculpatul L.V. a criticat sentința pe motiv de nelegalitate și netemeinicie susținând că:

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din același cod, deoarece în depozitele F.Z.B. a existat cantitatea de 519.633 kg zahăr și nu a avut intenția de a înlesni inculpatului inducerea în eroare a părții vătămate SC I.S. SA Galați.

Cantitatea de 519.633 kg zahăr a trecut efectiv în proprietatea SC D. SRL Brașov, așa cum rezultă din factura din 29 septembrie 2000 și nota de constatare nr. 1087/1302/2003 a G.F. Brașov.

Așa fiind, cum el nu a semnat contractul de cumpărare a tablei zincate și nu a urmărit obținerea unui folos material injust, în mod greșit s-a reținut complicitate la infracțiunea de înșelăciune.

Partea civilă I.S. SA Galați a criticat sentința ca nelegală și a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 77.730,80 dolari S.U.A., reprezentând deprecierea calitativă a cantității de 140 tone tablă zincată recuperată plus 30.848.608 lei, reprezentând ambalaj deteriorat aferent celor 23 pachete de tablă, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație. în plus a cerut obligarea inculpaților și la plata dobânzilor aferente sumelor arătate, până la momentul plății.

Expertul C.S. a criticat sentința ca netemeinică, deoarece instanța nu i-a obligat pe inculpați și la plata sumei de 9.972.260 lei cheltuieli făcute cu ocazia efectuării expertizei.

Prin decizia penală nr. 42/ A din 30 ianuarie 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Galați, au fost admise apelurile declarate de procuror și inculpați, iar sentința a fost desființată în parte și în rejudecare s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților și s-a modificat sentința sub aspectul soluționării laturii civile.

Pedepsele aplicate inculpatului T.D.M. au fost reduse de la 10 ani la 4 ani și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; de la un an închisoare la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 75 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); și de la un an închisoare la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

A fost redusă pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Pedepsele aplicate inculpatului L.V. au fost reduse de la 10 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; de la 8 luni la 2 luni închisoare pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 290 C. pen.

Pedeapsa rezultantă ca efect al contopirii pedepselor a fost și ea redusă de la 10 ani la 4 ani și 6 luni închisoare.

A fost înlăturată obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la despăgubiri în sumă de 77.730,80 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data executării și s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile I.S. SA Galați a fost acoperit integral prin restituire și plată.

în temeiul art. 348 cu referire la art. 14 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: aviz de însoțire a mărfii din 29 septembrie 2000, declarația de conformitate cu privire la calitatea mărfii (519633 kg zahăr); nota de recepție și constatare diferență din 29 septembrie 2000, cererea de înregistrare a contractului de garanție reală mobiliară fără deposedare din 6 octombrie 2000, în registrul de garanții mobiliare, încheierea de ședință din 10 octombrie 2000 a Judecătoriei Brașov și factura din 8 decembrie 2000.

A luat act de retragerea apelurilor declarate de partea civilă I.S. SA Galați și expertul contabil C.S.

împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul.

Prin recursul procurorului decizia este criticată ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei rețineri în favoarea inculpatului T.D.M. a circumstanțelor atenuante și al cuantumului pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen. S-a cerut casarea deciziei și în rejudecare înlăturarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și b) C. pen. și majorarea pedepselor.

Prin motivele de recurs scrise depuse la 11 iunie 2004, inculpatul T.D.M. a criticat hotărârile ca nelegale și netemeinice susținând că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită și s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (ca urmare a primului motiv invocat). A solicitat casarea deciziei, în cauză fiind aplicabile cazurile de casare, prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen.

A susținut că se impune înlăturarea agravantei prevăzute de alin. (5) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), deoarece așa cum însăși partea vătămată a arătat, nu a suferit prejudiciul în valoare de 4.499.954.902 lei. Având în vedere că din întreaga cantitate de tablă s-au restituit 142 tone, iar valoarea celor 58 tone tablă vândută este mai mică de 2 miliarde lei, se impune schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

Ulterior, prin concluziile orale și scrise depuse de apărător, inculpatul a cerut să fie achitat pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals. A susținut că partea vătămată nu a suferit nici o pagubă, întrucât cantitatea de tablă ce a făcut obiectul contractului nu a ieșit niciodată din proprietatea reclamantului, ori marfa nefiind achitată înseamnă că partea vătămată nu a pierdut dreptul de proprietate asupra cantității de tablă zincată și deci nu se poate reține vreun prejudiciu în patrimoniul acestuia. Documentele în legătură cu care se susține că a instigat la falsificarea lor și apoi a uzat de ele nu denaturează adevărul, conțin mențiuni reale și nu erau apte să producă consecințe juridice, deoarece în speță pe parcursul derulării contractului de furnizare a cantității de tablă, partea vătămată nu a pierdut niciodată calitatea de proprietar al mărfii și deci garanția constituită nu avea nici o eficiență.

Prin motivele depuse inculpatul L.V. a cerut casarea deciziei și sentinței invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 12 și 171 C. proc. pen.

A susținut în esență că în mod greșit a fost condamnat alături de inculpatul T.D.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma complicității deoarece:

- contractul de vânzare-cumpărare de zahăr încheiat între el și inculpatul T.D.M. exprimă voința reală a părților, nefiind simulat.

Pentru a demonstra caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare și al celui de închiriere al spațiului de depozitare încheiate între SC D. SRL și F.Z.B., organele de urmărire ar fi trebuie să demonstreze indubitabil existența acordului simulatoriu dintre L.V. și T.D.M., a intenției acestora ca proprietatea zahărului să nu fie transferată către D. nici la momentul încheierii contractului de vânzare, nici la momentul în care s-ar fi pus problema executării garanției de către I.S. în lipsa unor probe de natură să înlăture orice dubiu în legătură cu caracterul simulat al contractelor, acestea beneficiază de prezumția că exprimă voința reală a părților;

- chiar dacă vânzarea-cumpărarea de zahăr ar fi fost fictivă, lipsa erorii I.S. asupra eficacității garanției duce la inexistența infracțiunii.

Dacă D. nu și-ar fi executat obligația de plată a prețului tablei, I.S. ar fi putut să execute 519 tone de zahăr din hala F.Z.B., datorită regimului particular al simulației;

- partea vătămată I.S. Galați nu putea suferi și nici nu a suferit vreun prejudiciu, neputând fi vorba de infracțiunea de înșelăciune.

Astfel, SC D. a făcut dovada că prețul tablei vândute (58 tone) a fost achitat în numele sau de către SC P.D. SA și SC M.C. SRL prin ordinele de plată din 19 ianuarie 2001 și 23 ianuarie 2001, iar restul de 142 tone a fost returnat. De altfel, chiar societatea I.S. a confirmat prin adresa din 17 noiembrie 2003 trimisă Curții de Apel Galați și prin adresa 5320 din 26 august 2004 transmisă înaltei Curți de Casație și Justiție că nu înregistrează nici un prejudiciu decurgând din derularea contractului nr. 3119/2000, încheiat cu SC D. SRL;

- chiar dacă actul juridic de înstrăinare a zahărului ar fi fost simulat, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât lipsește scopul obținerii unui folos material injust.

Instanțele au apreciat în mod greșit că intenția inculpatului T.D.M. de a înșela ar rezulta din faptul că a înstrăinat 58 tone de tablă SC G.T. și a intenționat să înstrăineze acestei societăți și restul cantității, adică 142 tone. în realitate, I.S. a acordat un termen de 60 zile societății pentru plata prețului, termen pentru ca aceasta să aibă posibilitatea de a o înstrăina între timp și să își achite datoria. Așa fiind, încercarea inculpatului de a înstrăina tabla avea ca scop respectarea contractului;

- condamnarea inculpaților T.D.M. și L.V. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este nelegală. Instanțele au considerat că fapta inculpatului L.V. de a solicita angajaților săi redactarea înscrisurilor constatatoare ale contractului de vânzare-cumpărare de zahăr către D. constituie participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

De asemenea au reținut în sarcina inculpatului T.D.M. infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și infracțiunea de uz de fals.

A susținut că, contractul de vânzare-cumpărare de zahăr a avut o existență reală iar nu fictivă. în al doilea rând, chiar dacă s-ar reține că a acest contract ar fi fost fictiv, pentru existența infracțiunii de fals sub semnătură privată este necesar ca falsificarea să se realizeze prin modurile prevăzute în art. 288 C. pen. și în speță nu a fost vorba despre o contrafacere a scrierii sau semnăturii unei alte persoane. Nu s-a acționat material asupra înscrisului constatator al contractului de vânzare-cumpărare de zahăr și nici asupra celorlalte înscrisuri.

Recursurile urmează a fi admise pentru cele ce urmează.

Apărările inculpaților în sensul că în cauza dedusă judecății este vorba despre o relație pur comercială, că la încheierea contractului din 29 august 2000 au fost respectate condițiile impuse de lege și hotărârile Consiliului de Administrație I.S. SA Galați, că documentațiile care au stat la baza încheierii contractului de furnizare de produse nu sunt false, că partea vătămată nu a pierdut nici un moment dreptul proprietate asupra cantităților de tablă livrate și nu a înregistrat nici un prejudiciu și nici nu au avut intenția de a înșela, au fost analizate și de instanța de apel care le-a respins motivat.

Au fost avute în vedere în special declarațiile inculpaților și procesul verbal de confruntare dintre aceștia încheiat la 27 ianuarie 2001, coroborate cu declarațiile martorilor D.E., M.A., F.Ș., J.M., S.S.

Astfel inculpatul L.V. a arătat că l-a refuzat în prima fază pe inculpatul T.D.M., însă ținând seama de relațiile de rudenie și insistențele acestuia, până la urmă a acceptat vânzarea de zahăr. Inculpatul a declarat că "T.D.M. mi-a supus că de fapt lui îi trebuie doar factura și avizul pentru a demonstra că este proprietarul cantității de zahăr pentru a putea gira tabla galvanizată la I.S. și că în maxim două săptămâni vinde tabla și după ce va încasa contravaloarea, va achita datoria și va anula factura pe care urma s-o emit".

Inculpatul a făcut precizarea că văzând că a trecut o lună și SC D. SRL nu ia nici o măsură, a dat dispoziție să fie anulată factura, lucru comunicat și prin fax societății D.

Că nu a existat nici o vânzare cumpărare de zahăr, rezultă și mai clar din declarațiile martorilor D.E., M.A., J.M., F.Ș. Astfel, martora D.E. a declarat că în luna octombrie 2000 a fost chemată de inculpatul T.D.M., care i-a cerut să formeze o comisie și să întocmească o notă de recepție potrivit datelor înscrise pe factura fiscală din 29 septembrie 2000, emitent F.Z.B. pentru cantitatea de 519.633 kg zahăr. împreună cu M.A., F.Ș. a întocmit și semnat nota de recepție fără să facă o recepție.

Că vânzarea de zahăr nu a avut loc rezultă și din declarația martorei J.M., care a declarat "am fost chemată de directorul L.V., care mi-a spus să întocmesc o factură și un aviz de expediție către SC D. SRL pentru 519 tone zahăr în valoare de 5.299.991.587 lei., mi-a spus să-i aduc exemplarul albastru și celelalte exemplare să le păstreze la dosar. De câte ori întocmesc asemenea documente înmânez exemplarul roșu la contabilitate. Deoarece directorul mi-a spus să-l păstrez, nu am mai înaintat pentru contabilitate păstrându-l în birou". Aceeași martoră a mai declarat că în 20 decembrie 2000 a fost chemată din nou de L.V., care i-a spus să storneze factura emisă la 29 septembrie 2000 către D. și să antedateze operațiunea cu data de 8 decembrie 2000 fără să-i dea însă o explicație.

Documentele la care s-a făcut referire au stat la baza contractului de garanție mobiliară din 6 octombrie 2000 în lipsa căruia SC I.S. nu ar fi derulat contractul de furnizare a tablei.

Pentru existența elementului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune pentru varianta simplă (art. 215 alin. (1)) sau varianta specială (art. 215 alin. (3)) este suficient și necesară constatarea că o persoană a fost indusă în eroare, prin cele două moduri descrise în alin. (1) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

Acțiunea de amăgire poate fi realizată prin orice mijloace apte de a provoca o inducere în eroare de la simpla minciună până la mijloace deosebit de periculoase pe care legea le califică drept mijloace "frauduloase" și consideră folosirea lor drept o circumstanță agravantă legală.

în principiu un mijloc este considerat fraudulos, atunci când are aparența unui mijloc veridic, adică a unui mijloc care în mod absolut inspiră încredere și înlătură orice bănuială (de exemplu: prezentarea unui act scris, oferirea unei garanții reale sau personale, invocarea unor importante relații, ș.a.) dar care în realitate este mincinos.

Când mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, va exista concurs între infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea privind mijlocul fraudulos.

Nu trebuie să se confunde folosirea de acte mincinoase cu servirea de înscrisuri false. Un act scris poate fi mincinos fără a constitui fals. în astfel de cazuri se aplică aparența mijlocului fraudulos și nu există concurs de infracțiuni.

în speță, contractul de vânzare-cumpărare a zahărului, contractul de închiriere a spațiului în care se depozitează zahărul în care se atestă plata unei chirii de 10.000.000 lei lunar, recepția zahărului, cuprind date necorespunzătoare adevărului. Instanțele de judecată au considerat greșit că fapta inculpatului L.V. de a solicita angajaților săi redactarea înscrisurilor respective, constituie participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată și în ce-l privește pe inculpatul T.D.M., că a săvârșit infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

Din examinarea lucrărilor de la dosar se constată că actele ce cuprind date necorespunzătoare adevărului au fost întocmite din dispoziția inculpatului L.V. la cererea inculpatului T.D.M., inculpatul și funcționarii lucrând pentru o persoană juridică de interes privat, situație în care înscrisurile nu pot avea caracterul actelor prevăzute în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ele fiind acte sub semnătură privată.

Așa fiind, urmează ca inculpații să fie achitați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Reținând că actele sunt fictive, câtă vreme falsificarea lor nu s-a realizat prin unul din modurile prevăzute în art. 288 C. pen., nu se poate reține în sarcina inculpaților infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. în același timp, având în vedere dispozițiile art. 290 C. pen., urmează a se constata că în mod greșit inculpatul T.D.M. a fost condamnat pentru uz de fals, infracțiune prevăzută de art. 291 C. pen., premiza săvârșirii infracțiunii de uz de fals constând în săvârșirea anterior a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Urmează ca și inculpatul L.V. să fie achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 290 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

în ce-l privește pe inculpatul T.D.M., Curtea va proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 și art. 291 C. pen., într-o singură infracțiune, aceea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., urmează să dispună achitarea inculpatului.

în speță, chiar dacă actele inculpaților nu constituie fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin voința legiuitorului, aceasta nu înseamnă că ele nu sunt mincinoase.

Așadar, contractul de furnizare a tablei s-a încheiat pe baza unui act mincinos.

Pentru existența (realizarea) laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune e nevoie ca intenția de a amăgi, de a induce în eroare să fie însoțită de o cerință esențială și anume: făptuitorul să fi efectuat acțiunea de amăgire, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

în general când o acțiune de amăgire a cauzat victimei o pagubă, acestei pagube îi corespunde un profit material pentru autorul acțiunii de amăgire și în măsura în care este injustă în aceeași măsură și profitul este injust.

Această cerință nu privește și conținutul variantei speciale a înșelăciunii (art. 215 alin. (3) C. pen.) pentru existența laturii subiective în cazul acestei variante este suficientă știința că se săvârșește o acțiune de inducere în eroare sau în menținerea în eroare cu ocazia încheierii sau executării unui contract și că fără acea acțiune de amăgire contractul nu ar putea fi încheiat sau socotit ca fiind executat.

Este cert stabilit că la încheierea contractului SC I.S. care de regulă vindea tabla cu plata prețului pe loc, a acceptat plata la 60 de zile dar a impus o condiție care este singulară potrivit declarațiilor martorilor, garanția mobiliară. S-a insistat ca livrarea să nu se facă până la prezentarea contractului de garanție mobiliară, ori tocmai acest act are la bază acte mincinoase (existența vânzării cumpărării cantității de 519 tone zahăr).

în fine, pentru ca infracțiunea de înșelăciune să se consume este necesar ca acțiunea de amăgire să producă urmarea imediată, adică să-l determine pe cel angajat să ia o dispoziție patrimonială, prin care s-a creat o situație de fapt păgubitoare lui.

în speță paguba este evidentă, așa cum au constatat și cele două instanțe însă nu privește întreaga cantitate de tablă ci numai cantitatea de 58 tone vândute de inculpatul T.D.M., către SC G.T. SRL.

Astfel inculpatul primind tablă, care însă nu a ajuns la SC D. SRL ci la SC G.T., a vândut 58 tone și în loc să încaseze prețul a folosit tabla la compensarea unor datorii față de cumpărătoare, datorii în valoare de 1.300.000.000 lei. Este evident că inculpatul a obținut în acest fel un folos material și mai mult decât atât că nu a plătit tabla nici după expirarea celor 60 de zile menționate în contract. în plus inculpatul a intenționat să predea și restul tablei către același cumpărător care însă a refuzat cumpărarea tablei.

Din moment ce inculpatul T.D.M. a vândut cantitatea de 58 tone tablă și nu a achitat prețul, acest lucru având loc abia în 23 ianuarie 2001 cu adresele din acea dată pentru sumele de 587.772.138 lei achitate de SC P.D. SRL și pentru suma de 714.000.000 achitată de M.C. SRL Vaslui în numele SC D. SRL, este clar că s-a produs un prejudiciu față de SC I.S.

Faptul că I.S. a acceptat să preia restul de 142 tone tablă pentru care s-au cerut despăgubiri ca urmare a deprecierii și distrugerii ambalajului, nu conduce la ideea că în cauză nu a existat un prejudiciu ci dimpotrivă, că prejudiciul a fost pe de o parte recuperat prin plată și pe de altă parte prin restituire.

Așa fiind, urmează ca ținând seama de întinderea prejudiciului real de 1.301.772.132 lei și de dispozițiile O.U.G. nr. 207/2000, modificată prin Lega nr. 456/2001 să se dispună potrivit art. 334 schimbarea încadrării juridice din înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (prejudiciu mai mare de 2 miliarde lei) în infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Menținând circumstanțele atenuante recunoscute de instanța de apel urmează ca inculpatul T.D.M. să fie condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

în ce-l privește pe inculpatul L.V. având în vedere atitudinea procesuală sinceră, condițiile concrete de săvârșire a infracțiunii, (în condițiile concrete de săvârșire a infracțiunii), în calitate de unchi a fost determinat să accepte la insistențele nepotului întocmirea unui act fraudulos pentru ca acesta să-și poată derula în continuare afacerile, lipsa antecedentelor penale, Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare își poate atinge scopul și fără executare, prin suspendarea condiționată pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Se va constata că prejudiciul în sumă de 1.301.772.132 lei a fost acoperit prin plata sumei către SC I.S. SA Galați.

S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

← ICCJ. Decizia nr. 5813/2004. Penal  ICCJ. Decizia nr. 6810/2004. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4979/2004. Penal