ICCJ. Decizia nr. 5204/2004. Penal. Art.249 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5204/2004
Dosar nr. 2472/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 12 februarie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul M.M.M. la 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani, prevăzut de art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat că pedeapsa aplicată este graţiată şi s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 153.895.000 lei despăgubiri civile către Ministerul Finanţelor Publice.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 18.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul M.M.M. a lucrat ca subofiţer de poliţie în cadrul I.P.J. Bacău – Poliţia oraşului Moineşti, în perioada 1990 – 2001, iar din data de 1 martie 1998 până la data de 30 iunie 2001 şi-a desfăşurat activitatea ca subofiţer operativ principal IV la compartimentul Informatică şi Evidenţă Operativă din cadrul aceleiaşi instituţii.
Potrivit fişei postului şi anexei la notarea de serviciu aflate la dosarul de urmărire penală, inculpatul avea printre alte obligaţiuni de serviciu şi pe aceea privind ţinerea evidenţei proceselor-verbale de contravenţie ale Poliţiei oraşului Moineşti şi a contestaţiilor, a carnetelor şi agendelor înseriate ale cadrelor Poliţiei Moineşti, precum şi distribuirea de carnete cu procese-verbale de contravenţie, pe întreg parcursul anului, înregistrarea acestora, trimiterea lor la circumscripţiile fiscale şi la Judecătoria Moineşti, pentru toţi lucrătorii subofiţeri, gestionarii chitanţelor pentru amenzi contravenţionale încasate pe loc.
În mod corect, pe linia sarcinilor de serviciu ce îi reveneau, inculpatul proceda la distribuirea, pe bază de semnătură, către lucrătorii de poliţie cu atribuţii specifice, a carnetelor cu procese-verbale de contravenţie pe parcursul fiecărui an calendaristic (un carnet conţinând 23 procese-verbale).
Procesele verbale de contravenţie întocmite de către poliţişti, cu ocazia constatării unor astfel de fapte, erau predate ulterior inculpatului, care semna de primirea lor pe opisul aflat la sfârşitul fiecărui carnet de procese-verbale. În acest mod, inculpatul care avea obligaţia ţinerii evidenţei şi a executării proceselor verbale, trebuia să procedeze la înaintarea acestora către administraţia financiară ori primărie, pentru darea în debit, la judecătorie, în cazul transformării amenzii în închisoare contravenţională ori pentru situaţiile în care procesele-verbale erau contestate de contravenienţi. Începând cu anul 1999, aceste obligaţii de serviciu, nu au mai fost îndeplinite în mod corespunzător, inculpatul justificându-şi deficienţele prin volumul mare de lucrări de care a fost depăşit.
Prin acţiunile inculpatului s-au produs următoarele consecinţe: sancţiunile contravenţionale aplicate, începând cu anul 1999 şi nepuse în executare, s-au prescris la trecerea unui an de la data aplicării sancţiunii, alte contravenţii s-au prescris după trecerea unei perioade de o lună de zile de la data întocmirii proceselor-verbale ori înştiinţările de plată ale amenzilor nu au fost comunicate contravenienţilor, în termenul prevăzut de lege, consecinţa fiind prescrierea executării lor ori tardivitatea executării.
În urma unui control efectuat de conducerea Poliţiei municipiului Moineşti, control ce a vizat activitatea desfăşurată de către inculpat, în perioada 1999 – 2001, a rezultat că în anul 1999, inculpatul a primit un număr de 130 carnete conţinând 3250 procese-verbale de contravenţii, în anul 2000 a mai primit încă 196 carnete conţinând 4900 procese verbale, iar în perioada ianuarie - aprilie 2001, a avut în evidenţă 51 carnete conţinând 1275 procese-verbale.
Din conţinutul actului de control, a rezultat că, în perioada 16 decembrie 1998 – 03 octombrie 1999, data ultimei înregistrări, sunt înscrise în registrul special (tip) – 1612 procese-verbale de contravenţie, din care, 1312 sunt justificate prin chitanţe, contestaţii şi sancţiuni de avertisment, rămânând nepuse în executare şi nejustificate 300 procese-verbale, cu un cuantum total al sancţiunilor de 56.100.000 lei, iar 1638 procese-verbale nu sunt evidenţiale şi justificate. Această constatare a privit activitatea inculpatului pe anul 1999.
În anul 2000, inculpatul nu a înregistrat nici un proces-verbal în registrul tip, iar din totalul de 4900 procese-verbale avute în evidenţă şi gestiune, apar ca justificate 2143 procese verbale (întocmite şi achitate), 1131 procese verbale cu avertisment şi anulate, 581 procese-verbale în care sancţiunea s-a prescris prin depăşirea termenului de un an de la data constatării, 78 procese verbale pentru care executarea sancţiunii s-a prescris după curgerea termenului de o lună de la data întocmirii, iar procesul-verbal ori înştiinţarea de plată a amenzii nu au fost comunicate contravenienţilor 138 procese-verbale în care executarea sancţiunii este tardivă.
De asemenea, au mai fost identificate 53 chitanţe de plată pentru contravenienţi aplicate în anul 2000, fără corespondent, în totalul proceselor-verbale aflate în evidenţa învinuitului.
Separat de aceste nereguli, nu au fost identificate pentru anul 1999, 1638 procese verbale, iar pentru anul 2000, au rămas nejustificate 212 procese-verbale de contravenţie.
În anul 2001, inculpatul M.M.M. a înregistrat în registrul tip, doar un număr de 282 procese-verbale, ultima înregistrare datând din 26 ianuarie 2001, însă nu a înaintat în vederea executării nici un proces-verbal, deşi organele de control au găsit un număr de 1582 procese-verbale întocmite de acesta până la data de 23 aprilie 2001 şi în acest mod cele 1300 procese verbale neevidenţiate au fost înregistrate şi puse în executare. Organele de control au reţinut că paguba cauzată prin neglijenţa inculpatului, este de 249.735.000 lei.
În luna iunie 2001, s-a dispus efectuarea unui nou control de către Serviciul Financiar din cadrul I.P.J. Bacău, procedându-se la verificarea gestiunii proceselor-verbale de contravenţie întocmite în perioada 01 ianuarie 1999 – 30 aprilie 2001, din responsabilitatea inculpatului constatându-se că în perioada arătată, acesta a primit 425 carnete cu procese-verbale a 25 procese-verbale fiecare, însumând 10.625 procese-verbale. Din totalul acestora, s-au încasat 5725 procese-verbale, 1090 procese-verbale nefiind trimise instituţiilor abilitate în termen de un an. S-a mai constatat lipsa unui număr de 1935 procese-verbale şi existenţa în stoc a unui număr de 850 procese-verbale (proces-verbal nr. 568650 din 07 iunie 2001).
Pentru clarificarea aspectelor rezultate din deficienţele constatate şi la solicitarea inculpatului, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care prin obiectivele stabilite a confirmat constatările organelor de control, deosebirea referindu-se la întinderea prejudiciului.
Astfel, s-a concluzionat că valoarea totală a amenzilor înscrise în procesul-verbal de contravenţii, identificate de Poliţia municipiului Moineşti, este de 185.692.900 lei, prin neanunţarea contravenţiilor s-au prescris 183 procese verbale în valoare de 76.750.000 lei, prin neînaintarea proceselor-verbale de contravenţie neachitate, la judecătorie, administraţie financiară ori primării, acţiuni ce nu au fost efectuate în termenul prevăzut de lege, s-au prescris 535 contravenţii aplicate în valoare de 153.895.000 lei.
În acest mod, a rezultat că prejudiciul cauzat statului de către inculpat, este de 153.895.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul M.M.M.
În apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, majorarea pedepsei aplicată inculpatului, aplicarea dispoziţiilor art. 115 alin. (1) C. pen. şi să se instituie faţă de acesta măsura de siguranţă a interzicerii exercitării unei funcţii sau profesii şi reducerea termenului de încercare conform art. 120 alin. (2) C. pen.
În apelul său, inculpatul a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi în principal, achitarea lui conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume, vinovăţia sa, neavând cunoştinţă de atribuţiile sale de serviciu, nefiindu-i aduse la cunoştinţă prin fişa postului.
În subsidiar, inculpatul a solicitat a se constata că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, cu aplicarea art. 10 alin. (1) lit. b1) C. pen. şi art. 181 C. pen., sau reţinerea de circumstanţe atenuante şi aplicarea unei amenzi penale.
Prin Decizia penală nr. 100 din 6 aprilie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul M.M.M.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M.M.M. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta reţinută în sarcină nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) În subsidiar, a solicitat achitarea lui pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1), cu referire la art. 11 C. proc. pen., deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni şi aplicarea unei amenzi administrative, conform art. 91 C. pen.
Examinând recursul în raport de criticile invocate şi care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este fondat.
Verificând actele şi lucrările dosarului se reţine că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au stabilit corect situaţia de fapt, împrejurările comiterii faptei şi vinovăţia inculpatului, pe baza unui amplu şi judicios material probator administrat în cauză.
Astfel, potrivit art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), infracţiunea de neglijenţă în serviciu constă în încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 din acelaşi cod, sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Pentru stabilirea culpei este necesar să se constate că făptuitorul, în raport de aptitudinile sale, de pregătirea sa, de condiţiile concrete în care a comis fapta, putea să aibă reprezentarea consecinţelor fireşti ale acţiunii sau inacţiunii sale, rezultatul ei dăunător, dar el fie că a prevăzut acest rezultat însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Revenind la cauză, se reţine că în luna iunie 2001, în urma unui control efectuat de către Serviciul Financiar din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău, prin care s-a procedat la verificarea gestiunii proceselor-verbale de contravenţie întocmite în perioada 1 ianuarie 1999 – 30 aprilie 2001, din responsabilitatea inculpatului M.M.M., s-a constatat că în acea perioadă acesta a primit 425 carnete cu procese verbale care conţineau 25 procese-verbale fiecare, însumând 10.625 de procese-verbale. Din totalul acestora s-au încasat 5.725 procese-verbale, s-au trimis spre executare în termen 1025 procese-verbale, iar un număr de 1090 de procese-verbale nu au fost trimise în termen de 1 an instituţiilor abilitate.
De asemenea, s-a mai constatat lipsa unui număr de 1935 procese-verbale şi existenţa în stoc a unui număr de 850 procese-verbale (proces-verbal nr. 568650 din 7 iunie 2001).
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză se reţine că valoarea totală a amenzilor înscrise în procesele-verbale de contravenţii identificate de Poliţia municipiului Moineşti este de 185.692.900 lei, prin neanunţarea contravenţiilor, fiind prescrise 183 procese-verbale în valoare de 76.755.000 lei, întrucât nefiind achitate nu au fost înaintate la judecătorie, administraţie financiară ori primării, acţiuni ce nu au fost efectuate în termenul prevăzut de lege.
Prin acelaşi raport de expertiză s-a mai reţinut că s-au mai prescris 535 contravenţii aplicate, în valoare de 153.895.000 lei.
În acest mod a rezultat că prejudiciul cauzat statului de către inculpat este de 153.895.000 lei.
Pe de altă parte, din fişa postului rezultă că inculpatului îi reveneau printre alte atribuţii de serviciu şi „ţinerea evidenţei proceselor-verbale de contravenţie a Poliţiei oraşului Moineşti şi a contestaţiilor, precum şi gestionarea chitanţelor amenzii contravenţionale încasate pe loc".
În declaraţiile sale date atât în faza de urmărire penală, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut că începând cu finele anului 1999 nu a mai evidenţiat în registrul special procese-verbale de sancţiuni contravenţionale pe care cadrele subunităţii le înlocuiau şi apoi i le transmiteau lui.
Din acest motiv, nici în anul 2000 acesta nu a transmis, pentru luarea în debit, procesele-verbale la unităţile financiare abilitate şi nici pentru transformarea în închisoare contravenţională la instanţele judecătoreşti, toate aceste documente fiind depozitate în fişetul său, într-o cutie.
Aşadar, vinovăţia inculpatului realizată sub forma culpei simple este rezultatul mai multor inacţiuni (omisiuni), concretizate în neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, inculpatul, prin fapta sa, cauzând o tulburare însemnată bunului mers al instituţiei în care lucra, dar şi al altor instituţii ale statului (administraţie, finanţe ş.a.) şi o pagubă însemnată bugetului statului.
Neglijenţa, ca formă a culpei edifică fapta comisă prin aceea că inculpatul nu a avut reprezentarea activităţii sale defectuoase, pentru a putea prevedea rezultatul faptei sale, deşi avea obligaţia, putea şi trebuia să îl prevadă.
Aşa fiind, cum în mod corect au reţinut şi instanţa de fond şi cea de apel, fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, neexistând temeiuri pentru achitarea acestuia, în sensul solicitat, astfel că cererea sa urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea inculpatului prin care solicită achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., deoarece fapta pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, se constată că nu este fondată, urmând să fie respinsă ca atare.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social, se arată în alin. (2) al aceluiaşi articol, se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Raportând cauzei aceste texte de lege, nu se poate reţine că fapta săvârşită de inculpat este lipsită în mod vădit de importanţă, având în vedere perioada mare de timp în care şi-a desfăşurat activitatea culpabilă, valoarea mare a prejudiciului produs bugetului de stat şi care nu a fost recuperat.
Aşadar, se constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevederilor art. 181 C. pen., pentru a se putea aprecia că fapta săvârşită de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, urmând ca şi cel de-al doilea motiv de recurs să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.M. împotriva deciziei penale nr. 100 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5203/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5206/2004. Penal. Art.215 alin2 c.pen. Recurs → |
|---|
