ICCJ. Decizia nr. 5200/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5200/2004
Dosar nr. 5050/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 358 din 29 aprilie 2004, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpatului G.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 iulie 2003 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata unei prestaţii periodice în favoarea minorilor G.M.T. şi G.E., în cuantum total de 4.500.000 lei pentru perioada cuprinsă între data comiterii faptei şi în continuare câte 250.000 lei pentru fiecare minor până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul G.M. a fost căsătorit cu victima G.M. timp de 30 de ani, având împreună şase copii, din care trei dintre ei, la momentul comiterii faptei se aflau în întreţinerea părinţilor.
Părţile erau cunoscute în sat ca fiind mari consumatoare de băuturi alcoolice. Pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, între soţi izbucneau în mod frecvent certuri care se finalizau cu aplicarea unor corecţii fizice victimei.
În jurul datei de 20 iulie 2003, soţii G. au început să prepare la domiciliu rachiu pentru a sărbători ziua de 15 august, cea a Sfintei Marii. În toată această perioadă cei doi soţi s-au aflat în stare de ebrietate.
În jurul datei de 22 iulie 2003, victima a fost din nou lovită de inculpat, fiind văzută cu urme de lovituri în zona capului de către martora B.P.
La data de 30 iulie 2003, inculpatul s-a trezit dis de dimineaţă şi a consumat circa 500 ml ţuică. Pe la ora 9,00 inculpatul a început să-şi certe soţia, întrucât aceasta deja era în stare de ebrietate. Pentru a fi mai convingător, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe palme peste faţă, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut cu capul pe pavajul de la intrarea într-o bucătărie, incintă unde avusese loc conflictul. Inculpatul a aşezat victima pe un pat şi a turnat peste aceasta o găleată întreagă cu apă. Aceasta a rămas întinsă pe pat până, în jurul orei 12,30 când inculpatul a realizat că victima a decedat. Atunci inculpatul şi-a trimis copiii să anunţe vecinii care sosind la domiciliul părţilor au realizat că într-adevăr aceasta decedase.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul G.M.
În apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi a fost criticată sentinţa pentru netemeinicie, în sensul că pedeapsa aplicată inculpatului este într-un cuantum redus şi nu atinge scopul propus de legea penală de reeducare a inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În apelul său inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere vârsta sa şi că are doi copii mici în întreţinere.
Prin Decizia penală nr. 283 din 17 august 2004, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi a dispus desfiinţarea în parte a hotărârii atacate, cu privire la latura penală şi rejudecând:
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului G.M. de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29 aprilie 2004 la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.M. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că se află la o vârstă înaintată şi are trei copiii în întreţinere. În subsidiar a solicitat casarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe, ca fiind temeinică şi legală.
Examinând recursul declarat în raport de motivul de casare invocat şi care este prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că nu este fondat.
Verificând actele şi lucrările dosarului se reţine că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanţa de apel a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea cerinţelor prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei inculpatului s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu rigorile legii penale, a avut o atitudine sinceră, cooperantă pe parcursul procesului penal şi se află la o vârstă înaintată.
Aşa fiind, pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată de instanţa de control judiciar, sub aspectul cuantumului său, se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind de natură să contribuie la realizarea funcţiilor şi scopului acesteia, astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul G.M. să fie respins ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 iulie 2003 la 13 octombrie 2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 283 din 17 august 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 iulie 2003 la 13 octombrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5199/2004. Penal. Art.183 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5202/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
