ICCJ. Decizia nr. 5207/2004. Penal. Art.20-174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5207/2004
Dosar nr. 4530/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29/P/2004 Tribunalul Neamţ l-a achitat pe inculpatul O.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. şi art. 44 alin. (2) şi alin. (21) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 20 august 2003 – 9 septembrie 2003.
S-au respins cererile de despăgubiri civile formulate de partea civilă O.C., Spitalul Clinic de Urgenţă Sfânta Treime Iaşi şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Neamţ, ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că inculpatul şi victima O.C. sunt fraţi, ambii locuind în com. Bozieni, jud. Neamţ. Între aceştia au avut loc mai multe conflicte, amplificate în timp.
În seara de 29 septembrie 2001, inculpatul l-a surprins pe O.C., în jurul orelor 21,00, în curtea sa, înarmat cu un obiect înţepător, o furcă şi un par. După ce victima a aruncat cu furca spre el, intenţionând să-l lovească, apoi l-a înţepat în spate cu obiectul tăios avut asupra sa, încercând să-l lovească şi cu un par, inculpatul, aflându-se în legitimă apărare, i-a smuls parul din mână şi i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i un hematom cranio-cerebral cu fractură fronto-parietală stângă, contuzie, dilacerare cerebrală şi hematom extradural, leziuni care au necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie.
Inculpatul, la rândul său, a suferit leziuni traumatice, produse prin lovire cu obiect înţepător pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile îngrijiri medicale.
Instanţa a apreciat că inculpatul a acţionat în legitimă apărare întrucât, în raport de comportarea violentă a părţii vătămate, surprinsă în curtea locuinţei inculpatului, acesta a comis un act de apărare, necesar pentru a-şi salva viaţa, atacul părţii vătămate fiind în curs de desfăşurare.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi partea vătămată O.C. împotriva sentinţei penale nr. 29/2004, au fost admise de Curtea de Apel Bacău, care prin Decizia penală nr. 213/2004 a desfiinţat-o şi rejudecând cauza pe fond a dispus:
În baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul O.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), compută din pedeapsa de executat perioada de la 20 august 2003 până la 9 septembrie 2003, cât inculpatul a fost arestat preventiv.
Conform art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., obligă inculpatul să plătească părţii civile O.C. suma de 24.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Respinge cererea de acordare de daune morale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 8.879.897 lei către Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi, 2.362.027 lei către Serviciul de Ambulanţă Neamţ.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Conform art. 191 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, în sensul că, partea vătămată a pătruns fără drept în grădina locuinţei ocupată de inculpat, a încercat să-l lovească cu un par, l-a înţepat cu un obiect tăios, dar acesta, după ce a smuls parul din mâna părţii vătămate, a înlăturat pericolul, atacul nemaifiind iminent şi nici în curs de desfăşurare.
Astfel, curtea de apel a stabilit că inculpatul a lovit partea vătămată, stăpânit de o puternică emoţie şi tulburare determinate de provocarea acesteia, dar că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 C. pen., privind legitima apărare, ci ale art. 73 lit. b) C. pen., fapta acestuia constituind tentativă la infracţiunea de omor calificat. În raport de reţinerea stării de provocare, a fost rezolvată şi latura civilă a cauzei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere atât împrejurările comiterii faptei, urmările produse, dar şi persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea ei şi menţinerea hotărârii primei instanţe, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, ca urmarea recunoaşterii unor circumstanţe atenuante personale şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de o persoană pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, ori pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin efracţie, viclenie, violenţă sau alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.
De asemeni, alin. (3) al textului sus-citat, consideră legitimă apărare, acţiunea aceluia care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., prevăd că săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare dinpartea persoanei vătămată, produsă prin violenţă, constituie circumstanţă atenuantă.
Or, în speţă, curtea de apel a reţinut corect că inculpatul a aplicat fratelui său, o lovitură puternică cu un par în cap, producându-i un traumatism cranio cerebral cu fractură fronto parietală stângă, ce a necesitat 70-80 de zile, leziuni care prin gravitatea lor au pus în primejdie viaţa victimei. Această faptă a fost considerată, just şi cu o motivare convingătoare, ca fiind tentativă la infracţiunea de omor calificat, comisă în stare de provocare.
Atâta timp cât conflictul s-a desfăşurat numai în prezenţa celor două părţi, de faţă nemaiaflându-se alte persoane, instanţa de apel a stabilit locul producerii incidentului în raport de menţiunile din procesul-verbal încheiat la 30 septembrie 2001 în care se preciza că în spatele casei şi anexelor este o grădiniţă pentru legume „unde iarba a fost culcată la pământ, fiind urme de luptă fizică".
Totodată instanţa a înlăturat judicios apărările inculpatului cu privire la incidenţa legitimei apărări, atâta timp cât prin smulgerea parului din mâna părţii vătămate, el a înlăturat pericolul, atacul victimei nemaifiind iminent sau în curs de desfăşurare.
Nu s-a dovedit nici împrejurarea că victima ar fi pătruns fără drept prin efracţie sau violenţă în grădina unde a avut loc incidentul, deoarece toată locuinţa, inclusiv curtea şi grădina, erau proprietatea altui frate comun, celor doi, OG, şi acesta din urmă numai îl găzduise pe inculpat.
Nici celălalt motiv de recurs nu este întemeiat, cu privire la greşita individualizare a pedepsei, Curtea reţinând că la stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Verificând, din oficiu, hotărârea atacată, în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este legală şi temeinică.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 213 din 19 iulie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5206/2004. Penal. Art.215 alin2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5208/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
