ICCJ. Decizia nr. 5206/2004. Penal. Art.215 alin2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5206/2004
Dosar nr. 3799/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 211 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, inculpata N.G. a fost condamnată, la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., urmând ca inculpata, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de 4 ani şi 6 luni.
Totodată, tribunalul, a constatat că inculpata a fost arestată preventiv în perioada 12 februarie – 7 martie 2002 şi a obligat-o să plătească 1.860.407.157 lei, despăgubiri părţii civile Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi la 54.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt că inculpata, în calitate de administrator la SC D.C. SRL Bistriţa-Năsăud, în perioada 1999 - 2000 a achiziţionat de la diferite persoane fizice un număr de 272.749 cupoane agricole în valoare de 28.588.900.000 lei pentru care a întocmit facturi şi centralizatoare fictive, în sensul că ar fi livrat 936,2 tone îngrăşeminte chimice şi 863,7 tone folie polietilenă.
Pe baza acestor acte fictive inculpata a obţinut decontarea cupoanelor agricole prin băncile comerciale, agenţiile B.C.R. Năsăud şi R., care ulterior au primit contravaloarea cupoanelor de la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, care finanţa de la bugetul statului contravaloarea bunurilor şi serviciilor care puteau fi achitate pe bază de cupoane agricole.
S-a stabilit că inculpata a cumpărat cupoane agricole de la persoane fizice din judeţele Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Arad, Ilfov, Bihor şi Olt fără să livreze îngrăşeminte şi folie de polietilenă, pentru care a depus la agenţiile bancare centralizatoare în care erau trecute facturi fictive de livrare îngrăşeminte şi folie polietilenă şi chitanţe de plată fictive.
Instanţa a reţinut că inculpata, pentru cupoanele cumpărate a plătit suma de 26.588.422.000 lei şi a obţinut un profit brut de 2.000.478.000 lei prin decontarea cupoanelor la valoarea nominală de 28.588.900.000 lei.
Din profitul brut realizat, instanţa mai reţine că inculpata a înregistrat în contabilitate veniturile realizate pentru care a plătit 130.787.553 lei T.V.A. şi impozit pe profit în sumă de 9.283.290 lei, în total 140.070.843 lei, astfel că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 1.860.407.157 lei.
Prin Decizia penală nr. 97 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj s-au respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Mediului, precum şi de inculpata N.G.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Parchetul a susţinut că fără temei s-a diminuat prejudiciul cauzat de inculpată şi astfel s-a schimbat încadrarea juridică, iar pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, temeiuri de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Partea civilă a susţinut că prejudiciul cauzat de inculpată este în sumă de 28.588.900.000 lei reprezentând contravaloarea cupoanelor agricole în al cărui buget au fost incluse sumele necesare instituirii sistemului de cupoane pentru agricultori, la care adaugă penalităţile legale şi comisionul bancar de decontare, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursurile declarate sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatei, dar au apreciat greşit cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat reprezentat prin partea civilă cu consecinţa încadrării juridice necorespunzătoare a infracţiunii de înşelăciune comise.
Este de necontestat că inculpata nu putea obţine în mod legal decontarea cupoanelor cumpărate direct de la diferiţi agricultori la sume inferioare contravalorii lor, întrucât nu a desfăşurat nici o activitate care să o îndreptăţească la aceasta şi anume nu a livrat bunuri sau servicii care să poată fi achitate cu cupoane agricole, încălcând astfel OUG nr. 219/1999, potrivit cărora cupoanele pot fi utilizate ca mijloc de plată pentru procurarea de materiale şi servicii numai în cadrul tranzacţiilor comerciale directe între beneficiarii de cupoane şi furnizorii producători şi (sau) distribuitorii autorizaţi ai acestora.
Prin urmare, inculpata neavând calitatea de furnizor (care livrează beneficiarilor de cupoane, bunuri sau servicii) nu putea pretinde de la agenţiile bancare contravaloarea cupoanelor în posesia cărora a intrat ilegal, fiind interzisă vânzarea – cumpărarea de cupoane pentru agricultori [(art. 19 alin. (2) din OUG nr. 219/1999)].
Ca atare, de vreme ce activitatea de decontare a tuturor cupoanelor a avut un caracter ilicit, întreaga sumă de bani încasată prin inducerea în eroare a agenţiilor bancare, reprezentând paguba reală cauzată părţii civile care sponsoriza, de la bugetul statului contravaloarea cupoanelor agricole.
Pe de altă parte, întrucât întreaga sumă de bani a fost încasată prin inducerea în eroare a părţii civile, aceeaşi sumă de bani trebuie să i-o restituie, fiind fără relevanţă că, ar fi achitat obligaţii fiscale către stat (TVA şi impozit pe profit) dat fiind că operaţiunile în contabilitate sunt fictive.
Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursurile declarate de procuror şi de partea civilă, a se casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune şi la latura civilă şi a se dispune conform dispozitivului de mai jos.
La cuantumul prejudiciului cauzat în sumă de 28.588.900.000 lei inculpata va fi obligată şi la dobânda legală.
La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (a recunoscut fapta şi nu are antecedente penale) reţinându-se în favoarea sa circumstanţe atenuante.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi partea civilă Ministerul Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva deciziei penale nr. 97 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpata N.G.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 211/ F din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud cu privire la încadrarea juridică dată unei fapte şi la latura civilă.
Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatei în pedepsele componente după cum urmează:
- 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.;
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., texte de lege, în baza cărora condamnă pe inculpata N.G. la 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen. şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., urmând ca inculpata N.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2002 la 7 martie 2002.
Majorează cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale de la 1.860.407.157 lei la 28.588.900.000 lei, plus dobânda legală calculată de la data de 18 octombrie 2000 (data ultimului act infracţional) până la achitarea integrală a despăgubirilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5204/2004. Penal. Art.249 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5207/2004. Penal. Art.20-174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
