ICCJ. Decizia nr. 5462/2004. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5462/2004
Dosar nr. 4524/2004
Şedinţa publică din 25 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 804 din 15 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul I.V. la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 39 C. pen., s-a contopit în pedeapsa aplicată şi pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 607/2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi s-a dedus prevenţia de la 19 februarie 2004.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În ziua de 18 februarie 2004, I.V. din Bucureşti a fost contactat pentru a-i vinde droguri, de denunţătorul acoperit sub numele de G.
Inculpatul a fost surprins, după ce a schimbat o serie de bancnote însemnate că a aruncat pe fereastră numitului G. 5 doze de heroină.
La percheziţie, organele de poliţie au găsit printre bancnotele predate de inculpat, 2 bancnote înseriate, iar pe mâinile sale s-au depistat urme de praf galben fluorescent.
Prin Decizia penală nr. 551/ A din 23 iulie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi, revocând beneficiul graţierii pentru pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 607 din 15 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, a dispus ca, restul rămas neexecutat din aceasta, să se execute pe lângă pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală apelată, în total 13 ani şi 6 luni. S-a computat prevenţia de la 19 februarie 2004 şi reţinerea de 24 ore de la 3 februarie 2003.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care, personal şi prin apărător, a cerut reducerea pedepsei aplicate avându-se în vedere faptul că a avut o atitudine sinceră, la urmărirea penală şi în instanţa de judecată.
Recursul este nefondat.
Examinând actele dosarului, se constată că prima instanţă şi cea de control judiciar au reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, în raport de care au stabilit corect încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpat.
Înalta Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I.V. de către instanţa de apel, au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, raportată la pericolul social deosebit al faptei comise şi la circumstanţele personale ale inculpatului, care este recidivist, fără ocupaţie, consumator de droguri.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este necesară scopului prevăzut de art. 52 C. pen., pentru prevenirea săvârşirii unor alte asemenea fapte antisociale şi educarea sa.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatând neîndeplinită cerinţa motivului de recurs invocat de inculpat, iar din examinarea din oficiu a hotărârii atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V., va deduce din pedeapsa de executat timpul arestării preventive şi îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 551/ A din 23 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii preventive de 24 de ore din data de 3 februarie 2003 şi al arestării preventive de la 19 februarie 2004 la 25 octombrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5394/2004. Penal. Art.202, 20- 197 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5464/2004. Penal. Art.211 c. pen. Recurs → |
|---|
