ICCJ. Decizia nr. 5464/2004. Penal. Art.211 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5464/2004
Dosar nr. 3984/2004
Şedinţa publică din 25 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 28 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 5016/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- ultraj, prevăzută şi pedepsită de art. 239 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;
- tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare;
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 mai 2003 la 26 iunie 2003.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi suma de 3.953.887 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C.I.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.I. suma de 297.015 lei venit nerealizat pe perioada concediului medical, 3.000.000 lei daune materiale, 15.000.000 lei daune morale şi suma de 5.135.000 lei, cheltuieli judiciare.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 25 mai 2003, în jurul orelor 23,00, după ce au consumat băuturi alcoolice inculpatul l-a convins pe H.D., cumnatul său, să-l ajute să sustragă cherestea din depozitul S.C. T.P. SRL Cacica.
Ajungând la gardul depozitului, inculpatul S.M. a tăiat cu un patent plasa de sârmă, practicând o gaură prin care a pătruns în incinta societăţii, numitul H.D. rămânând afară.
Iniţial inculpatul a sustras 4 scânduri şi i le-a dat prin gard cumnatului său, care le-a dus la 15-20 m distanţă, timp în care inculpatul a mai luat două scânduri. În momentul în care i le dădea prin gard lui H.D. a fost surprins de paznicul C.I., care l-a somat şi a încercat să-l imobilizeze. Pentru a-şi asigura scăparea inculpatului S.M. a lovit paznicul, cauzându-i leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Scândurile sustrase au fost găsite lângă gardul depozitului şi au fost restituite unităţii păgubite, care nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul S.M.
Printre motivele formulate în scris, parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând următoarele: instanţa a omis să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea de 24 de ore, din ziua de 27 mai 2003; în raport cu natura şi pericolul social al faptelor săvârşite, reţinerea circumstanţelor atenuante personale în favoarea inculpatului este nejustificată, încât se impune individualizarea pedepselor, prin înlăturarea aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen.; sub aspectul laturii civile, tribunalul a omis să constate recuperat (prin restituire) prejudiciul cauzat SC T.P. SRL Cacica, în schimb a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi, fără introducerea în cauză a spitalului, ca parte civilă (acest motiv nu a mai fost susţinut oral de procurorul de şedinţă).
Inculpatul nu şi-a formulat în scris motivele de apel, dar prin apărătorul ales a solicitat, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea de ultraj, întrucât nu a cunoscut că persoana pe care a lovit-o era paznicul societăţii, iar cu privire la infracţiunea de tâlhărie, invocând lipsa elementului subiectiv a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracţiunea de furt şi lovire şi condamnarea sa pentru aceste din urmă infracţiuni, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 81 şi urm. C. pen.
Totodată, a cerut să se deducă din pedeapsă durata reţinerii de 24 de ore, din ziua de 27 mai 2003, iar sub aspectul laturii civile a solicitat să se constate că prejudiciul a fost recuperat.
Prin Decizia nr. 161 din 14 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de parchet şi de către inculpatul S.M. şi a desfiinţat parţial sentinţa nr. 17 din 28 ianuarie 2004 a Tribunalului Suceava.
Au fost descontopite pedepsele stabilite şi prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., de la 2 luni închisoare la un an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., prin contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de un an şi 6 luni stabilită prin sentinţa apelată pentru infracţiunea de tâlhărie, art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., urmează ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
A dedus din pedeapsa de executat şi durata reţinerii de 24 ore din ziua de 27 mai 2003.
A constatat recuperat integral, prin restituire, prejudiciul cauzat părţii vătămate SC T.P. SRL Cacica şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, solicitând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., deoarece nu a cunoscut calitatea de paznic a părţii vătămate C.I.
De asemenea, inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., în infracţiunile de tentativă de furt, prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen. şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
În subsidiar a solicitat să se menţină hotărârea primei instanţe de judecată.
Verificând hotărârile atacate în raport de critica invocată, cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Astfel, susţinerea inculpatului că a fost în eroare cu privire la calitatea de paznic a părţii vătămate nu poate fi primită, fiind contrazisă de probele administrate în cauză. În toate cele 5 declaraţii date la urmărirea penală în faţă procurorului, inculpatul arată, constant, că a fost surprins de paznicul pe care-l cunoştea din vremea în care lucra şi el la acea societate.
De asemenea, cumnatul inculpatului H.D. declară: „mi-a spus că a fost surprins de un paznic, probabil „I.", pe care l-a lovit şi apoi a fugit".
Aşa fiind, nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunea de ultraj, instanţele de fond şi apel reţinând, în mod justificat, în sarcina inculpatului şi infracţiunea sus-arătată.
Cât priveşte al doilea motiv de recurs invocat de inculpat, care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunile de tentativă de furt şi lovire s-a stabilit că nici acesta nu are temei.
Astfel, potrivit art. 211 C. pen., furtul urmat de violenţe sau ameninţări pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea constituie infracţiunea de tâlhărie.
Situaţia de fapt stabilită în cauză confirmă justeţea încadrării juridice reţinută de instanţele de fond şi de apel.
Pentru considerentele arătate urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 161 din 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5462/2004. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5475/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
