ICCJ. Decizia nr. 5475/2004. Penal. Plîngere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5475/2004

Dosar nr. 4955/2004

Şedinţa publică din 25 octombrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31/ F din 5 august 2004, Curtea de Apel Braşov a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de U.N.S.R. – Cluj Napoca, prin preşedintele C.A., împotriva referatului nr. 539/VIII/1 din 30 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Instanţa de fond a reţinut că organizaţia reprezentată de petiţionar are calitatea de parte (creditor) în dosarul nr. 3375/1996, al Tribunalului Braşov, având ca obiect falimentul SC C. SRL

Printr-o plângere adresată parchetului, organizaţia sus-arătată a solicitat efectuarea de cercetări faţă de judecătorul sindic O.T. şi faţă de preşedinta Tribunalului Braşov, judecătoarea R.C., care au refuzat să ia măsuri, pentru repunerea pe rolul instanţei a dosarului de faliment, urmărind astfel tergiversarea soluţionării cauzei.

Verificând aspectele semnalate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a stabilit că prin încheierea din 15 decembrie 2000 Tribunalul Braşov, a dispus, în temeiul art. 244, pct. 1 C. proc. civ., suspendarea dosarului nr. 3375/1996, până la soluţionarea dosarului penal nr. 2133/2000 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea şi privindu-l pe inculpatul S.I.

Între timp, sentinţa penală a rămas definitivă dar, intervenind un incident procedural, existenţa măsurii sechestrului asigurator dispusă de instanţa penală asupra bunurilor SC C. SRL, în vigoare şi în prezent, repunerea pe rol a dosarului de faliment nu este posibilă.

Cu toate acestea, în cauză se continuă judecarea unor cereri ale creditorilor a căror soluţionare nu depinde de existenţa sau nu a măsurii asiguratorii, ci vizează exclusiv derularea procedurii de faliment (a se vedea încheierile Tribunalului Braşov din 20 februarie 2003 şi 2 aprilie 2004).

Aşa fiind, prin referatul nr. 539/VIII/1/2004, din 30 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, concluzionând că în cauză nu se conturează existenţa vreunor indicii cu privire la săvârşirea de fapte cu caracter penal a respins plângerea ca nefondată.

În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionara a formulat plângere împotriva referatului sus-arătat, la Curtea de Apel Braşov.

Motivând că petiţionara trebuia să se adreseze mai întâi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de U.N.S.R. – Cluj Napoca.

Împotriva sentinţei penale nr. 31/ F din 5 august 2004, a declarat recurs petiţionara pentru motivul că „sentinţa întocmită în fals urmăreşte muşamalizarea hoţiilor comise de magistraţii acuzaţi, şi nu aflarea adevărului şi pedepsirea infractorilor cum ar trebui".

Recursul nu este fondat.

Verificând hotărârea atacată în raport de criticile invocate cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu probele administrate în cauză, astfel că în sarcina celor doi magistraţi nu se poate reţine săvârşirea unor fapte penale.

Atitudinea judecătorului sindic nu poate fi apreciată ca fiind una de tergiversare a soluţionării cauzei.

Dimpotrivă, în luna martie 2004, încercând să soluţioneze incidentul procedural ivit din cauza sechestrului asigurator, a sesizat secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Braşov, solicitând ca instanţa să se pronunţe cu privire la acest aspect (a se vedea încheierea din 2 aprilie 2004).

Cât priveşte „refuzul" d-nei preşedinte C.R. de a dispune repunerea pe rol a dosarului respectiv trebuie relevat faptul că măsura excede competenţelor preşedintelui instanţei.

În altă ordine de idei, conform art. 275 C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.

Potrivit art. 278 din acelaşi cod, plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se rezolvă de primul procuror al parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., persoanele vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în prima instanţă.

În speţă petiţionarii au formulat plângere împotriva referatului parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov direct la instanţa de judecată.

Aşa fiind, pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de U.N.S.R. – Cluj Napoca.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta U.N.S.R. – Cluj Napoca prin C.A. împotriva sentinţei penale nr. 31/ F din 5 august 2004 a Curţii de Apel Braşov.

Obligă pe recurenta petentă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5475/2004. Penal. Plîngere. Recurs