ICCJ. Decizia nr. 5498/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5498/2004

Dosar nr. 1638/2004

Şedinţa publică din 26 octombrie 2004

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1215 din 22 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat între alţii, pe inculpaţii:

- M.V., zis „S.P." la:

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată D.C.);

- un an şi 3 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată S.I.);

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată C.M.);

- 9 pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru săvârşirea unui număr de 9 infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 211 alin. (2¹₎ lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca numitul inculpat să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, în total 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul arestării preventive de la 18 mai 2002, la zi;

- V.M., zis „G.M." la:

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată C.M.);

- 7 pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru săvârşirea unui număr de 7 infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 9 luni închisoare, urmând ca, în final, să execute 4 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 221 C. pen., inculpatul V.M. a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2000 a constatat că această pedeapsă este graţiată integral şi condiţionat şi s-a făcut aplicarea art. 7 din aceeaşi lege.

- A.I., zis „Ţ." la:

- 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 9 luni închisoare, urmând ca, în final, să execute 4 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, s-a dedus timpul arestării preventive de la 18 mai 2002, la zi.

- RADU FLORIN, zis „M." la:

- 5 pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru săvârşirea unui număr de 5 infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru complicitate la tentativa la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 20 şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând să execute, în final, pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul arestării preventive de la 18 iunie 2002, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

- B.M.C., zis „B." la:

- 10 pedepse de câte 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea unui număr de 10 infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- 2 pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru 2 fapte de complicitate de tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 20 şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 7 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca, în final, să execute pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, a dedus timpul arestării preventive de la 21 mai 2002, la zi.

- A.G.P., zis „B." la:

- 10 pedepse de câte 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea unui număr de 10 infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru tentativa la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 20 şi art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 7 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare urmând cam în final să execute pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., a dispus obligarea inculpaţilor la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:

- inculpatul M.V., în solidar cu părţile responsabile civilmente M.A. şi M.M., la plata sumei de 1.000.000 lei, către partea civilă D.C.;

- inculpaţii M.V., V.M. şi R.F. (condamnat în cauză) în solidar şi cu părţile responsabile civilmente M.A., M.M., V.P., V.E., R.M. şi R.F., la plata sumei de 3.000.000 lei către partea civilă C.M.;

- inculpaţii M.V. şi A.I., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente M.A., M.M. şi A.E. toţi, în solidar şi cu inculpaţii B.M.C. şi A.G.P., la plata sumei de 13.000.000 lei, către partea civilă C.A.D.;

- inculpatul V.M. în solidar cu părţile responsabile civilmente R.V. şi R.E., la plata sumei de 2.500.000 lei către partea civilă C.A.D.;

- inculpaţii M.V., A.I., V.M. şi R.F., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente M.A., M.M., A.E., V.V. şi V.E., aceştia în solidar şi cu inculpaţii A.G. şi B.M.C. la plata sumei de 2.500.000 lei către partea civilă M.C.C., 5.000.000 lei către partea civilă C.A.M. şi 2.000.000 lei către partea civilă G.R.;

- inculpaţii M.V., V.M., R.F. şi A.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente M.M., M.A., V.V. şi V.E., aceştia în solidar, şi cu inculpaţii A.G. şi B.M. la plata sumei de 13.000.000 lei către partea civilă V.O.A.

S-a luat act că părţile vătămate S.I.D., T.A.B., P.L.C., G.L., I.C.S. şi O.M., precum şi martorii cumpărători de bună credinţă D.I.M., M.F., D.G.C., S.N. şi B.I.Şt., nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul B.M.C. a unui cuţit de bucătărie şi un briceag, iar de la inculpatul Z.P. a unui cuţit, ridicate şi distruse, conform procesului verbal întocmit în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul M.V. a sumei de 450.000 lei;

- inculpaţii R.F. şi V.M. câte 800.000 lei;

- inculpaţii M.V., B.M.C., V.M., I.A. şi A.G. a sumei de câte 2.000.000 lei;

- inculpaţii A.G., R.F., Z.P., C.E. şi B.M.C. a sumei de câte 40.000 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 150.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, inculpaţii M.V., R.F., V.M., I.A., Z.P., C.E., R.F. şi A.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente M.M., M.A., R.M., V.P., V.E., I.P., I.P., Z.T., C.A., C.T., R.M., R.F. şi A.E.

S-a dispus ca onorariul de avocat, în sumă de câte 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

1. La data de 26 februarie 2002, părţile vătămate D.C. şi S.I. au fost acostate de inculpatul M.V. care era însoţit de alte două persoane rămase neidentificate şi, sub pretextul că le cere o ţigară, unul dintre indivizi, l-a lovit pe D.C., ocazie cu care l-a deposedat de ceasul de la mână şi un telefon mobil.

Cu acelaşi prilej, inculpatul şi cei doi indivizi au percheziţionat pe partea vătămată S.I., fără însă să o deposedeze de bunuri.

Ulterior, telefonul mobil a fost vândut unei persoane cu suma de 450.000 lei, iar aceasta, la rândul său, l-a înstrăinat unei alte persoane.

În cursul urmăririi penale, telefonul a fost recuperat şi restituit părţii vătămate, fără ca dobânditorul de bună credinţă să se constituie parte civilă.

Ceasul a fost vândut de către inculpatul M.V. unei persoane necunoscute cu suma de 100.000 lei.

Partea vătămată D.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei, reprezentând contravaloarea ceasului.

2. La data de 3 aprilie 2002, inculpaţii M.V., V.M. şi R.F., împreună cu o persoană de sex feminin, cunoscută sub porecla de C., rămasă neidentificată, au acostat pe partea vătămată C.M. care era însoţită de un prieten pe nume M., rămas şi el neidentificat. În timp ce inculpatul M.V. o ameninţa cu un cuţit, inculpaţii V.M. şi R.F. l-au lovit pe însoţitorul părţii vătămate care, în final, a reuşit să fugă. C.M. a fost deposedată de un inel din aur, cercei şi o geantă, după care au fugit de la locul faptei.

Geanta a rămas la persoana neidentificată C., după ce inculpatul M.V. a luat din aceasta (geantă) un telefon mobil, pe care l-a vândut unei persoane neidentificată.

Partea vătămată C.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000.000 lei.

3. La data de 24 aprilie 2002, inculpaţii B.M.C., A.G.P., M.V. şi A.I. au acostat pe partea vătămată C.A.D. pe care, prin ameninţarea cu moartea, l-au deposedat de o geacă din piele, un lănţişor din argint, o pereche de ochelari de vedere cu ramă metalică, iar pe prietena acestuia, M.M., în aceleaşi condiţii, de un portofel din piele în care se afla suma de 400.000 lei, un telefon mobil marca Nokia 5210, un ceas de mână marca Jovial, un lănţişor din argint cu medalion, un inel din argint cu piatră albă şi un parfum marca Bulgari.

Ulterior, inculpatul V.M. a cumpărat de la inculpatul M.V. geaca din piele, având cunoştinţă că aceasta provine din săvârşirea faptei de tâlhărie.

Telefonul mobil a fost vândut unei persoane neidentificată.

Partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 13.000.000 lei, iar partea vătămată C.A. cu suma de 5.000.000 lei.

4. La data de 26 aprilie 2002, inculpatul M.V., A.I., A.G.P., V.M., R.F. şi B.M.C., au deposedat, prin ameninţare cu cuţite şi prin exercitarea de violenţe, pe părţile vătămate G.R., C.A.M., T.A.B., care discutau pe o bancă în parc, de telefoane mobile, haine, bijuterii şi bani.

Partea vătămată M.C. a fost deposedată de inculpatul M.V. de geaca şi de cureaua de la pantaloni, pe care le-a înmânat inculpatului V.M. care a luat din geacă un telefon mobil.

Partea vătămată C.A.M. a fost deposedată de inculpatul B.M.C. de un lănţişor din aur de care erau prinse două medalioane.

Partea vătămată G.R. a fost deposedată de inculpatul V.M. de un telefon mobil şi suma de 140.000 lei.

Întrucât, în urma controlului, inculpaţii au constatat că partea vătămată T.A.B. nu are asupra ei bunuri care să-i intereseze, a fost lovită cu palma de inculpatul A.G.P. şi ciupită de sâni.

Inculpatul M.V. a oprit geaca şi cureaua aparţinând părţii vătămate M.C., bunuri care au fost găsite cu ocazia percheziţiei efectuată la domiciliul acestuia şi restituite proprietarului.

Telefonul mobil a fost înstrăinat de inculpaţii M.V. şi V.M. numitului S.N. pentru suma de 1.000.000 lei, iar acesta din urmă l-a vândut unei persoane neidentificate.

Telefonul mobil aparţinând părţii vătămate R.G. a fost vândut de inculpatul A.I., pentru suma de 800.000 lei, banii rezultaţi fiind împărţiţi, în mod egal, între inculpaţii A.I., M.V., A.G.P. şi R.F.

Inculpatul B.M.C. a păstrat lănţişorul din aur pe care ulterior l-a vândut cu suma de 100.000 lei.

Partea vătămată M.C.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei, partea vătămată C.A.M. cu suma de 5.000.000 lei, iar partea vătămată G.R. cu suma de 2.000.000 lei.

Părţile vătămate T.A.B. şi M.C.D. nu s-au constituit părţi civile.

5. La data de 26 aprilie 2002, inculpaţii M.V., A.G.P., V.M., A.I., R.F. şi B.M.C. au deposedat prin violenţă şi ameninţare cu cuţitele, pe părţile vătămate, P.L.C. şi V.O.A. de bani şi bijuterii, în timp ce aceştia se aflau în parcul I.O.R.

Când partea vătămată P.L.C. a încercat să fugă a fost prins de inculpatul B.M.C. care l-a lovit în zona feţei şi a capului, după care l-a deposedat de geaca cu care era îmbrăcat.

Ulterior a fost deposedat de geacă şi V.O.

În cele din urmă partea vătămată P.L.C. a reuşit să fugă.

Părţii vătămate V.O., inculpatul M.V. i-a smuls brăţara de la mână, iar inculpatul A.G.P. i-a smuls lănţişorul din aur de la gât şi i-a luat şi suma de 650.000 lei.

Geaca părţii vătămate V.O. a rămas la inculpatul A.I., iar cea a părţii vătămate P.L. la inculpatul R.F.

Telefoanele mobile care se aflau în buzunarele gecilor părţilor vătămate au fost vândute de inculpaţii R.F. şi V.M. unei persoane necunoscute cu suma de 1.600.000 lei, banii fiind împărţiţi între ei.

Celălalt telefon mobil a fost vândut de inculpaţii A.I. şi M.V. pentru suma de 1.400.000 lei, sumă pe care, de asemenea au împărţit-o între ei.

Brăţara din aur aparţinând părţii vătămate V.O. a fost amanetată de inculpatul M.V. prin intermediul numitului F.V., pentru suma de 1.600.000 lei, iar lănţişorul din aur, aparţinând aceleaşi părţi vătămate a fost dat de inculpatul A.G.P. numitului D.I.M. în schimbul unui telefon mobil.

Geaca aparţinând părţii vătămate V.O. a fost vândută de inculpatul A.I. numitului M.F., fiind ulterior recuperată şi restituită părţii vătămate ca şi lănţişorul din aur.

Geaca aparţinând părţii vătămate P.L. a fost ridicată de organele de poliţie de la inculpatul R.F. de către organele de poliţie.

6. La data de 9 mai 2002, în timp ce se aflau în parcul I.O.R., părţile vătămate T.E. şi G.L. au fost deposedate, prin ameninţări cu cuţitele şi exercitarea de violenţe, de bunuri în valoare de aproximativ de 3.000.000 lei, constând în telefoane mobile, bijuterii din aur şi argint, de către inculpaţii B.M.C., M.V., A.G.P., I.A. şi V.M.

Bunurile sustrase, în condiţiile arătate, au fost vândute unor persoane de bună - credinţă, iar sumele de bani au fost împărţite între inculpaţi în mod egal.

7. La data de 14 mai 2002, inculpaţii A.G.P., R.F., Z.P., C.E. şi B.M.C. au acostat părţile vătămate I.C.S. şi O.M.M. care se plimbau prin parcul I.O.R. şi, după ce i-au ameninţat cu cuţitele, l-au deposedat pe I.C.S. de mai multe bunuri.

Inculpatul R.F. a controlat pe partea vătămată O.M.M., însă nu a deposedat-o de nici un bun.

Cele două părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii A.I., M.V., B.M.C., R.F., A.G.P. şi V.M.

Prin motive comune, inculpaţii au criticat hotărârea primei instanţe cu privire la pedepsele aplicate, pe care le consideră prea severe, solicitând ca, prin reaprecierea criteriilor de individualizare, să fie reduse.

Diferit, inculpatul V.M. a mai solicitat a se dispune achitarea sa pentru fapta din data de 9 mai, reţinută la punctul 9 din rechizitoriu, deoarece din probele administrate nu rezultă vinovăţia sa.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 152/ A din 4 martie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi cu motivarea că pedepsele aplicate acestora au fost bine individualizate, avându-se în vedere gravitatea faptelor comise, pericolul social al acestora, modul de acţionare şi perseverenţa infracţională, circumstanţele personale ale acestora şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele comise.

Cu privire la susţinerea inculpatului V.M., potrivit căreia nu a săvârşit fapta din data de 9 mai 2002, s-a arătat că este infirmată de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, ale inculpaţilor şi de procesele – verbale încheiate de către organele de poliţie din care rezultă, contrariul.

Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpaţii A.I., A.G.P., B.M.C., R.F., M.V. şi V.M.

Prin motive comune de casare, inculpaţii au criticat Decizia instanţei de apel pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în apel respectiv gravitatea pedepselor pe care le apreciază ca fiind foarte severe, în cauza urmând a se face o nouă reindividualizare a acestora prin reanalizarea criteriilor arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Ca şi la judecata în apel, inculpatul V.M. a solicitat a se dispune achitarea pentru faptele comise la data de 9 mai 2002, iar pentru cea de a treia să se schimbe încadrarea juridică în complicitate la infracţiunea de tâlhărie cu consecinţa reindividualizării pedepsei.

Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.

Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele de la dosar, încadrând faptele comise de inculpaţi în textele de lege corespunzătoare, pentru care le-au aplicat pedepse corespunzătoare.

Se constată că instanţele, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, a ţinut seama de pericolul social al faptelor comise, rezultat, din multitudinea acestora, constituirea şi acţionarea în mod organizat, în grup, prin folosirea de ameninţări cu obiecte tăioase (cuţite, briceag) şi prin lovirea părţilor vătămate şi nu în ultimul rând perioada scurtă de timp în care au fost săvârşite, dar şi de datele ce caracterizează persoana acestora, respectiv sunt tineri, nu au antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal, cu mici excepţii, au recunoscut şi regretat faptele.

Pentru aceste considerente, se constată că pedepsele aplicate inculpaţilor – recurenţi au fost just individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi că executarea lor în cuantumul şi modalitatea stabilită de prima instanţă sunt în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

Cât priveşte critica inculpatului V.M. de a se dispune achitarea pentru două fapte comise la data de 9 mai 2002, pe considerentul că nu a participat la comiterea acestora nu poate fi primită, întrucât probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate şi al celorlalţi coinculpaţi confirmă participarea sa la comiterea acestora, în timp ce, în sprijinul acestei sustrageri numitul inculpat nu a făcut nici o dovadă care să justifice susţinerea sa.

Nu poate fi primită nici critica prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a celei de a treia fapte din tâlhărie în complicitate la această infracţiune, din moment ce s-a dovedit că a participat în mod efectiv la comiterea acestora, exercitând activităţi ce caracterizează latura obiectivă şi subiectivă a acestor infracţiuni.

Cât priveşte pedeapsa aplicată, se constată că a fost just individualizată urmând a se avea în vedere cele arătate cu privire la acest aspect, referitor la recursurile declarate de ceilalţi inculpaţi.

Pentru considerentele ce preced, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 395⁹ alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţii A.I., A.G.P., B.M.C., R.F., M.V. şi V.M. sunt nefondate şi a fi respinse, ca atare, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.I., A.G.P., B.M.C., R.F., M.V. şi V.M. împotriva deciziei penale nr. 152/ A din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor A.I., A.G.P., R.F., M.V. şi V.M. timpul arestării preventive de la 18 mai 2002, la 26 octombrie 2004, iar pentru inculpatul B.M.C. de la 21 mai 2002, la 26 octombrie 2004.

Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează:

- inculpaţii A.I., R.F. şi M.V., în solidar cu intimatele părţi responsabile civilmente A.E., R.I.M., M.M. şi M.A., la plata sumei de câte 1.600.000 lei, fiecare, din care, sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe inculpaţii A.G.P. şi B.M.C. la plata aceloraşi sume;

- inculpatul V.M., în solidar cu intimatele părţi responsabile civilmente V.V. şi V.E., la plata sumei de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 5497/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 5501/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 5498/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5498/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs