ICCJ. Decizia nr. 5556/2004. Penal. Aer.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5556/2004
Dosar nr. 5178/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 895 din 30 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul S.R. la nouă ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat de 596 zile din sancţiunea de cinci ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 14 din 11 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin hotărârea atacată dispunându-se în final ca S.R. să execute nouă ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă de la 6 mai 2003, la zi.
Instanţa de fond a luat act că partea vătămată, B.M.I., nu s-a constituit parte civilă şi în baza art. 118 lit. a) C. pen., a fost confiscată de la inculpat, în folosul statului suma de 1.500.000 lei.
Inculpatul a mai fost obligat la 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că în ziua de 21 aprilie 2003, inculpatul S.R. împreună cu o cunoştinţă C. se aflau la intersecţia străzii Spătaru Preda cu Calea Ferentari şi au oprit un taxi condus de partea vătămată.
Inculpatul s-a aşezat pe scaunul dreapta faţă, iar numitul C., în spate şi i-au cerut părţii vătămate să-i ducă în Ferentari, iar ulterior a oprit în dreptul imobilului din strada Gheorghe Vistea, urmând să-şi continue drumul spre Apărătorii Patriei.
După ce au coborât din autoturism şi au discutat cu câţiva tineri, în timp ce taxiul aştepta, motivează prima instanţă, inculpatul şi numitul C. au urcat în maşină ocupând aceleaşi poziţii şi în timp ce victima a întors capul, S.R. l-a lovit în abdomen, având un cuţit în mâna dreaptă, şi întrucât partea vătămată a opus rezistenţă, l-a lovit din nou, cu cuţitul, dar a nimerit catarama curelei.
Instanţa a mai constatat că partea vătămată a ripostat lovind inculpatul cu capul în nas, numitul C. a părăsit maşina, iar inculpatul după ce a sustras radiocasetofonul din autoturism şi ceasul de la mâna victimei a fugit din taxi.
Partea vătămată a părăsit locul faptei şi a anunţat dispeceratul despre acest eveniment care a fost consemnat în procesul verbal încheiat la ieşirea din tură.
Din autoturismul taxi condus de partea vătămată, au fost ridicate şapte fragmente de urme papilare, iar două din acestea ridicate de pe exteriorul ramei portierei dreapta faţă, partea de sus şi de pe geamul deflector al portierei dreapta spate, pe exterior, au fost create de mâna dreaptă şi de zona digito-palmară de la mâna dreaptă ale lui S.R., astfel cum se concluzionează în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.
Partea vătămată a recunoscut inculpatul din planşele foto şi din grup, în prezenţa martorului asistent M.C., iar testul poligraf a stabilit că a fost sinceră în declaraţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia penală nr. 608/ A din 19 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal inculpatul S.R. care invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, singura probă în cauză, declaraţia părţii vătămate fiind nesinceră.
În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate invocând drept motiv prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi a reţinut în mod just vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.
Infracţiunea de tâlhărie a fost corect reţinută pe baza recunoaşterii parţiale a inculpatului, în instanţă, că s-a deplasat în ziua de 21 aprilie 2003 împreună cu o altă persoană care nu a fost identificată, cu taxiul condus de partea vătămată B.M.I. şi că nu a plătit contravaloarea transportului.
Împrejurarea că inculpatul a călătorit cu taxiul condus de partea vătămată în ziua comiterii infracţiunii, rezultă şi din faptul că după ce aceasta a ameninţat dispeceratul firmei şi organele de poliţie, de pe autoturism au fost ridicate şapte fragmente de urme papilare.
Astfel cum se concluzionează în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 153041 din 5 mai 2003, efectuat de D.G.P. a municipiului Bucureşti: urmele papilare ridicate de pe exteriorul ramei portierei drepte faţă partea de sus la plafon şi urma papilară ridicată de la geamul deflector al portierei dreapta spate, pe exterior au fost create de degetul mijlociu de la mâna dreaptă şi de zona digito-palmară de la mâna dreaptă a lui S.R.
Părţii vătămate i-au fost prezentate de către organele de poliţie albume foto cu persoanele predispuse să comită infracţiuni ocazie cu care l-a indicat pe inculpat ca autor al faptei deduse judecăţii.
Totodată B.M.I. l-a recunoscut pe inculpat, în momentul în care i-a fost prezentat într-un grup de persoane ca fiind cel care, prin violenţă l-a deposedat de ceasul de la mână şi radiocasetofonul auto.
În raport de probele analizate se constată că fapta inculpatului este dovedită fiind corect reţinută, iar condamnarea este legală.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată recurentului, aceasta a fost just individualizată, conform prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
La stabilirea pedepsei instanţele au ţinut seama de gravitatea faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei precum şi de persoana inculpatului.
S.R. nu a recunoscut comiterea infracţiunii şi este recidivist fiind condamnat anterior la 5 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 14 din 11 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti.
Aşa fiind, se constată că nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului, critica din recurs, formulată în acest sens, fiind neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul S.R. să fie respins ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă începând cu data de 6 mai 2003 la zi.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 608/ A din 19 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută detenţia preventivă de la 6 mai 2003 la 27 octombrie 2004.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5554/2004. Penal. Art.20,174,175c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5565/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
