ICCJ. Decizia nr. 5540/2004. Penal. 197 c.p. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5540/2004
Dosar nr. 4654/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 270/P/2000 din 4 decembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- C.D. şi;
- A.V., pentru infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal şi viol, prevăzute de art. 189 alin. (2) şi art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 22 decembrie 1999, inculpaţii au luat cu forţa partea vătămată N.E. din incinta barului unde lucra şi au deplasat-o cu un autoturism în afara localităţii Oraşu – Nou unde, prin ameninţări, au întreţinut cu ea raporturi sexuale normale şi orale, timp de peste 2 ore.
Judecătoria Negreşti – Oaş, prin sentinţa penală nr. 274 din 30 octombrie 2002 menţionată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţi pentru infracţiunile deduse judecăţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că există dubii cu privire la sinceritatea părţii vătămate, dubii ce profită inculpaţilor, vinovăţia lor nefiind cert stabilită.
Tribunalul Satu – Mare prin Decizia penală nr. 43 din 12 februarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.
Curtea de Apel Oradea prin Decizia penală nr. 294 din 6 mai 2004, a admis recursul declarat de procuror şi, reţinând aceeaşi situaţie de fapt ca în actul de sesizare, a dispus condamnarea inculpaţilor la câte 5 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din acelaşi cod, inculpaţii au fost, de asemenea, condamnaţi, la câte 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a stabilit ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 5 ani închisoare, sporită la câte 5 ani şi 6 luni închisoare.
Pe de altă parte, a respins pretenţiile formulate de partea civilă.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut timpul arestării preventive pentru inculpatul A.V. de la 12 martie la 10 decembrie 2001. Împotriva celor trei hotărâri, la data de 18 august 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) pct. 2 şi 7 C. proc. pen., recurs în anulare, susţinând că au fost pronunţate cu încălcarea legii, întrucât, pe de o parte, faptei de lipsire ilegală de libertate i s-a dat o încadrare greşită, aceasta fiind absorbită de infracţiunea de viol, iar pe de altă parte, inculpaţii au întreţinut relaţii sexuale cu victima, fără a o constrânge fizic sau moral, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol.
S-a solicitat casarea hotărârilor, rejudecarea cauzei şi achitarea inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru ambele infracţiuni.
Recursul în anulare este nefondat.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi viol.
S-a reţinut că în noaptea de 22 decembrie 1999, la orele 3,00 au intrat în barul S.C. S. B.M.B. din localitatea Oraşu Nou, judeţul Satu Mare, unde se afla doar partea vătămată N.E., barmană de serviciu şi fiica ei, M.E., în vârstă de 15 ani, care dormea în magazia barului.
Fără motiv întemeiat inculpatul A.V. a intrat în magazia barului unde a încercat să întreţină relaţii sexuale cu minora M.E. pe care a prins-o de păr şi a început să o sărute.
Văzând acestea, partea vătămată N.E. l-a implorat să părăsească magazia să o lase în pace pe minoră care a început să plângă. La insistenţele repetate ale părţii vătămate inculpatul A.V. a ieşit din magazie, dar i-a cerut părţii vătămate să-l urmeze la autoturismul inculpatului C.D., parcat în stradă pentru a întreţine ea acte sexuale în locul minorei. Partea vătămată nu a dat curs celor solicitate motiv pentru care inculpatul A.V. folosind forţa fizică împotriva părţii vătămate, a dus-o pe aceasta la autoturism, cei doi fiind urmaţi şi de inculpatul C.D. care prin atitudinea sa a acceptat şi încurajat actele de violenţă comise de inculpatul A.V.
În cele din urmă şi cu ajutorul inculpatului C.D., partea vătămată a fost introdusă în autoturism pe bancheta din spate unde era ţinută de inculpatul A.V. Cu autoturismul condus de inculpatul C.D. s-au deplasat spre Seini. Partea vătămată s-a plâns celor doi că este mamă a trei copii minori pe care-i creşte singură, că are multe necazuri şi că nu doreşte „aventuri" şi cu toate acestea inculpaţii nu au înţeles-o, ba mai mult, au ameninţat-o cu faptul că au un pistol în bordul autoturismului şi în caz de nevoie îl vor folosi.
Inculpatul C.D. a oprit autoturismul pe un drum lateral unde inculpatul A.V. i-a cerut părţii vătămate să se dezbrace pentru a întreţine raporturi sexuale şi văzând că partea vătămată începe să plângă i-a cerut inculpatului C.D. pistolul pentru intimidarea şi mai puternică a părţii vătămate.
Nemaiavând putere să se opună, partea vătămată a fost determinată să întreţină un raport sexual cu inculpatul A.V. în timp ce inculpatul C.D. era prezent şi-i „admira". În continuare, ambii inculpaţi au întreţinut raporturi sexuale orale cu partea vătămată şi au supus-o la perversiuni sexuale.
Văzând că partea vătămată a ajuns într-o stare de epuizare, cei doi au hotărât să o aducă la barul de unde au luat-o. Pe drum cei doi i-au cerut părţii vătămate să nu reclame cele întâmplate, întrucât în caz contrar îi vor fi răpite fetele şi pe ea o vor urmări în continuare. Ajunşi la circa 50 m de barul S., partea vătămată a fost dată jos din autoturism, după care cei doi inculpaţi s-au îndepărtat în viteză. Partea vătămată plângând a trecut prin şanţul de lângă bar, a intrat în bar pe uşa din spate după care i-a relatat fiicei sale despre cele întâmplate, dar i-a cerut să nu spună la nimeni, întrucât viaţa le este în pericol. Deşi era ora cinci, aceste aspecte au fost văzute de martorul ocular E.A. care, părându-i-se ceva suspect, a intrat în bar.
De frică, partea vătămată nu a reclamat fapta organelor de poliţie până în 5 ianuarie 2000, când, la insistenţele unei prietene au fost sesizate organele de poliţie.
Judecătoria Negreşti Oaş prin sentinţa penală nr. 274 din 30 octombrie 2002 i-a achitat pe inculpaţi pentru ambele infracţiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Soluţia a fost menţinută de Tribunalul Satu Mare, care prin Decizia penală nr. 43/ A din 12 februarie 2004, a respins apelul declarat de parchet. Ambele instanţe au apreciat că nu există probe suficiente pe baza cărora să se pronunţe condamnarea inculpaţilor.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cerând casarea lor şi pe fond condamnarea inculpaţilor.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 294 din 6 mai 2004 a admis recursul, i-a condamnat pe inculpaţi la câte 5 ani închisoare pentru fiecare din cele două infracţiuni pentru care fuseseră trimişi în judecată cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi ca urmare a contopirii pedepselor, le-a aplicat un spor de 6 luni închisoare, dispunând ca aceştia să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare, prin privare de libertate.
Instanţa de recurs a reţinut că vinovăţia inculpaţilor rezultă cu certitudine din probele administrate:
- declaraţiile părţii vătămate;
- declaraţiile martorei M.E.;
- declaraţiile martorilor E.A., K.B.;
- constatările tehnico-ştiinţifice care atestă prezenţa firelor de păr aparţinând victimei, în autoturismul inculpatului C.D., precum şi comportamentul simulat al inculpaţilor la testul poligraf;
- declaraţia iniţială scrisă personal de inculpatul A.V., care a recunoscut fapta, relatând-o detaliat, atât cu privire la participarea sa, cât şi a celuilalt inculpat.
S-a evidenţiat în consecvenţa primelor hotărâri, care deşi motivează achitarea inculpaţilor pe considerentul existenţei consimţământului victimei la consumarea raporturilor sexuale, în drept, au făcut aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., referitor la inexistenţa faptelor.
Totodată s-a făcut referire la poziţia nesinceră a inculpaţilor, care au încercat să-şi creeze tot felul de alibiuri, în sensul că în noaptea respectivă fiecare dintre ei a fost într-un alt loc, departe de cel al comiterii faptelor, încercări nereuşite însă, întrucât martorii propuşi în apărare nu au putut fi convingători.
Criticile aduse acestei decizii, prin recursul în anulare sunt neîntemeiate.
Astfel, dacă cu privire la infracţiunea de lipsire ilegală de libertate se arată că „acţiunea inculpaţilor de a imobiliza victima şi de a o conduce pe un drum lăturalnic unde au întreţinut cu ea relaţii sexuale, constituie acte de violenţă specifice infracţiunii de viol" (pag. 4), referitor la cea din urmă infracţiune, la pag. 9, se arată că „relaţiile sexuale au fost întreţinute cu partea vătămată, fără ca aceasta să fi fost constrânsă fizic sau moral".
Or, din declaraţia părţii vătămate rezultă că a fost ameninţată de inculpatul C.D., că îi va răpi fetele de pe stradă, dacă va relata cuiva despre viol. Aşa se justifică că, numai la insistenţele martorei K.B., care l-a văzut pe inculpatul A.V., venind în repetate rânduri la bar şi privind ameninţător spre partea vătămată, aceasta a depus plângerea împotriva celor doi inculpaţi pe data de 5 ianuarie 2000.
În prima declaraţie şi apoi la confruntarea cu partea vătămată, inculpatul A.V. a recunoscut faptele, arătând că după ce a consumat, împreună cu C.D., mai multe sticle cu vin la barul J. din Negreşti-Oaş, au intenţionat să se deplaseze la o discotecă din Satu Mare, oprind însă la barul S.C. S. din Oraşu Nou pentru a-şi lua ţigări. Aici C.D. a propus să ia una din cele două angajate (mamă şi fiică) pentru a întreţine relaţii sexuale. Au dus-o cu forţa pe partea vătămată N.E. cu autoturismul pe un drum lateral şi circa două ore au întreţinut relaţii sexuale normale şi orale cu aceasta, ameninţând-o că au un pistol în torpedoul maşinii, pe care îl vor folosi, dacă mai opune rezistenţă. Numai după ce partea vătămată, simţindu-se rău, a cerut să fie dusă la spital, inculpaţii au încetat activitatea infracţională, aducând-o până în apropierea barului.
Martorul E.A. a văzut-o plângând pe partea vătămată, în dimineaţa de 23 decembrie 1999, în jurul orelor 5,00, după ce a coborât dintr-un autoturism, în care, pe bancheta din faţă se aflau doi bărbaţi. A încercat să discute cu ea, dar aceasta plângea, părul era răvăşit şi era roşie la faţă.
Din autoturismul numitei C.A., mama inculpatului C.D., au fost prelevate probe, fire de păr, care, în urma expertizei medico-legale, a rezultat că au aceleaşi caracteristici cu firele de păr recoltate de la victimă, unele fiind capilare, iar altele, pubiene.
Raportul psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică relevă comportamentul simulat al inculpaţilor la testul poligraf, dar numai la răspunsurile negative date la întrebările relevante cauzei.
Materialul de urmărire penală evidenţiază că mama inculpatului C.D., numita C.A., a formulat mai multe plângeri împotriva subofiţerilor de poliţie, care au cules informaţii, ca urmare a plângerii părţii vătămate, susţinând că aceştia i-au lovit şi ameninţat fiul. Toate plângerile s-au dovedit nejustificate.
Tot mama inculpatului C.D. a declarat că are suficienţi bani pentru a rezolva problema acestuia, insistând, faţă de partea vătămată, să primească o sumă de bani pentru a-şi retrage plângerea. De asemeni, aceeaşi persoană l-a ameninţat pe A.V. că îl va împuşca, deoarece din cauza lui, fiul său ar fi fost implicat în cauză.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că Decizia penală nr. 294/2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută, astfel că, în temeiul art. 414, raportat la art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul în anulare va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 294 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpaţii C.D. şi A.V.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5539/2004. Penal. Transf. pers. cond. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5554/2004. Penal. Art.20,174,175c.pen. Recurs → |
|---|
