ICCJ. Decizia nr. 5570/2004. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5570/2004
Dosar nr. 3163/2003
Şedinţa publică din 28 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 101 din 6 martie 2003 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpatul B.C.I., a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Cluj să plătească cu titlu de despăgubiri mai multor părţi civile printre care:
- S.M.P. suma de 100.000.000 lei cu 1% penalităţi pe zi lucrătoare începând cu 1 iunie 1997, până la achitare şi D.G.F.P.C.F.S. Cluj 82.710.641 lei, cu penalităţi calculate conform OG nr. 11/1966.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că Tribunalul Cluj prin sentinţa nr. 538 din 5 decembrie 2001 a condamnat pe inculpatul B.C.I. la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Totodată, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Cluj să plătească unor părţi civile diverse sume de bani cu titlu de despăgubiri şi au fost respinse acţiunile civile ale altora, printre care şi S.M.P.
Prin Decizia nr. 251 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi de unele părţi civile, printre care şi S.M.P., au fost admise şi extinzându-se efectele şi pentru D.G.F.P.C.F.S. Cluj, sentinţa nr. 538/2001 a Tribunalului Cluj a fost desfiinţată şi cauza trimisă pentru rejudecare numai sub aspectul laturii civile la Tribunalul Cluj.
Totodată, s-a constatat că pedeapsa a fost executată integral.
Rejudecând cauza, numai sub aspectul laturii civile, s-au reţinut în esenţă, următoarele:
Inculpatul B.C.I. a avut calitatea de asociat unic şi administrator la SC M. SRL Cluj Napoca, care a avut ca obiect de activitate, printre altele, şi executarea de lucrări de construcţii.
În vederea realizării acestui obiectiv inculpatul, în calitatea pe care a avut-o, a încheiat cu diferite persoane fizice şi juridice contracte de antrepriză intitulate, impropriu, contracte de vânzare-cumpărare, prin care se obliga ca în schimbul unui preţ ferm să execute lucrări pentru beneficiari.
Astfel, în cuprinsul contractelor respective se specifica preţul forfetar sau global pentru fiecare apartament, termenele de plată şi sancţiunile în cazul neachitării sau nepredării la termen a lucrării contractate. De asemenea s-a stabilit şi obligaţia societăţii ca la data recepţiei lucrărilor să înscrie pe numele beneficiarilor, dreptul lor de proprietate.
Printre persoanele care au tranzacţionat cu inculpatul a fost şi partea civilă S.M.P., care a încheiat două contracte de vânzare-cumpărare a câte unui apartament situat fiecare în acelaşi imobil, cu toate că anterior acestea fuseseră vândute.
Preţul de vânzare a fost stabilit la 8.000 dolari S.U.A. şi penalităţi de câte 1% pe zi în caz de nepredare la termen a locuinţelor respectiv 1 iunie 1997. Partea civilă a achitat inculpatului câte 50.000.000 lei pentru fiecare apartament şi întrucât nu a putut intra în posesia locuinţelor a solicitat despăgubiri în valoare de 100.000.000 lei, pe care ulterior le-a transformat în 10.000 dolari S.U.A. cu dobânda aferentă.
În cauză, s-a constituit parte civilă şi D.G.F.P.C.F.S. Cluj solicitând iniţial suma de 10.375.322 lei T.V.A. şi 21.903.498 lei impozit pe profit cu penalităţi de întârziere, pretenţii care au fost majorate ulterior la 121.927.082 lei, sumă în care au fost incluşi 21.059.912 lei impozit pe profit 51.867.918 lei T.V.A., 2.611.283 lei impozit pe salarii, 6.999.150 lei taxa de timbru, 1.105.645 lei majorări de întârziere la impozitul pe profit, 8.677.167 lei majorări de întârziere aferente T.V.A. 901.619 lei majorări de întârziere pentru impozitul pe salar, 28.704.387 lei majorări de întârziere referitoare la taxa de timbru, sume la care au fost solicitate şi majorări de întârziere potrivit OG nr. 11/1966.
Apelul declarat de inculpatul B.C.I. a fost admis prin Decizia nr. 110 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, desfiinţată hotărârea atacată şi rejudecând cauza, acţiunea civilă exercitată, printre altele, şi de către partea civilă S.M.P., a fost respinsă şi pe cale de consecinţă, înlăturată dispoziţia privitoare la obligarea apelantului la plata despăgubirilor către această parte civilă.
Apelurile declarate de partea civilă S.M.P. şi de către D.G.F.P.C.F.S. Cluj au fost respinse prin aceiaşi decizie, ca nefondate.
Împotriva acestor soluţii, inculpatul şi cele două părţi civile au declarat recurs.
Apărătorul inculpatului a susţinut că hotărârile nu sunt legale întrucât în mod greşit instanţele l-au obligat să plătească părţilor civile despăgubiri, deşi unele din ele nu şi-au dovedit pretenţiile solicitate.
Partea civilă S.M.P. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 dolari S.U.A., la care se adaugă şi 3000 dolari S.U.A., reprezentând dobânda aferentă pe perioada 3 aprilie 1997 – 19 februarie 2003 şi în continuare până la acoperirea integrală a prejudiciului.
În motivarea cererii sale, partea civilă a arătat că a încheiat cu inculpatul două contracte de vânzare cumpărare pe baza cărora a devenit proprietară a două apartamente ce erau în construcţie. Întrucât nu a putut să le folosească consideră că cererea de despăgubiri civile, aşa cum a fost formulată, este întemeiată.
Partea civilă D.G.F.P.C.F.S. Cluj declarând recurs a susţinut că instanţele au pronunţat hotărâri nelegale, deoarece între pretenţiile băneşti ce nu au fost acordate şi infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, există o legătură de cauzalitate.
Partea civilă a mai considerat că taxa de timbru are legătură cu activitatea infracţională atâta timp cât inculpatul în calitate de administrator la SC M. SRL cu ocazia autentificării unui contract de vânzare-cumpărare, prin care a achiziţionat de la mai multe persoane fizice un teren, a declarat un preţ mai mic decât cel real, sustrăgându-se astfel de la plata taxei legale de timbru.
De asemenea, această parte civilă a mai considerat că în mod greşit instanţa de apel a făcut distincţie între impozitul pe salar şi restul impozitelor şi taxelor sustrase de la bugetul de stat, având în vedere că inculpatul în perioada 4 octombrie 1993 – 7 aprilie 1997, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii suma de 188.516.000 lei obţinută de la mai multe părţi civile cu titlu de preţ al unor apartamente, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Cluj la plata sumei de 121.927.082 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente debitelor calculate până la data plăţii integrale a sumei.
Recursurile nu sunt fondate.
1) Referitor la recursul declarat de inculpat
Starea de fapt reţinută de instanţe nu mai poate fi examinată, întrucât privitor la latura penală sentinţa şi Decizia pronunţată au putere de lucru judecat în ceea ce priveşte existenţa faptelor penale şi a vinovăţiei inculpatului, iar privitor la modul de stabilire a prejudiciului examinarea se poate face doar în limitele sumei care reprezintă cuantumul pagubei produsă prin săvârşirea infracţiunilor.
Analizând hotărârile pronunţate prin prisma motivelor de recurs invocate se constată că ele sunt legale şi temeinice sub aspectul stabilirii prejudiciilor cauzate părţilor civile şi a sumelor la care inculpatul a fost obligat să le plătească acestora cu titlu de despăgubiri.
2) În ce priveşte recursul părţii civile D.G.F.P.C.F.S. Cluj
Având în vedere motivele invocate de această recurentă, pe baza probelor şi lucrărilor din dosar, instanţa constată că acţiunea civilă exercitată de D.G.F.P.C.F.S. Cluj a fost corect soluţionată de către prima instanţă şi de către cea de apel.
În acest sens este de reţinut că pretenţiile acesteia sunt justificate numai în parte, cum bine şi convingător au motivat cele două instanţe şi anume sumele care reprezintă impozitul pe profit, T.V.A. şi penalităţile de întârziere. Celelalte pretenţii care se referă la taxa de timbru plătită cu ocazia autentificării unui act de vânzare cumpărare, impozitul pe salar şi taxele sustrase de la bugetul de stat, pe de o parte, nu sunt în legătură de cauzalitate directă cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, iar pe de altă parte, unele din aceste pretenţii îşi au sursa în fapte pentru care recurentul nu a fost trimis în judecată.
Ca atare, suma de 82.710.641 lei pe care inculpatul trebuie să o plătească părţii civile D.G.F.P.C.F.S. Cluj a fost bine stabilită, ea reprezentând prejudiciul real cauzat prin faptele penale comise de el şi pentru care a fost condamnat.
3) Cu privire la recursul declarat de partea civilă S.M.P.
În legătură cu pretenţiile băneşti ale acestei părţi civile se constată că deşi iniţial S.M.P. nu a avut calitatea de parte vătămată în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa nr. 538/2001, inculpatul nefiind condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune în legătură cu această persoană, recurentul S.M.P. s-a constituit parte civilă cu contravaloarea a două apartamente despre care a susţinut că le-a cumpărat de la inculpat dar nu i-au fost predate.
În realitate, între inculpat şi persoana respectivă s-a încheiat un contract de împrumut care a fost garantat cu un apartament, ce ulterior a fost vândut de inculpat.
Pentru a se garanta împrumutul, acesta a predat părţii civile alte două apartamente, pentru care există două chitanţe, din care rezultă că s-a achitat preţul de 100.000.000 lei.
Neînţelegerile dintre partea civilă S.M.P. şi inculpat, cu privire la cele două apartamente, la împrumutul luat de aceasta de la bancă, constituie un litigiu civil a cărui soluţionare este de competenţa instanţei civile, deoarece între faptele pentru care recurentul B.C.I. a fost trimis în judecată şi condamnat şi paguba produsă acestei persoane nu există legătură de cauzalitate.
Ca atare, bine a procedat instanţa de control judiciar când a admis apelul inculpatului, a casat sentinţa şi rejudecând cauza a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.M.P., iar pe cale de consecinţă a înlăturat dispoziţia referitoare la obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri.
În consecinţă, recursurile declarate de părţile civile şi de către inculpat, urmează să fie respinse ca atare.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu care l-a asistat pe inculpat vor fi restituite de către recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpatul B.C.I. şi părţile civile D.G.F.P.C.F.S. Cluj şi S.M.P., împotriva deciziei nr. 110 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondate.
Obligă pe recurentele părţi civile la câte 1.200.000 lei şi pe inculpat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5568/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5574/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
