ICCJ. Decizia nr. 5663/2004. Penal. Art.248 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5663/2004
Dosar nr. 3141/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Oradea, prin sentinţa penală nr. 1708 din 30 octombrie 2002 a condamnat pe inculpaţii:
1. D.M. la 2 ani închisoare, pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice şi un an închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzute de art. 248 alin. (1) şi art. 291 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, instigare la infracţiunea de contrabandă (trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal), prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997 şi
2. I.S.A. la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi a art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 175 din Legea nr. 141/1997.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat în solidar, pe cei doi inculpaţi să plătească 1.678.714.446 lei părţii civile Ministerul Finanţelor Publice, reprezentând drepturi vamale şi majorări de întârziere.
S-a reţinut că, în ziua de 25 ianuarie 2001, inculpatul I.S.A., lucrător vamal la Vama Borş, fiind instigat de coinculpatul D.M., administrator la SC P.C. SRL Bucureşti, prin încălcarea atribuţiunilor de serviciu a acordat „liberul de vamă", prin aplicarea ştampilei, facilitând astfel intrarea în ţară a două camioane ce transportau din Belgia 40 tone carne pui, fără a se efectua controlul şi în acest mod, s-a eludat plata taxelor vamale de 1.681.714.446 lei.
De asemenea, inculpatul D.M. a folosit mai multe documente fiscale fictive, respectiv, facturi fiscale şi certificate fitosanitare pentru punerea în vânzare a mărfii.
S-a mai reţinut că inculpatul D.M. a falsificat documente oficiale, iar trecerea frontierei de stat a mărfurilor s-a făcut prin locurile stabilite pentru controlul vamal, iar mărfurile transportate au fost cele declarate.
Tribunalul Bihor, prin Decizia penală nr. 119 din 24 februarie 2003, a admis în parte apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi, a descontopit pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, aplicată inculpatului D.M. şi a înlăturat sporul de 3 luni închisoare, dispoziţiile art. 71, art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina acestui inculpat din art. 288 alin. (1) în art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., pentru care îl condamnă la un an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru care, în baza art. 681 din acelaşi cod, a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Cu privire la inculpatul I.S.A. a înlăturat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi în baza art. 861 din acelaşi cod, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
A redus despăgubirile la 743.865.593 şi a respins apelul declarat de partea civilă.
La adoptarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că, inculpatul D.M., fiind interesat de vânzarea mărfii, a comandat şi ajutat la punerea în circulaţie a înscrisurilor falsificate de persoane neidentificate.
Totodată, partea civilă D.G.V. Bucureşti, este îndreptăţită să primească doar taxele vamale neachitate (743.865.598 lei), iar nu şi contravaloarea mărfii.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 304 din 13 mai 2003, admiţând recursurile declarate de procuror, de inculpaţi şi de partea civilă a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.M. şi a înlăturat sporul de 6 luni închisoare, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată integral pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25, raportat la art. 248 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit celelalte două pedepse de câte un an închisoare, dispunând ca inculpatul D.M. să execute, în final, un an închisoare, pentru care a menţinut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Pe de altă parte, a înlăturat aplicarea art. 861 şi art. 863 cu privire la inculpatul I.S.A. şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că pedeapsa de un an închisoare, aplicată acestuia pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen., este graţiată integral şi condiţionat.
A respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă D.G.V. – Direcţia regională vamală interjudeţeană Bihor.
Împotriva acestor hotărâri, procurorul general a declarat recurs în anulare cu motivarea că hotărârile instanţelor au fost pronunţate cu încălcarea legii, întrucât nu există determinarea cu certitudine a vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. şi, respectiv, art. 25, raportat la art. 248 C. pen. şi se impune rejudecarea cauzei.
Recursul în anulare declarat nu este fondat.
Probele administrate în cauză confirmă vinovăţia celor doi inculpaţi pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.
În cauză, nu se contestă că, la data de 16 ianuarie 2001, SC P.C. SRL Bucureşti, reprezentată prin managerul D.M., a comandat la SC T. SRL Sibiu, două camioane frigorifice pentru efectuarea unui transport de carne de pui din Belgia în România.
Urmare a acestei comenzi, firma transportoare a direcţionat spre Belgia, două TIR-uri autoizoterme, conduse de şoferii S.I. şi P.A. Acestea s-au deplasat la firma K.D.M., de unde, la data de 19 ianuarie 2001 au încărcat în TIR-uri câte 20 tone carne de pui.
În dimineaţa zilei de 23 ianuarie 2001, cele două autoizoterme au ajuns în vama maghiară, iar şoferul S.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.M. Acesta le-a solicitat celor doi şoferi să aştepte până când va lua legătura cu ei un vameş român, care se va ocupa de actele necesare la vamă.
La rândul său, inculpatul I.S., în dimineaţa zilei de 23 ianuarie 2001, a fost sunat de inculpatul D.M., comunicându-i despre sosirea autoizotermelor încărcate cu carne de pui, care se află în vama ungară.
În timp ce, cei doi şoferi se mai aflau în vama maghiară, au fost văzuţi de inculpatul I.S., care le-a solicitat să intre în vama română, să predea câte un exemplar din C.M.R.-uri lucrătorului vamal aflat pe artera de intrare TIR-uri, să parcheze maşinile în parcarea R. şi să aştepte întocmirea documentelor.
Toate aceste aspecte nu sunt contestate de inculpatul I.S. şi parţial sunt confirmate şi de inculpatul D.M.
În ziua de 25 ianuarie 2001, deşi inculpatul I.S. era repartizat ca lucrător vamal la TIR-uri intrare, cea mai mare parte din timp, a stat în autoturismul său parcat lângă bariera din parcarea R., fiind văzut stând de vorbă cu paznicul S.C. (declaraţiile martorilor L.V. şi OG).
Martorii S.I. şi P.A., şoferii celor două TIR-uri, în declaraţiile date la urmărirea penală şi instanţă, au relatat că inculpatul I.S. a venit la ei în parcare, a aplicat ştampila sa de lucrător vamal pe C.M.R.-urile aflate în posesia lor, comunicându-le că toate formalităţile vamale au fost îndeplinite şi că pot să-şi continue drumul, precizându-le şi traseul.
În această modalitate, fără obţinerea declaraţiei vamale de tranzit, cele două TIR-uri încărcate cu câte 2 tone carne de pui, au scăpat controlului vamal şi plăţii taxelor vamale în sumă de 743.865.598 lei, ca urmare a activităţii infracţionale ale celor doi inculpaţi.
Iniţial, I.S. a contestat aplicarea ştampilei pe C.M.R.-urile aflate în posesia celor doi şoferi în ziua de 25 ianuarie 2001, când nu avea nici o competenţă legată de maşinile aflate în parcare şi care aşteptau întocmirea formalităţilor vamale. După efectuarea expertizei tehnice care a concluzionat că „imprimeurile ştampilei depuse pe cele două scrisori de transport (C.M.R.) au fost executate cu ştampila vameşului Ignat Sergiu", inculpatul nu a putut oferi o explicaţie în legătură cu acest aspect.
Corect, instanţele au reţinut că aplicarea ştampilei pe C.M.R.-uri nu certifica faptul că autovehiculele şi marfa au fost verificate de autoritatea vamală şi că a fost acordat liberul de vamă, ci doar că transporturile respective au intrat în ţară printr-un birou vamal de frontieră. Dar, aşa cum rezultă din adresa nr. 3731 din 10 aprilie 2001 a D.G.V., ştampilarea documentelor care însoţesc tranzitul, se face după prezentarea declaraţiei vamale.
Martorii L.V., OG şi D.A. (lucrători vamali) au relatat despre consecinţele care le produce aplicarea ştampilei individuale a unui lucrător vamal.
Discuţiile purtate de I.S. cu şoferii TIR-urilor, după aplicarea ştampilei pe documentele menţionate, că formalităţile vamale au fost încheiate şi că pot pleca, indicându-le şi traseul, au servit la evitarea controlului vamal asupra TIR-urilor şi a mărfurilor transportate şi la sustragerea de la plata taxelor vamale în sumă de 743.865.598 lei.
Probele cu martori şi acte au fost complet şi just apreciate, astfel că, reţinerea vinovăţiei celor doi inculpaţi pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, este corectă.
Solicitarea făcută în motivarea recursului în anulare pentru reaudierea martorilor D.A., OG şi L.V., precum şi solicitarea de relaţii de la D.G.V. pentru a se stabili dacă între acţiunea inculpatului I.S. şi prejudiciul adus părţii civile, există legătură de cauzalitate, nu poate înlătura materialul probator administrat în cauză, care confirmă fără dubiu, reţinerea vinovăţiei inculpaţilor.
În conformitate cu art. 4141 cu referire la art. 38515 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul în anulare declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1708 din 30 octombrie 2002 a Judecătoriei Oradea, deciziei penale nr. 119 din 24 februarie 2003 a Tribunalului Bihor şi deciziei penale nr. 304 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea, privind pe intimaţii inculpaţi D.M. şi I.S.A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5662/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5664/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs → |
|---|
