ICCJ. Decizia nr. 5675/2004. Penal. Rev.susp. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5675/2004
Dosar nr. 3256/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 37 din 27 februarie 2004, Tribunalul Buzău a admis cererea formulată de Biroul de executări penale din cadrul acestei instanţe şi a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului C.G., prin sentinţa penală nr. 277 din 23 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală sus arătată, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, potrivit art. 861 C. pen.
Condamnatul a fost obligat să se supună, pe perioada termenului de încercare de 5 ani de zile, măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., atrăgându-i-se atenţia asupra consecinţelor nerespectării acestora.
În vederea supravegherii sale, a fost înştiinţat serviciul de reintegrare şi supraveghere a infractorilor de pe lângă Tribunalul Brăila.
Întrucât condamnatul nu s-a supus măsurilor de supraveghere instituite, Serviciul de reintegrare a sesizat Tribunalul Buzău, în vederea revocării suspendării executării pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 162 din 4 septembrie 2003, tribunalul a prelungit termenul de încercare la 7 ani.
Cum însă nici după această dată condamnatul nu s-a supus măsurilor de supraveghere dispuse, părăsind ţara şi fiind dat în urmărire generală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 217 şi art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 201 din 6 mai 2004, a respins ca nefondat apelul condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul C.G., care a reiterat motivele invocate în apel, susţinând că judecata în primă instanţă a avut loc în condiţiile în care procedura de citare nu a fost îndeplinită. S-a solicitat casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău, considerându-se că în mod nelegal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei, deoarece instanţa de fond nu i-a adus la cunoştinţă consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere dispuse şi nu i-a atras atenţia asupra neîndeplinirii lor.
Temeiul juridic al recursului îl constituie art. 3859 pct. 171 şi 21 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 175-177 C. proc. pen., dispunând citarea condamnatului atât la domiciliul său, cât şi prin afişare la locul săvârşirii infracţiunii, Primăria Pogoanele şi Primăria Buzău.
La data judecării în fond a cauzei, 24 februarie 2004, procedura de citare a fost realizată la toate adresele arătate mai sus, iar pe dovada de îndeplinire a procedurii la domiciliul condamnatului se precizează de către agentul procedural că a recurs la afişarea citaţiei, întrucât persoana citată este plecată din ţară.
În consecinţă, Curtea constată că judecarea cauzei a avut loc în condiţiile citării legale a condamnatului, neimpunându-se reluarea ciclului procesual, aşa cum a solicitat acesta prin invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs formulat, Curtea constată că şi acesta este neîntemeiat.
Instanţa de fond a arătat condamnatului care sunt măsurile de supraveghere pe care trebuie să le îndeplinească pe parcursul suspendării executării pedepsei, a stabilit perioada termenului de încercare şi i-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării acestora.
Serviciul de reintegrare şi supraveghere a infractorilor de pe lângă Tribunalul Buzău a făcut demersuri de a lua legătura cu condamnatul C.G., dar acesta şi-a părăsit domiciliul de la data de 27 noiembrie 2002.
Condamnatul a ignorat obligaţiile ce îi reveneau ca urmare a măsurilor de supraveghere dispuse şi după ce o primă cerere de revocare a suspendării executării pedepsei a fost respinsă de Tribunalul Buzău care, doar a prelungit termenul de încercare.
În aceste condiţii, Curtea constată că măsura dispusă de instanţa de fond de revocare a suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare şi obligarea inculpatului C.G. să o execute integral este legală şi temeinică, recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 lit. b) C. proc. civ. şi art. 192 alin. (2) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 201 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5671/2004. Penal. Art.208,209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5678/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
