ICCJ. Decizia nr. 5602/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5602/2004
Dosar nr. 5098/2004
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 698 din 24 mai 2004, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. a) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul B.L. la 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa a constatat că heroina, în cantitate de 0.068 grame, a fost consumată în procesul de laborator.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat suma 1.200.000 lei, dobândită prin valorificarea drogurilor.
S-a reţinut că, la data de 25 martie 2004, inculpatul B.L. a fost surprins de organele de poliţie în timp ce vindea denunţătorului S.D. două doze de heroină în greutate de 0,068 grame pentru suma de 600.000 lei.
Această sumă de bani a fost pusă la dispoziţie de către denunţător, la care s-au mai adăugat alţi 600.000 lei, reprezentând costul a încă două doze de heroină cumpărate de la acelaşi inculpat în ziua precedentă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 540 din 21 iulie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, din art. 2 din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text în temeiul căruia, reţinând incidenţa art. 74 lit. a), c raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs susţinând ca şi în apel, că pedeapsa stabilită inculpatului este mult prea blândă faţă de pericolul social al faptei săvârşite şi că s-a făcut o greşită aplicare a legii cu privire la măsura confiscării speciale a sumei de 1.200.000 lei.
Inculpatul a declarat, de asemenea, recurs solicitând reducerea pedepsei aplicate şi însuşindu-şi totodată, motivul de casare invocat de procuror referitor la măsura confiscării.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Sub acest din urmă aspect, instanţa de apel a constatat incidenţa în cauză a formei continuate a infracţiunii, însă nu a dat eficienţa cuvenită acestei cauze de agravare în dozarea pedepsei, menţinând acelaşi cuantum ca la instanţa de fond, care nu reţinuse decât un singur act material al infracţiunii. Or, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului S.D., confirmate parţial de inculpat, acesta a săvârşit mai multe acte de vânzare de heroină.
În raport de gradul sporit de pericol social al faptei comise, de implicaţiile nefaste pentru societate, de întreaga activitate infracţională a inculpatului, reţinându-se doar într-o mică măsură şi circumstanţe favorabile se constată că pedeapsa de numai 3 ani închisoare, cu mult sub limita minimă de 10 ani prevăzută de lege, este prea mică.
În raport cu prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen., pedeapsa a fost deci, greşit individualizată, urmând în consecinţă, să se caseze ambele hotărâri pronunţate în cauză, să se majoreze corespunzător pedeapsa, menţinându-se circumstanţele atenuante reţinute.
În ceea ce priveşte confiscarea sumei de 1.200.000 lei, dobândită din valorificarea drogurilor, se constată că ambele recursuri sunt fondate.
Prin cele două hotărâri s-a făcut o greşită aplicare a legii în privinţa confiscării sumelor de bani.
Din probele administrate rezultă că suma de bani pusă la dispoziţie de către denunţător s-a compus din 600.000 lei pentru a proba infracţiunea flagrantă şi alţi 600.000 lei reprezentând o datorie către inculpat rezultată în urma cumpărării a două doze de heroină de la acesta, din ziua precedentă flagrantului.
Prima sumă de 600.000 lei fiind doar un mijloc de probaţiune, trebuia restituită denunţătorului, aceşti bani nefiind dobândiţi de către inculpat, pentru a se putea dispune confiscarea lor în temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Numai cealaltă sumă de 600.000 lei trebuia confiscată, întrucât în baza dispoziţiilor art. 17 din aceeaşi lege, reprezenta echivalentul în bani al celor două doze de heroină vândute de inculpat cu o zi înainte şi care nu s-au mai găsit.
Drept urmare, se vor admite recursurile declarate de procuror şi de inculpat în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul B.L. împotriva deciziei penale nr. 540/ A din 21 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 698 din 24 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la cuantumul pedepsei şi la măsura confiscării.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, confiscă suma de 600.000 lei de la inculpat, pe care-l obligă la plata acesteia către stat.
Restituie suma de 600.000 lei denunţătorului S.D., obligându-l pe inculpat la plata acesteia.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5596/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5604/2004. Penal. Amânare executare... → |
|---|
