ICCJ. Decizia nr. 5678/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5678/2004
Dosar nr. 5017/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 890 din 29 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 1063 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5836 din 11 decembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, formulată de condamnatul F.I., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
F.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, a unei infracţiuni de tentativă de viol şi a unei infracţiuni de perversiuni sexuale, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), asupra a două părţi vătămate, C.D. şi S.I., prin sentinţa penală nr. 1063/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a cărei revizuire s-a solicitat pe motiv că martorul D.N. a depus mărturie mincinoasă la instanţa de fond, care l-a condamnat.
S-a mai reţinut că cererea formulată de condamnat nu are temei legal, întrucât nu s-a făcut dovada împrejurării relevate de petent, că martorul D.N. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), pe cale de consecinţă fiind respinsă ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 592 din 10 august 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestor hotărâri, revizuientul a declarat recurs, iar faţă de motivele invocate în cererea iniţială şi reiterate în apel, a solicitat admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
Pentru ca o cerere de revizuire bazată pe dispoziţiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., să poată fi admisă este necesară îndeplinirea a două condiţii: un martor, un expert sau un interpret să fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere şi, pe baza acesteia, să se fi pronunţat o hotărâre nelegală sau netemeinică.
Or, revizuientul doar invocă împrejurarea că martorul D.N. ar fi declarat mincinos, în cauză neexistând o dovadă a celor susţinute de petent.
În plus, martorul de care face vorbire revizuientul, pe tot parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti a avut o atitudine concisă şi consecventă, fiind martor ocular în legătură cu faptele săvârşite de inculpat, iar declaraţiile lui se coroborează pe aspecte esenţiale cu celelalte probe în cauză, astfel încât, în mod corect s-a reţinut vinovăţia inculpatului şi s-a dispus condamnarea acestuia.
În consecinţă, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul F.I. împotriva deciziei penale nr. 592 din 10 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5675/2004. Penal. Rev.susp. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5694/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
