ICCJ. Decizia nr. 5736/2004. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5736/2004
Dosar nr. 1566/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 302 din 3 aprilie 2003, Judecătoria Vânju Mare a condamnat pe inculpatul A.M. la 3 ani închisoare şi, respectiv, 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru două infracţiuni, prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., pentru ultima cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 202 zile închisoare din pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 788 din 16 octombrie 1998 a Judecătoriei Vânju Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 1611 din 20 septembrie 1999 a Curţii de Apel Craiova.
Potrivit art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în prezenta cauză cu cea de un an şi 2 luni închisoare, aplicată anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 17 - 18 septembrie 1996; 14 noiembrie 1996 – 20 ianuarie 1997; 26 octombrie 1999 – 28 martie 2000 şi 27 octombrie 2002 – 3 aprilie 2003.
S-a reţinut, în esenţă, că în lunile iulie 1999 şi septembrie 2000, pe timpul nopţii şi prin efracţie, inculpatul a sustras de la părţile vătămate C.M. şi M.N., bunuri în valoare totală de 14.000.000 lei.
Ulterior, la 24 octombrie 2002, prin constrângere, inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată, I.A., în vârstă de 15 ani.
Tribunalul Mehedinţi, prin Decizia penală nr. 282 din 29 mai 2003 şi Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 1098 din 28 august 2003, au respins apelul şi, respectiv, recursul declarate de inculpat.
Procurorul general a declarat recurs în anulare, invocând greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în loc de art. 37 lit. a) C. pen., greşita aplicare a prevederilor art. 36 C. pen., în loc de prevederile art. 39 alin. (1) C. pen., în operaţiunea de contopire a pedepselor, cu consecinţa stabilirii unei pedepse rezultante greşite.
Recursul în anulare este fondat.
Din cazierul judiciar existent la dosar, rezultă că inculpatul A.M., prin sentinţa penală nr. 788 din 17 octombrie 1998 a Judecătoriei Vânju Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 1611 din 20 septembrie 1999 a Curţii de Apel Craiova, a fost condamnat la un an şi 2 luni închisoare, fiind reţinut şi arestat în perioadele: 17 - 18 septembrie 1996; 14 noiembrie 1996 – 20 ianuarie 1997 şi 26 octombrie 1999 – 28 martie 2000, când a fost liberat condiţionat, cu un rest de neexecutat de 202 zile închisoare, pedeapsă ce urma să fie considerată executată la 20 octombrie 2000, dacă până la această dată nu ar mai fi săvârşit o altă infracţiunea.
Având în vedere că inculpatul A.M. a săvârşit una dintre infracţiunile deduse judecăţii, în luna septembrie 2000, în timpul liberării condiţionate, instanţa de fond, Judecătoria Vânju Mare a reţinut greşit starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru că, în realitate, inculpatul comisese noua infracţiune în cursul liberării condiţionare, astfel că erau incidente prevederile art. 37 lit. a) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie.
În al doilea rând, trebuia să se constate că infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, fiind săvârşită în luna iulie 1999, este concurentă cu infracţiunea pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la un an şi 2 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 788 din 16 octombrie 1998 a Judecătoriei Vânju Mare.
Drept urmare, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse sus-menţionate urmează a fi contopite, iar inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În continuare, trebuia să se constate că, din pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare, inculpatul A.M. a executat 7 luni şi 9 zile închisoare, rămânând neexecutat un rest de 867 zile închisoare.
În consecinţă, urmează a se face aplicaţiunea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., în sensul contopirii pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel că inculpatul va trebui să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Această ultimă pedeapsă, de 5 ani închisoare va fi contopită, potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., cu restul rămas neexecutat, de 867 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, iar, în final, inculpatul va executa 5 ani închisoare.
Privitor la restul dispoziţiilor din hotărârile atacate, Curtea urmează să constate că ele trebuie menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 302 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Vânju Mare, deciziei penale nr. 282 din 29 mai 2003 a Tribunalului Mehedinţi şi deciziei penale nr. 1098 din 28 august 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul A.M.
Casează hotărârile sus-menţionate cu privire la:
- greşita aplicare a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în loc de prevederile art. 37 lit. a) din acelaşi cod, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.;
- greşita aplicare a prevederilor art. 36 C. pen., în loc de prevederile art. 39 alin. (1) din acelaşi cod;
- stabilirea pedepsei rezultante.
Înlătură aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi a art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul A.M. la 5 ani închisoare.
Constată că infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare (fapta săvârşită în iulie 1999) este concurentă cu infracţiunea pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la 1 an şi 2 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 788 din 16 octombrie 1998 a Judecătoriei Vânju Mare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare, cu pedeapsa de un an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală sus-menţionată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Constată că, din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, inculpatul A.M. a executat 7 luni şi 9 zile închisoare, rămânând un rest neexecutat de 867 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. lit. g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., contopeşte pedeapsa de 5 ani închisoare, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 867 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final, 5 ani închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa rezultată, durata executată de la 27 octombrie 2002 la 3 aprilie 2003.
Onorariul, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5699/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5838/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
