ICCJ. Decizia nr. 5849/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5849/2004
Dosar nr. 3147/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41/ F din 27 aprilie 2004, Curtea de Apel Piteşti a respins plângerea formulată de petiţionarul B.N., împotriva rezoluţiei nr. 138/ P din 9 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi a menţinut soluţia dată prin menţionata rezoluţie.
Hotărând astfel, Curtea de apel a reţinut că, petentul B.N. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 138/ P din 9 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii F.D., comisar şef de poliţie şi şef al Poliţiei municipiului Piteşti, D.V., şeful secţiei de poliţie nr. 1 Piteşti, B.C. şi S.I.D., ofiţer de poliţie în cadrul secţiei nr. 1 Piteşti, P.G., D.P.F., S.M., C.D., R.F., B.I., M.I., A.I.G. şi V.C., agenţi la Poliţia municipiului Piteşti, toţi cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 260, art. 25, raportat la art. 260, art. 263 şi art. 323 C. pen.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că prin dispoziţia 0490 din 10 decembrie 2002 a şefului I.P.J. Argeş, a fost trimis în faţa consiliului de disciplină pentru a fi cercetat în legătură cu pretinsa intervenţie pe care a făcut-o în ziua de 5 noiembrie 2002 la subcomisarul D.V., în favoarea numitului G.E., aflat în acel moment la secţia de poliţie nr. 1, iar consiliul de disciplină a apreciat în unanimitate că este nevinovat.
Cu toate acestea, şeful I.P.J. Argeş a comis o nouă dispoziţie (sub nr. 0489 din 24 decembrie 2002) prin care a cerut rejudecarea sa în consiliul de disciplină.
La data de 10 ianuarie 2003, consiliul de disciplină a procedat la audierea numiţilor F.D., şef al Poliţiei municipiului Piteşti, D.V., şef al Secţiei nr. 1 de Poliţie Piteşti şi a încă 14 subordonaţi ai acestora, cu privire la aspectele petrecute la data de 5 noiembrie 2002 la Secţia nr. 1 de Poliţie Piteşti.
Petiţionarul consideră că cei audiaţi au depus mărturii mincinoase, care în final, au stat la baza sancţionării sale disciplinare.
Dosarul care a fost întocmit cu ocazia cercetării şi sancţionării petiţionarului nu a fost pus la dispoziţia procurorului de către conducerea I.P.J. Argeş.
S-a apreciat de către petiţionar că declaraţiile celor audiaţi la data de 10 ianuarie 2003, în faţa consiliului de disciplină sunt contradictorii şi diferite faţă de rapoartele şi declaraţiile pe care aceleaşi persoane le-au dat la primul consiliu.
Prin rezoluţia nr. 138/ P din 9 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele vizate prin plângerea formulată de petent, reţinându-se în esenţă, că faptele poliţiştilor audiaţi nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost cercetaţi.
Curtea de Apel Piteşti, sesizată cu plângerea formulată de petentul B.N. împotriva rezoluţiei parchetului, a constatat, în raport de actele şi lucrările de la dosar, netemeinicia acestei plângeri.
În acest sens, a reţinut că: „La data de 24 decembrie 2002, prin dispoziţia nr. 0498 a şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Argeş, S.I., subcomisarul B.N. din cadrul I.P.J. Argeş a fost trimis în faţa Consiliului de disciplină pentru intervenţia sa, în influenţarea soluţionării ilegale a unor cereri privind satisfacerea intereselor oricăror persoane. S-a avut în vedere faptul că la 5 noiembrie 2002, B.N. a intervenit telefonic la şeful Secţiei de Poliţie nr. 1 Piteşti, D.V., pentru ca două din persoanele aflate în acel moment în incinta secţiei să nu fie sancţionate contravenţional, existând între ei relaţii de rudenie.
B.N. a recunoscut că l-a contactat telefonic pe şeful Secţiei de Poliţie nr. 1 Piteşti, însă i-a solicitat acestuia doar ca finii săi să nu fie bătuţi, însă în nici un caz nu a intervenit pentru a nu fi sancţionaţi contravenţional.
Membrii comisiei de disciplină au hotărât că B.N. este nevinovat.
Conducerea I.P.J. Argeş nu a fost de acord şi a dispus reanalizarea cauzei, ceea ce s-a şi întâmplat la data de 10 ianuarie 2003.
Consiliul de disciplină a declarat vinovăţia ofiţerului de poliţie B.N. şi a propus aplicarea sancţiunii disciplinare „avertisment". Conducerea I.P.J. Argeş nu a fost de acord cu această sancţiune şi a propus aplicarea sancţiunii disciplinare „retrogradarea din funcţie până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut". Această sancţiune a şi fost aplicată.
Din declaraţiile poliţiştilor audiaţi la comisia de disciplină, rezultă că aceştia au relatat împrejurările pe care le-au cunoscut în legătură cu intervenţia petiţionarului B.N. la şeful Secţiei nr. 1 de Poliţie Piteşti. În consecinţă, în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a apreciat că faptele poliţiştilor audiaţi nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzute şi pedepsite de art. 260 alin. (1) C. pen.
De asemenea, în mod corespunzător s-a apreciat că numiţii F.D. şi D.V. nu au comis infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă şi totodată, niciunul din lucrătorii de poliţie nu s-a asociat în vederea comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În dosarul cauzei nu există indicii sau probe că poliţiştii audiaţi au săvârşit infracţiunile de mai sus.
Totodată, în mod corect s-a dispus prin rezoluţia procurorului neînceperea urmăririi penale împotriva numitului F.D., pentru săvârşirea infracţiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 C. pen., deoarece din probele administrate a rezultat că acesta nu a cunoscut de fapta reclamată de G.E. împotriva subcomisarului de poliţie D.V. F.D. a aflat despre acest eveniment numai în cursul cercetărilor efectuate în cauză de către parchet".
Nemulţumit şi de hotărârea Curţii de apel, în termenul legal, petentul B.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi pct. 18 C. proc. pen.
S-a motivat în esenţă că, instanţa, soluţionând cauza fără a solicita dosarul de cercetare disciplinară, în care se aflau declaraţiile mincinoase, a încălcat dreptul petentului la un proces echitabil şi la apărare, aşa cum este reglementat în C.A.D.O., Constituţia României şi Codul de procedură penală, iar, instanţa nu a manifestat rol activ, aşa cum prevăd, art. 4 şi art. 287 C. proc. pen.
S-a apreciat că şi pe fond, soluţia instanţei este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa a ajuns la concluzia că poliţiştii nu au comis faptele incriminate, doar pe baza susţinerilor făcute de aceştia cu ocazia dezbaterilor, ocazie cu care au arătat că îşi menţin declaraţiile date; or, plângerea a fost formulată tocmai pentru că declaraţiile poliţiştilor conţineau afirmaţii contradictorii şi mincinoase.
S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la parchet pentru completarea cercetărilor în vederea stabilirii complete a situaţiei de fapt, iar în subsidiar, trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, urmând a se avea în vedere toate declaraţiile martorilor.
Recursul declarat nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, Curtea constată, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea legii.
Petentul B.N. nemulţumit că a fost sancţionat disciplinar prin Decizia Consiliului de Disciplină din cadrul Inspectoratului de Poliţie Argeş, a considerat că intimaţii F.D. şi subalternii săi, audiaţi cu prilejul anchetei administrative efectuate de către Consiliul de Disciplină, ar fi făcut declaraţii contradictorii şi diferite faţă de rapoartele şi declaraţiile, pe care aceleaşi persoane le-au dat, iniţial, la acelaşi Consiliu şi care, în final, au stat la baza sancţionării sale disciplinare, şi că, în opinia sa, faptele intimaţilor realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), instigare la această infracţiune, prevăzută de art. 25, raportat la art. 260 din acelaşi cod, omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 C. pen. şi asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 din acelaşi cod.
Faptele reclamate de petent nu au corespondent în realitate, întrucât în rapoartele pe care le-au întocmit şi declaraţiile pe care intimaţii le-au dat, atât în faţa Consiliului de Disciplină, cât şi în faţa procurorului, aceştia au relatat ceea ce au cunoscut în legătură cu faptele petrecute în data de 5 noiembrie 2002 la Secţia nr. 1 de Poliţie Piteşti, neconstatându-se aspecte contradictorii în conţinutul declaraţiilor şi rapoartelor întocmite de ei sau alte elemente care să justifice reţinerea în sarcina intimaţilor săvârşirea infracţiunilor pentru care, în cauză s-au înfăptuit de către parchet, acte premergătoare începerii urmăririi penale şi anume, mărturia mincinoasă şi instigare la această infracţiune, omisiunea sesizării organelor judiciare sau asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni.
În consecinţă, pentru motivele arătate şi verificând hotărârea atacată şi în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de petentul B.N. este nefondat şi a fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod şi a se dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.N. împotriva sentinţei penale nr. 41/ F din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5751/2004. Penal. Lg.284/1947. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5850/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
