ICCJ. Decizia nr. 5850/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5850/2004
Dosar nr. 3393/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 159 din 24 martie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul G.I. la:
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (mituitor A.E.);
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (mituitor V.S.);
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (denunţător H.F.);
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (denunţător V.S.).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a dispus restituirea de către inculpat a sumei de 7.000.000 lei către denunţătoarea H.F. şi a sumei de 908.000 lei către denunţătoarea V.S.
În temeiul art. 255 alin. ultim C. pen., a dispus restituirea de către inculpat denunţătoarei V.S. a sumei de 2.000.000 lei.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 10.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul G.I. a funcţionat în calitate de ajutor de şef de post la Poliţia Bărcăneşti. În această calitate, inculpatul a pretins şi primit bani şi alte foloase materiale ce nu i se cuveneau, pentru a nu îndeplini anumite activităţi privitoare la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a interveni la organele de procuratură în vederea rezolvării unor situaţii legate de constatarea unor fapte penale.
1. Astfel, în luna iulie 2002, inculpatul a pretins de la numita A.E., suma de 2.000.000 lei, iar ulterior, suma de 100 dolari S.U.A., în scopul de a face o propunere favorabilă în dosarul ce privea pe fiul acesteia cercetat pentru o tentativă la infracţiunea de furt, pe care îl avea repartizat spre instrumentare.
După ce a întocmit dosarul penal, inculpatul s-a deplasat la domiciliul făptuitorului, unde a discutat cu mama acestuia, căreia i-a spus că fiul său riscă o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta comisă, dar că, pentru rezolvarea situaţiei în mod favorabil va trebui să-i dea suma de 2.000.000 lei.
A.E. a acceptat propunerea inculpatului şi i-a promis că în momentul în care va face rost de bani îi va da.
Între timp, A.E., a făcut rost de bani, l-a contactat pe inculpat pentru a-i da banii, motiv pentru care, împreună cu concubinul său şi numita C.D.I. s-au dus la Postul de poliţie Bărcăneşti şi apoi la Postul de poliţie Berceni, unde inculpatul fusese detaşat, dar nu l-au găsit.
Între timp, inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al denunţătoarei A.E., cerându-i să-i dea suma de 100 dolari S.U.A. Denunţătoarea a fost de acord să dea inculpatului suma pretinsă, însă i-a cerut acestuia să distrugă dosarul privind pe fiul său, în faţa sa.
Inculpatul a refuzat să dea curs cererii denunţătoarei, dar i-a spus că o va pune în legătură cu procurorul care urmează să instrumenteze dosarul, pentru a da o soluţie favorabilă.
În final, A.E. i-a spus inculpatului să nu o mai caute, iar când concubinul acesteia a avut o altă discuţie cu inculpatul, i-a spus să plece, întrucât nu-i dă nici o sumă de bani.
2. Tot în cursul anului 2002, inculpatul a efectuat o percheziţie la domiciliul denunţătoarei H.F., care era suspectată că deţine droguri. Cu această ocazie, în locuinţa denunţătoarei a fost găsită o cantitate mare de bijuterii din aur şi argint şi nişte caiete cu înscrisuri cu persoane cărora le-a dat diverse bunuri. Bijuteriile şi caietele au fost ridicate în vederea efectuării de cercetări.
Între timp, H.F. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul numitului M.A.
În urma discuţiilor avute, inculpatul i-a promis lui H.F. că, prin relaţiile sale pe care le are la parchet, va reuşi să-i restituie bijuteriile şi caietele.
În mai multe rânduri, inculpatul i-a cerut lui H.F. 200.000 lei pentru benzină, cu ocazia deplasării la domiciliul acesteia, iar pentru procurarea unei cantităţi de păstrăv a mai luat de la aceasta suma de 1.500.000 lei şi încă 200.000 lei pentru a cumpăra benzină.
Pentru rezolvarea situaţiei, inculpatul i-a mai pretins lui H.F. o brăţară de 11,21 gr. din aur, wisky, cafea, ţigări şi bani pentru o masă pe care urma să o dea celor ce vor rezolva situaţia.
De ziua soţiei sale, inculpatul i-a pretins lui H.F. şi a primit de la aceasta, o fustă, un parfum şi alte bunuri.
3. La data de 10 februarie 2002, numita V.S. a lovit cu autoturismul pe care îl conducea, un biciclist, A.M., care i-a sărit în faţa maşinii.
La cercetarea la faţa locului a participat o echipă de poliţişti, din care a făcut parte şi inculpatul.
Profitând de acest fapt, inculpatul i-a pretins lui V.S. suma de 2.000.000 lei, pentru a-i da o soluţie favorabilă, sumă cu care aceasta a fost de acord să i-o dea.
În timp ce se afla la mare, inculpatul i-a cerut lui V.S. suma de 2.000.000 lei, iar aceasta i-a trimis-o.
4. În luna septembrie 2002, V.S. avea nevoie de o comunicare făcută de parchet, pentru a-şi putea lua permisul de conducere, întrucât, între timp, în cauză, se dăduse o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale.
Inculpatul a pretins de la V.S. suma de 908.000 lei, cu care a cumpărat 5 kg păstrăv şi 10 litri de vin, susţinând că i le va da procurorului care va trebui să facă comunicarea. Inculpatul s-a deplasat cu V.S. la parchet unde a făcut o cerere în numele acesteia, prin care solicită să i se comunice rezultatul cercetărilor din accidentul de circulaţie.
Ulterior, V.S. a primit comunicarea, iar inculpatul a lăsat să se înţeleagă că aceasta s-a datorat numai intervenţiei sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, pe care a criticat-o în principal, cu privire la greşita sa condamnare, solicitând a se dispune achitarea, întrucât probele de la dosar nu sunt în măsură să dovedească că a săvârşit faptele imputate, iar în subsidiar, reindividualizarea atât a fiecărei pedepse în parte cât şi a pedepsei de executat pe care le consideră ca fiind prea severe.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 231 din 26 mai 2004 a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat pe care l-a obligat să plătească statului suma de 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că din materialul probator administrat în cauză şi existent la dosar „rezultă că inculpatul a discutat cu denunţătoarele în prezenţa unor martori, că a făcut mai multe deplasări la domiciliile acestora, profitând de faptul că, în calitatea sa de ajutor de şef de post de poliţie, avea de instrumentat anumite cauze şi, în plus, acesta a menţionat că are posibilitatea să intervină la parchet pentru a rezolva favorabil problema bijuteriilor şi a accidentului de circulaţie", concluzionând că, faţă de aceste dovezi, critica prin care solicită a se dispune achitarea este neîntemeiată.
Referitor la cea de a doua critică şi anume, greşita individualizare a pedepsei, s-a arătat că „instanţa de fond a ţinut seama de gravitatea faptelor comise şi de persoana inculpatului care, profitând de funcţia de ajutor de şef de post de poliţie a pretins şi primit bani şi alte bunuri pentru a rezolva favorabil situaţia celor în cauză", făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72, iar pedepsele aplicate reprezintă gradul de pericol social al infracţiunilor comise.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul G.I., pe care a criticat-o referitor la:
- greşita condamnare pentru cele două infracţiuni de luare de mită, precum şi pentru infracţiunea de trafic de influenţă, întrucât nu sunt dovezi că le-a săvârşit, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea;
- pedeapsa aplicată pentru cea de a doua infracţiune de trafic de influenţă, pe care o apreciază ca fiind prea severă, motiv pentru care a solicitat a se dispune reindividualizarea acesteia.
În subsidiar, în cazul în care nu se vor primi criticile de mai sus, să se reducă pedepsele aplicate care sunt exagerat de mari şi în final, să se dispună ca pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiţionat, conform art. 81 C. pen.
Recursul declarat de inculpatul G.I. este întemeiat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta.
a) Referitor la criticile prin care susţine că nu se face vinovat de săvârşirea celor două infracţiuni de luare de mită şi de prima infracţiune de trafic de influenţă, pentru care inculpatul solicită a se dispune achitarea, pe considerentul că, în realitate nu le-a săvârşit, se constată că sunt nefondate.
Declaraţiile denunţătoarelor cât şi a persoanelor audiate în calitate de martori, dovedesc că inculpatul, pe de o parte, pentru a rezolva unele cazuri ce ţineau de competenţa sa, a solicitat şi primit diverse sume de bani şi bunuri, iar pe de altă parte, pentru a înlesni obţinerea unor avantaje, în alte situaţii susţinând că are relaţii la parchet, şi-a manifestat disponibilitatea de a interveni în schimbul unor foloase materiale sau băneşti.
Probele administrate în acest sens fiind concludente şi confirmând situaţia de fapt reţinută de instanţe, condamnarea inculpatului este corectă şi nu sunt temeiuri pentru a se dispune contrariul, respectiv, achitarea.
b) Cât priveşte criticile privind individualizarea pedepselor şi modalitatea de executare se constată că sunt întemeiate.
Fără îndoială că faptele comise de inculpat prezintă pericol social. Cu toate acestea, atât la aplicarea pedepselor cât şi a modalităţii de executare trebuie să se ţină seama, într-o măsură mai mare şi de celelalte criterii de individualizare a pedepsei, cum sunt cele legate de împrejurările în care fapta a fost comisă, dar şi de persoana inculpatului.
În cauză se constată că instanţele au acordat o mai mare atenţie pericolului social al faptelor, fapt ce a determinat aplicarea unor pedepse mai aspre pentru infracţiunile de luare de mită, dar şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante.
Curtea constată că, în cauză se impunea a se da o mai mare eficienţă împrejurărilor în care s-au comis faptele, care au produs consecinţe reduse, cât şi datelor ce caracterizează pe inculpat care este o persoană tânără, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale şi cu o bună conduită anterior, fără însă ca acestea să poată fi reţinute cu titlu de circumstanţe atenuante.
Prin urmare, aplicarea inculpatului, pentru faptele de luare de mită a unor pedepse situate la limita minimă a textului de lege incriminator, cum şi dispunerea suspendării executării pedepsei rezultante sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., conduce la convingerea că scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen., se poate realiza şi fără executarea prin privare de libertate.
Pentru considerentele ce preced, urmează a admite recursul declarat de inculpatul G.I., a casa Decizia atacată cât şi hotărârea primei instanţe, a reduce pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni de luare de mită şi dispunerea ca pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiţionat sub supraveghere, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.I., împotriva deciziei penale nr. 231 din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 159 din 24 martie 2004 a Tribunalului Prahova, numai cu privire la pedepsele aplicate pentru infracţiunile de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi modalitatea de executare a pedepsei.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, după cum urmează:
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă din iulie 2002, mituitor A.E.);
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă din iulie 2002, mituitor V.S.);
- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (faptă din august 2002, denunţător H.F.);
- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (faptă din septembrie 2002, denunţător V.S.).
Modifică pedepsele privative de libertate aplicate inculpatului pentru comiterea celor două infracţiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în sensul că le reduce de la câte 4 ani închisoare, la câte 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul G.I. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe termenul de încercare de 8 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în prima zi de marţi a fiecărei luni, la organul de poliţie de la domiciliu;
b) să anunţe, în prealabil, organului de poliţie desemnat, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 ore, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligaţiilor stabilite de instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5849/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5852/2004. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs... → |
|---|
