ICCJ. Decizia nr. 5923/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5923/2004
Dosar nr. 5738/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caraş Severin, prin sentinţa penală nr. 55 din 1 aprilie 2004, pronunţată în dosar nr. 1862/P/2004, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), 74 lit. a) şi c) şi 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.I. la 6 ani închisoare.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a prelungit şi a menţinut starea de arest a inculpatului pe o durată de 30 de zile, până la 30 aprilie 2004.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, începând cu 19 noiembrie 2003 până la zi.
A interzis inculpatului, pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea corpului delict – lopată (aflată la camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin).
În baza art. 346 alin. (1) şi art. 15 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat faţă de partea civilă S.E. la plata sumei de 50.000.000 lei daune morale. A respins ca nedovedite celelalte pretenţii.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.500.000 lei cheltuieli judiciare faţă de stat, din care suma de 738.000 lei s-a dispus să fie virată în contul I.M.L. Timişoara deschis la Trezoreria Timişoara, iar suma de 2.270.000 lei s-a dispus să fie virată în contul Spitalului Judeţean Reşiţa, deschis la Trezoreria Municipiului Reşiţa.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 18 noiembrie 2003, în jurul orelor 11,30, victima C.A. şi inculpatul C.I. s-au deplasat la sălaşul lui S.C. (cumnatul inculpatului), situat la marginea satului Poiana, pentru a încărca fân în căruţă. Victima C.A., efectuând diferite munci la acest sălaş pentru S.C., l-a ajutat pe inculpat la încărcatul fânului în căruţă.
Victima, având, din sat, o sticlă din plastic de un litru cu ţuică, i-a oferit să consume ţuică şi inculpatului, care, la un moment dat, a refuzat să mai consume.
Victima a intrat în camera sălaşului unde se retrăsese inculpatul, insistând să consume împreună ţuică. Inculpatul a refuzat, reproşându-i victimei că, în seara zilei anterioare a lăsat lumânarea aprinsă şi a luat foc faţa de masă, putând să producă un incendiu.
Pentru a evita scandalul cu victima, inculpatul a încercat să iasă din camera sălaşului, însă a fost prins de aceasta cu mâinile de geacă şi împins în uşa de la ieşire.
Inculpatul a ieşit din camera sălaşului, însă victima a venit în urma lui, situaţie în care inculpatul a luat o lopată şi, cu partea metalică, rotundă, a lovit victima în zona capului.
În urma loviturii primite, victima a căzut, iar inculpatul a ieşit în afara sălaşului. După ce victima s-a ridicat, inculpatul a scos-o afară din sălaş, aruncându-i sticla cu ţuică, apoi a plecat în satul Poiana, la locuinţa sa.
Dimineaţă, împreună cu soţia sa, inculpatul a revenit la sălaş, constatând că victima se găsea pe patul din interiorul sălaşului, decedată.
Văzând că victima a decedat, inculpatul a plecat spre localitatea Buchin, spre a se prezenta organelor de poliţie. Pe drum, s-a întâlnit cu organele de poliţie, cărora le-a relatat fapta săvârşită.
Potrivit raportului medico-legal nr. 253/ D din 19 noiembrie 2003, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat traumatismului cranio-cerebral acut (fractură intruzivă craniană, hematom extradural masiv, contuzie cerebrală şi de trunchi cerebral).
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei penale, iar la reconstituirea efectuată a arătat modul de săvârşire a faptei.
Sub aspectul învederat instanţei de partea civilă, prin cererea de la dosar, prin care susţine că ar avea un copil minor şi, în această situaţie, inculpatul ar trebui obligat la pensie de întreţinere până la majoratul sau până la terminarea studiilor acestuia, dar nu mai târziu de 25 de ani, prima instanţă a respins pretenţiile formulate în acest sens, ca fiind nedovedite. S-a motivat că partea civilă nu a produs nici un fel de probe în acest sens (acte de stare civilă şi înscrisuri din care să rezulte cui i-a fost încredinţat minorul şi care era contribuţia victimei la întreţinerea acestuia).
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, solicitând desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, referitor la latura civilă, în vederea stabilirii unei prestaţii lunare în favoarea minorului C.E.
Prin Decizia penală nr. 161/ A din 13 mai 2004, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat sentinţa privitor la latura civilă, pentru nerezolvarea acţiunii civile exercitată pentru minorul C.V., fiul victimei şi a trimis cauza pentru rejudecare la prima instanţă, sub acest aspect.
Restul dispoziţiilor sentinţei au fost menţinute.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 1 aprilie 2004, la zi.
Tribunalul Caraş Severin, rejudecând cauza, în limitele deciziei de casare, prin sentinţa penală nr. 135 din 22 iulie 2004, în baza art. 17 şi art. 347 C. proc. pen., raportate la art. 998 şi art. 999 C. civ., l-a obligat pe inculpatul C.I. să plătească părţii civile M.R., pe seama minorului C.E., născut la 8 ianuarie 1992, o despăgubire periodică sub forma unei rente lunare de 1.500.000 lei, de la data rămânerii definitive a acestei sentinţe şi până la majoratul minorului sau noi dispoziţii.
Totodată, l-a obligat pe inculpat, să plătească minorului C.E. suma de 50.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
S-a reţinut că victima infracţiunii de omor săvârşită de inculpat, avea un copil minor C.E., care a fost încredinţat mamei, M.R., spre creştere şi educare, prin sentinţa civilă nr. 1002 din 25 iunie 1997 a Judecătoriei Vaslui şi că victima avea obligaţie de întreţinere faţă de acest minor.
Sentinţa penală nr. 135 din 22 iulie 2004 a Tribunalului Caraş Severin a fost apelată de inculpatul C.I. şi de partea civilă S.V.E. (mama victimei).
Inculpatul a susţinut că sumele acordate ca despăgubiri sunt prea mari, iar partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale cum au fost solicitate.
Prin Decizia penală nr. 305/ A din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi, ca inadmisibil, apelul declarat de partea civilă S.V.E.
Cu privire la apelul declarat de inculpat, s-a motivat că despăgubirile acordate au fost corect stabilite şi că deci critica este nefondată, iar referitor la apelul declarat de partea civilă S.V.E. că este inadmisibil, întrucât prima sentinţă a rămas definitivă sub aspectul laturii penale, iar sub aspectul laturii civile, rejudecarea, s-a dispus numai cu privire la despăgubirile materiale şi morale cuvenite copilului minor, rămas de pe urma victimei C.A.
Împotriva acestei din urmă decizii, partea civilă S.V.E. a declarat recurs, referindu-se la modul în care s-a soluţionat latura civilă.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor şi lucrările dosarului, se constată că, în mod corect instanţa de apel a constatat că apelul declarat de partea civilă S.V.E. (mama victimei) este inadmisibil, întrucât faţă de ea, prima sentinţă a rămas, definitivă (rejudecarea cauzei s-a dispus numai în privinţa despăgubirilor cuvenite minorului C.V., fiul victimei, prin reprezentantul legal).
Pentru aceste considerente, soluţia de respingere a apelului acestei părţi, ca inadmisibil, este legală şi deci recursul apare ca nefondat.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.V.E., împotriva deciziei penale nr. 305/ A din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara şi a obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul de avocat oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.V.E., împotriva deciziei penale nr. 305/ A din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul C.I.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5852/2004. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5926/2004. Penal → |
|---|
