ICCJ. Decizia nr. 5922/2004. Penal. Art.20 rap. la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5922/2004
Dosar nr. 5678/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 957 din 22 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 6320/2003, s-a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.N.M., formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, din faptele prevăzute de art. 20, raportat la art. 174-175 lit. b) şi i) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen. în art. 20, raportat la art. 174-176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi din fapta prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. b) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 211 alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (2) lit. b) şi e) C. pen., în fapta prevăzută de art. 208-209 C. pen., cererea formulată de inculpatul R.N.M., ca neîntemeiată.
În baza art. 20, raportat la art. 174-176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul R.N.M. la o pedeapsă cu închisoarea de 20 de ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 211 alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 20 de ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 21 iunie 2003 la zi.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii aplicate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 100.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.L. şi la 16.857.930 lei către C.A.S. Bucureşti, pentru partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, cu sediul în Splaiul Independenţei.
A obligat inculpatul la 30.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în noaptea de 21 iulie 2003, în jurul orelor 3,30, inculpatul R.N.M., prin ameninţare cu un cuţit a determinat-o pe victima C.L. să intre în subsolul unui cămin studenţesc, unde a întreţinut cu aceasta un raport sexual, prin constângere. Ulterior, inculpatul a încercat să-i suprime viaţa victimei, provocându-i multiple plăgi prin înjunghiere la nivelul gâtului, al toracelui şi al membrelor superioare. Cu acelaşi prilej inculpatul a deposedat-o pe victimă de suma de 30.000 lei şi un telefon mobil.
Victima a reuşit să se deplaseze, după ce fusese abandonată de inculpat, la magazinul unde lucra, fiind transportată la Spitalul de Urgenţă Universitar.
Din raportul de expertiză medico-legală A 1/10931/2003 al I.M.L. a rezultat că victima a fost înjunghiată de 11 ori, iar leziunile traumatice au necesitat circa 25 zile de îngrijiri medicale, punându-i în pericol viaţa.
De asemenea, au fost efectuate cercetări la faţa locului, fiind încheiat un proces-verbal, ocazie cu care a fost găsit şi ridicat cuţitul abandonat de inculpat şi care avea urme de sânge, care s-a dovedit că aparţin grupei sanguine 01, grupă identică cu cea a victimei.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 august 2003 al I.C. din cadrul I.G.P.R., a reieşit că pe hainele purtate de victimă s-au pus în evidenţă secreţii biologice ce conţin frecvente de capete de spermatozoizi care aparţin grupei sanguine AB 4 secretor, grupă identică cu cea a inculpatului.
Prima instanţă a mai reţinut că faptele inculpatului R.N.M., de a întreţine prin constrângere un raport sexual cu partea vătămată C.L., pentru ca ulterior să încerce să-i suprime viaţa, prilej cu care a şi sustras bunurile aflate asupra acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol, tâlhărie, tentativă de omor calificat, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (2) lit. c), 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 20, raportat la art. 174-176 lit. d) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), motiv pentru care a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul, pe motiv că pedeapsa rezultantă aplicată este prea aspră în raport cu circumstanţele sale personale.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a stabilit încadrările juridice pe baza probelor administrate în cauză, avându-se în vedere legătura cauzală dintre infracţiuni, în sensul că tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav a fost săvârşită pentru a ascunde comiterea faptei de tâlhărie.
S-a apreciat că prima instanţă a analizat şi aplicat riguros criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atunci când a individualizat pedeapsa pe care a aplicat-o.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră exagerată faţă de circumstanţele reale dar şi personale.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, se apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate şi la menţinerea ei, instanţele au luat în considerare în mod judicios toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului este de natură a realiza funcţiile şi scopul sancţiunii penale aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Instanţele au avut în vedere pericolul social concret foarte ridicat al faptelor comise, agresivitatea deosebită manifestată de inculpat faţă de victimă, pe care a înjunghiat-o de 11 ori în încercarea de a-i suprima viaţa, starea de recidivă în care se afla inculpatul, dar şi limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, iar în cazul tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) C. pen.
Pentru aceste considerente Înalta Curte constată, că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, că nu se justifică o redozare a acesteia, astfel că recursul declarat apare ca nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N.M. împotriva deciziei penale nr. 682/ A din 17 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 iunie 2003 la 11 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5961/2004. Penal. Art.215 alin.2,3,5 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5920/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs... → |
|---|
