ICCJ. Decizia nr. 5973/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5973/2004
Dosar nr. 3893/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 726 din 27 decembrie 2002, Tribunalul Dolj, a condamnat pe inculpatul G.G. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice din 14 infracţiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 2.100.000 lei.
Potrivit art. 257 alin. (2) C. pen., s-a confiscat câte 300.000 lei de la numiţii A.F., A.C., B.F.C., I.A.M., G.F.C. şi A.M.C. şi câte 350.000 lei de la numiţii C.H.I., C.A.C. şi S.M.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul G.G., student la F.E. din cadrul Universităţii Craiova, în ziua de 18 ianuarie 2001, s-a întâlnit cu A.F.C., în barul facultăţii. cu acest prilej, a aflat că acesta şi alţi colegi care îl însoţeau, toţi studenţi în anul III secţia „Centrale Termoelectrice", urmează să susţină la 22 ianuarie 2001 examen la disciplina „electronică digitală", cu profesorul F.V., studenţii exprimându-şi teama de a nu promova examenul, fiind insuficient pregătiţi.
În această situaţie, prevalându-se de o relaţie apropiată cu profesorul F.V., căruia îi fusese colaborator timp îndelungat la Studioul de televiziune T.U., inculpatul a pretins de la fiecare student suma de 350.000 lei pentru a interveni la profesor, ca acesta să le acorde o notă suficientă promovării examenului, precizându-le că 300.000 lei îi va da profesorului, iar 50.000 lei îi va opri pentru sine.
Motivaţi de faptul, cunoscut unora dintre cei prezenţi, că inculpatul este în bune relaţii cu profesorul examinator, un număr de 15 studenţi i-au înmânat lui G.G. sume de bani, cuprinse între 300.000 lei şi 350.000 lei.
Pentru a-i convinge de veridicitatea afirmaţiilor sale, inculpatul l-a rugat pe C.F.C. să-l însoţească la sediul postului de televiziune, unde el a intrat într-un birou şi revenind i-a comunicat martorului că examenul va fi promovat.
Din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul nu a efectuat demersuri la profesorul F.V., în sensul dorit de studenţi şi nici nu i-a înmânat acestuia vreo sumă de bani.
Prin Decizia penală nr. 322 din 3 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi reţinând, în favoarea inculpatului, circumstanţe atenuante, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a redus pedeapsa stabilită acestuia la 1 an închisoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care, prin apărător, a solicitat menţinerea hotărârii primei instanţe prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., suspendându-se condiţionat executarea pedepsei, faţă de faptul că au trecut patru ani de la săvârşirea faptelor, timp în care inculpatul s-a căsătorit, având şi un copil minor. Inculpatul regretă fapta şi a restituit sumele de bani primite de la studenţi.
Recursul este nefondat.
Instanţa de control judiciar a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, o situaţie de fapt corectă, încadrând corespunzător, din punct de vedere juridic, faptele săvârşite de inculpat.
Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost respectate, de către instanţa de apel, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aceasta stabilind o pedeapsă just individualizată, raportată la pericolul social ridicat al faptelor săvârşite, la stăruinţa inculpatului în săvârşirea lor, antrenând mai multe persoane şi împrejurarea că el a mai fost condamnat în antecedente, respectiv în 1998 la 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 312 C. pen.
De asemenea, inculpatului i s-au acordat circumstanţe atenuante, fiindu-i redusă substanţial pedeapsa, sub minimul special prevăzut de lege.
Faţă de aceste elemente, corect instanţa de apel a apreciat că pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, este în măsură să atingă scopul reeducării inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni conform art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând hotărârea atacată, ca fiind temeinică şi legală.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G., împotriva deciziei penale nr. 322 din 3 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5906/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 6037/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
