ICCJ. Decizia nr. 6037/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6037/2004
Dosar nr. 3566/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 725 din 23 octombrie 2003, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. N.C. la pedepsele de:
- 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani ;
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată integral şi condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare.
S-a menţinut măsura arestării preventive şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni, durata arestului preventiv de la 7 iulie 2002 la zi.
A confiscat de la inculpat un topor ce a folosit la săvârşirea infracţiunii.
A obligat inculpatul N.C. să plătească părţii civile G.M., moştenitor legal al părţii vătămate G.C., suma de 8.000.000 lei daune materiale şi 5.000.000 lei daune morale.
2. N.M. la pedepsele de :
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
S-a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente cu infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 10 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 2512 din 24 iunie 1999 a Judecătoriei Iaşi.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., a contopit cele trei pedepse, urmând să execute 2 ani închisoare.
A aplicat inculpatului dispoziţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă perioada executată între 27 ianuarie – 20 iulie 2001.
3. N.L. şi N.A. la pedepsele de câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată G.C.).
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiate integral şi condiţionat pedepsele aplicate şi a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 7 din lege.
Conform art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul N.C. la plata a 3 milioane lei şi pe inculpaţii N.M., N.A. şi N.L. la plata a câte 1.500.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În ziua de 25 mai 1999, numiţii G.C., R.D., Z.I., G.A.E. şi G.M. s-au deplasat cu o căruţă la locuinţa numitului B.C., din satul Slobozia, comuna Voineşti, judeţul Iaşi, de la care urmau să cumpere un cal.
După realizarea tranzacţiei, cumpărătorii au plecat spre casă, drumul lor trecând pe strada pe care locuiesc inculpaţii.
Întrucât între familiile N. şi G. existau relaţii de duşmănie, când partea vătămată G.C. şi cei care-l însoţeau au ajuns în dreptul locuinţei lui N.A., unde se mai aflau şi inculpaţii N.M., N.L. şi N.C., acesta din urmă a strigat către B.C. (acesta se deplasa împreună cu G.A.E. către locuinţa părinţilor săi): „ce caută G.C. pe strada noastră", şi totodată s-a exprimat „vin duşmanii pe strada mea".
În clipa imediat următoare N.C. a ieşit în stradă şi l-a lovit în cap pe G.C. cu muchia unui topor cu care se înarmase.
În timp ce G.A.E., Z.I., R.D. şi G.M. s-au retras în fugă, B.C. a încercat să-l ajute pe G.C. care căzuse la pământ în urma loviturii primite. În acel moment inculpatul N.M. s-a repezit asupra lui lovindu-l cu o furcă peste braţele cu care se apăra.
Cât timp era căzut, partea vătămată G.C. a mai fost lovit de inculpatul N.C. cu muchia toporului în spate, iar de către inculpaţii N.A., N.M. şi N.L., în partea inferioară a corpului.
La finalul conflictului inculpatul N.C. l-a dezbrăcat pe G.C. de geacă, pe care şi-a însuşit-o pe nedrept.
În urma agresiunii partea vătămată G.C. a suferit „plăgi contuze, fractură fronto-coronară dreaptă, contuzie cerebrală minoră medie, plagă contuză gamba stg. şi echimoze dorso-lombare".
Din actul medico-legal întocmit în cauză rezultă că pentru traumatismul cranio-cerebral au fost necesare 40-45 zile de îngrijiri medicale; pentru plaga contuză au fost necesare 7-9 zile de îngrijiri medicale, iar pentru echimoza dorso-lombară 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pentru fractura omoplatului drept, partea vătămată B.C. a necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Sentinţa sus-arătată a fost apelată de inculpaţii N.C., N.M. şi N.A., susţinând că este netemeinică şi nelegală.
Inculpatul N.C. a arătat că nu este vinovat şi a solicitat achitarea sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Acelaşi lucru, achitarea şi eventual reducerea pedepsei, l-a cerut şi inculpatul N.M. care a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor, lucru confirmat de martorii audiaţi în apărare.
Inculpatul N.A. a criticat hotărârea sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, solicitând redozarea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 194 din 1 iunie 2004, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii N.C., N.M. şi N.A.
A menţinut starea de arest a inculpatului N.C. şi a dedus durata arestului preventiv de la 23 octombrie 2003 la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.C. solicitând achitarea întrucât nu el este autorul tentativei de omor, iar prin apărătorul din oficiu a cerut, în subsidiar, reducerea pedepsei în condiţiile aplicării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod.
De asemenea, Decizia instanţei de apel a fost criticată şi de inculpatul N.M. care a solicitat reducerea pedepselor pentru infracţiunile prevăzute de art. 181 şi art. 180 alin. (2) C. pen., spre minimul special prevăzut de lege.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că atât prima instanţă, cât şi cea de apel au reţinut o situaţie de fapt bazată pe probele administrate în cauză, au stabilit o corectă încadrare juridică şi au aplicat, respectiv menţinut, pedepse just individualizate.
Astfel, din declaraţiile date de G.M., G.E.A., Z.E., R.D., G.M., B.E. şi D.M. rezultă că cel care a lovit primul în conflictul intervenit între familiile G. şi N. a fost inculpatul N.C., care a ieşit în stradă şi l-a lovit în cap, cu muchia unui topor, pe G.C.
Audiată pe data de 1 iunie 2000, martora D.M., vecina familiei N., declara: „L-am văzut pe N.C. ieşind din curtea tatălui său, având în mână un topor. N.C. i-a aplicat o lovitură în cap cu partea metalică a toporului lui G.C. Ulterior în faţa instanţei martora a revenit asupra declaraţiei făcute la o dată apropiată de producerea incidentului, încercând să susţină o altă situaţie de fapt avansată de inculpaţi.
Din probatoriul administrat rezultă că la conflict a luat parte şi inculpatul N.M. care l-a agresat cu o furcă pe partea vătămată B.C., precum şi faptul că inculpaţii N.A., N.L. şi N.M. au aplicat mai multe lovituri în partea inferioară a corpului lui G.C.
Inculpaţii, în primele declaraţii au recunoscut că se aflau cu toţii în curtea locuinţei lui N.A. şi că „s-au adunat aici întrucât îi văzuseră pe stradă pe fraţii G. şi că le-a fost frică să nu producă scandal şi să se ia de N.A.", pentru ca ulterior, inculpaţii să revină, precizând că la locul conflictului s-au aflat doar N.M. şi N.A. şi că aceştia au fost agresaţi de G.C.
Iniţial inculpatul N.C. a recunoscut că se afla în ziua respectivă în curtea locuinţei, apoi într-o altă variantă că era la domiciliul tatălui, pentru ca în final să acrediteze ideea că el se afla pe imaş, fiind plecat după cai. Această ultimă variantă a fost confirmată şi de martorul L.G. care a declarat că l-a văzut în jurul orelor 12,00, la marginea satului Slobozia.
În condiţiile în care conflictul între părţi a avut loc între orele 17,00-21,00 această apărare a inculpatului N.C. nu poate fi primită.
Susţinerile inculpaţilor că partea vătămată G.C. a fost lovită în cap, cu un par, de către N.A., confirmate de o parte din martori (B.M., concubina inculpatului N.L. şi G.I., concubina inculpatului N.M.) nu pot fi primite fiind contrazise de celelalte probe. În plus, s-a dovedit faptul cămartora G.I. a fost nesinceră. Astfel, iniţial a declarat că a urmărit incidentul din curtea locuinţei sale şi de acolo a observat acţiunile violente ale părţii vătămate G.C. împotriva inculpaţilor. Ulterior, cu ocazia experimentului judiciar când s-a stabilit că de la 200 m, unde se afla locuinţa sa nu avea câmp vizual până la locul incidentului, a revenit arătând că după ce a auzit gălăgie s-a deplasat spre acel loc.
Pentru situaţia de fapt rezultată din probe şi reţinută de cele două instanţe pledează şi concluziile actului medico legal eliberat părţii vătămate G.C.
Aşa cum este cunoscut plăgile contuze produse prin acţiunea directă a unui corp contondent cu muchii capătă forma obiectului vulnerant sau pot fi stelate în „y" sau „v".
În speţa de faţă, partea vătămată G.C. a suferit o fractură deschisă fronto-coronară dreapta în forma lit. y) cu deschiderea în sus spre linia mediană şi braţele de 5, 7 şi 4 cm, ceea ce exclude categoric susţinerile inculpaţilor că partea vătămată a fost agresată cu un par de către N.A.
Aşa fiind, în cauză nu se poate dispune achitarea inculpatului N.C. pentru cele două fapte pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
În condiţiile stării de fapt reţinută inculpatul N.C. nu se poate prevala de circumstanţa atenuantă a provocării atâta vreme cât el a fost cel care a manifestat o comportare agresivă.
În ce priveşte motivul vizând netemeinicia pedepselor aplicate şi acesta este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, fiind apte să atingă scopul preventiv şi educativ.
În consecinţă, în baza art. 38515, pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vot respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.C. şi N.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.C. şi N.M. împotriva deciziei penale nr. 194 din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Conform dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (3) şi art. 381 alin. (1) din acelaşi cod, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent N.C. durata arestării preventive de la 2 iulie 2002 la 16 noiembrie 2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din acelaşi cod, obligă inculpaţii recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 600.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru susţinerea intereselor inculpatului intimat N.A., în sumă de 600.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5973/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6040/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
