ICCJ. Decizia nr. 6309/2004. Penal. Art.211 alin.2c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6309/2004
Dosar nr. 5473/2004
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 188 din 19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea, prin completarea încadrării juridice şi cu dispoziţiile art. 211 alin. (1) C. pen., au fost condamnaţi:
- M.T. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 30 ianuarie 2004 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- P.C., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), precum şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), cu referire la art. 76 lit. c) C. pen., la un an închisoare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 2 ani.
Până la împlinirea vârstei de 18 ani supravegherea inculpatului minor s-a încredinţat părinţilor săi P.G. şi A. şi s-a stabilit pentru minor următoarele obligaţii, conform art. 103 alin. (3) C. pen.:
- să nu frecventeze localurile publice având ca destinaţie: internet, cafe-internet, info-net;
- să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi.
După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen., alin. (1), precum şi obligaţia de a urma, potrivit art. 833 alin. (3) lit. a) C. pen., cursuri de învăţământ sau calificare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 110 alin. (3) C. pen., cu privire la revocarea suspendării pedepsei.
S-a constatat că a executat în arest preventiv de la 30 ianuarie 2004 la zi, perioadă care s-a dedus din pedeapsa aplicată.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului minor P.C.
Tot prin completarea încadrării juridice cu dispoziţiile art. 211 alin. (1) C. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., a fost achitat inculpatul C.D.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi pe inculpatul minor V.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 91 C. pen., s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii, astfel:
- inculpatului C.D.M. o amendă în sumă de 10 milioane lei;
- inculpatului V.M. o amendă în sumă de 7 milioane lei.
A fost obligat inculpatul M.T. la plata sumei de 4.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă F.T.R.
Au fost obligaţi inculpaţii M.T. şi P.C., în solidar, dispunându-se ca inculpatul minor P.C. să fie obligat în solidar şi cu partea responsabilă civilmente P.G., la plata sumelor de 1.800.000 lei către partea civilă O.A.V. şi 3.000.000 lei către partea civilă C.M., cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.T., P.C., C.D.M. şi V.M., inculpaţii minori P.C. şi V.M. fiind obligaţi în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P.G. şi V.I., la plata sumei de 1.400.000 lei către partea civilă S.E., cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar inculpaţii minori P.C. şi V.M. în solidar cu părţile responsabile civilmente P.G. şi V.I., în sumă de 2.000.000 lei fiecare.
Pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Cei patru inculpaţi s-au cunoscut la un local de Internet infonet şi din lipsa mijloacelor financiare, la propunerea inculpatului major M.T., inculpaţii au convenit să deposedeze alţi tineri de telefoane mobile.
Astfel, în seara zilei de 20 ianuarie 2004, în jurul orelor 19,00, inculpatul M.T. împreună cu inculpatul minor P.C., însoţiţi şi de alte două persoane rămase neidentificate, au oprit în spatele magazinului L. din Focşani un grup de tineri format din C.L.M., M.B.R. şi L.S.
Inculpatul M.T., urmat îndeaproape de inculpatul P.C. şi uzând de cuţitul ce-l avea asupra sa inculpatul M.T., i-au reproşat lui C.M. că s-ar fi legat de soţia acestuia din urmă. Pentru a lămuri problema, inculpatul M.T. a solicitat părţii vătămate telefonul mobil pentru a suna la soţie.
Partea vătămată C.M. de teama inculpaţilor şi a cuţitului ţinut la vedere de inculpatul M.T. a restituit telefonul, cerând celor trei tineri să-i urmeze.
Mergând spre pompieri, inculpatul P.C. a solicitat şi el telefonul mobil pentru a face un apel.
Partea vătămată C.M., speriat de situaţia în care se afla, i-a dat acestuia telefonul, iar inculpatul P.C. a rămas în urma grupului după care a dispărut în fugă. De teama inculpatului M.T. care era înarmat, partea vătămată a fost în imposibilitate de a fugi după inculpatul P.C. pentru a încerca să-şi recupereze telefonul.
Sesizând dispariţia lui P.C., inculpatul M.T. i-a cerut lui M.B.R. să-l urmeze, pentru ca de la un telefon public să-l sune pe P.C. pe mobil pentru a afla unde este.
Cei doi s-au deplasat la telefonul public din intersecţia Bd. Independenţei cu str. Mare a Unirii (zona Big) şi cu cartela de telefon a martorului, având pe ea unităţi doar în valoare de 1200 lei, inculpatul M.T. s-a făcut că îl sună pe P.C., după care a spus martorului că pleacă în căutarea acestuia la Poker şi a dispărut.
Telefonul mobil era marca Ericson T 100 în valoare de 3.000.000 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
Telefonul a fost vândut pentru suma de 1.000.000 lei, sumă cheltuită de cei doi inculpaţi.
În seara zilei de 22 ianuarie 2004, în jurul orelor 19,00, în faţa Băncii Transilvania inculpatul M.T., singur, l-a acostat pe partea vătămată F.T.R., pe care sub ameninţarea aceluiaşi cuţit l-a deposedat de un telefon mobil marca Alcatel 512 în valoare de 4.000.000 lei.
Partea vătămată F.R. s-a constituit parte civilă cu această sumă.
Acest telefon a fost vândut de inculpatul M.T. contra sumei de 700.000 lei, bani pe care i-a cheltuit singur.
În seara zilei de 23 ianuarie 2004, tot în zona Pensiunii Dona, cei doi inculpaţi M.T. şi P.C. au acostat un alt tânăr, respectiv pe partea vătămată O.A.V. şi sub ameninţarea cuţitului, inculpatul M.T. i-a cerut părţii vătămate să-i urmeze în scara unui bloc din apropiere pentru a discuta cu el, deoarece s-ar fi legat de sora acestuia.
Părţii vătămate i-a fost frică să-i urmeze pe cei doi în locul indicat şi atunci inculpatul l-a ameninţat pe partea vătămată că-l taie dacă nu îi dă telefonul mobil. În tot acest timp inculpatul P.C. a stat lângă partea vătămată împiedicând fuga acestuia.
Partea vătămată a dat telefonul mobil inculpatului M.T., care a luat-o la fugă, însoţit fiind de inculpatul P.C.
Telefonul a fost vândut pentru suma de 1.000.000 lei, sumă cheltuită de cei doi inculpaţi.
În seara zilei de 28 ianuarie 2004, în timp ce, cei doi inculpaţi M.T. şi P.C. se aflau în parcul S., în zona fântânii arteziene, însoţiţi de această dată de către inculpaţii C.D. şi V.M., în jurul orelor 19,30, au observat un tânăr, pe partea vătămată S.E., deplasându-se pe o alee dinspre fântâna arteziană spre str. Mareşal I. Antonescu. După partea vătămată s-au luat inculpatul M.T. şi V.M. Inculpaţii P.C. şi C.M.D., cunoscând intenţiile celor doi, i-au urmat şi ei pe cei doi inculpaţi.
La un moment dat inculpatul M.T. l-a acostat pe partea vătămată S.E., pentru a afla cât este ceasul. Văzând că partea vătămată nu are obiecte de valoare la vedere, inculpatul M.T. a scos cuţitul şi ameninţându-l i-a cerut să scoată toate lucrurile de valoare.
Partea vătămată S.E., de frică, fiind înconjurat de toţi cei 4 inculpaţi, a scos un telefon mobil marca Siemens A 50, telefon pe care inculpatul M.T. i l-a smuls din mână, păcălindu-l că a doua zi în faţa Liceului nr. 2 îi va restitui telefonul contra sumei de 200.000 lei. Totodată, inculpatul M.T. a atras atenţia părţii vătămate să nu strige după ajutor întrucât îl taie.
Cei patru inculpaţi l-au condus pe partea vătămată într-o scară de bloc unde i-au cerut să-i aştepte că-i vor restituit telefonul.
Cei patru inculpaţi au plecat spre zona centrală a oraşului.
A doua zi, inculpatul M.T., asupra căruia rămăsese telefonul mobil, l-a vândut contra sumei de 800.00 lei, bani cheltuiţi împreună cu ceilalţi trei inculpaţi. Inculpatul M.T. a mai recunoscut comiterea unei fapte similare săvârşite asupra unui tânăr, în zona Bisericii Catolice, tânăr rămas neidentificat.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută mai sus a rezultat din declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor M.B.R. şi C.S., bunica părţii vătămate C.M., cât şi cu declaraţiile date de inculpaţi în cursul urmăririi penale.
În faţa instanţei, toţi inculpaţii şi-au modificat declaraţiile, inculpatul M.T. luând asupra sa responsabilitatea tuturor faptelor.
Ceilalţi inculpaţi au motivat că declaraţiile date în cursul urmăririi penale au fost date sub imperiul stresului de a fi ţinuţi pe culoarele organului de cercetare mai multe ore, flămânzi şi fără posibilitatea de a-şi satisface alte nevoi fiziologice.
O asemenea scuză nu poate fi reţinută de instanţă, deoarece inculpaţii au fost asistaţi de către avocaţi care puteau reclama la acel moment supunerea la tratamente abuzive. Nici ulterior, inculpaţii nu au reclamat vreun tratament abuziv.
Mai mult, inculpaţii au fost audiaţi separat, iar declaraţiile date de aceştia privind modul de săvârşire al faptelor, sumele primite după valorificarea telefoanelor mobile, coroborându-se.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că în cursul urmăririi penale inculpaţii au dat declaraţii sincere, iar modificarea ulterioară a acestor declaraţii face parte din strategia apărării pe care au înţeles să şi-o facă.
Aşa fiind, faptele inculpaţilor de a deposeda părţile vătămate arătate mai sus prin ameninţare cu iminenta folosire a cuţitului, cât şi în condiţiile punerii victimelor în neputinţa de a se apăra, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. În cauză, inculpatul M.T. a ameninţat victimele cu folosirea cuţitului avut asupra sa, iar ceilalţi inculpaţi au contribuit la punerea victimelor în neputinţa de a se apăra, prin înconjurarea acestora şi împiedicarea de a fugi.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor M.T., major, şi P.C., minor, instanţa va avea în vedere în primul rând gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite de ei, precum şi circumstanţele de agravare a răspunderii şi anume forma continuată în care au săvârşit faptele.
Instanţa a avut însă în vedere şi circumstanţele personale de natură a atenua răspunderea şi anume conduita bună avută anterior săvârşirii faptelor, sinceritatea de care au dat dovadă pe parcursul cercetării faptelor, regretul manifestat, cât şi posibilităţile sporite de reintegrare socială relevate prin Raportul Serviciului de Reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Faţă de aceste cerinţe, instanţa a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 80 C. pen., privind concursul între circumstanţele agravante şi cele atenuante şi a aplicat celor doi inculpaţi câte o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum apreciat a fi în măsură să asigure reeducarea inculpaţilor şi prevenirea săvârşirii unor noi fapte penale.
Cât priveşte modalitatea de executare, tribunalul a apreciat că inculpatul M.T. datorită faptului că este major, că a antrenat în activitatea sa infracţională şi minori, că a folosit cuţitul la săvârşirea faptelor pentru a ameninţa victimele, urmează a executa pedeapsa în detenţie, pe durata executării pedepsei fiindu-i interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a acestui inculpat şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată în arest preventiv de la 30 ianuarie 2004 la zi.
S-a mai stabilit că, acel cuţit folosit pentru intimidarea victimelor de către inculpatul M.T., a fost reţinut de organele I.P.J. Vrancea împreună cu un tub de spray de autoapărare ridicat de la P.C.
Cum doar cuţitul a fost folosit la săvârşirea infracţiunilor, tribunalul în conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. c) C. pen., a dispus confiscarea acestui cuţit.
Cât priveşte pe inculpatul minor P.C., elev în an terminal la G.Ş.A. Focşani, cu o situaţie şcolară bună (media generală 8,00 pe semestrul I al anului şcolar 2003 - 2004) şi cu o caracterizare bună din partea dirigintelui N.M., tribunalul a apreciat că reeducarea acestuia se poate asigura şi prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform dispoziţiilor art. 110 C. pen.
Cum până la împlinirea vârstei de 18 ani, supravegherea inculpatului minor P.C. revine părinţilor săi P.G. şi A., inculpatului i s-a stabilit obligaţia potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (3) C. pen., de a nu mai frecventa localuri de internet şi să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi, în special cu inculpatul M.T.
S-a dispus ca, după împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen. şi anume:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Vrancea;
- să anunţe acest organ, în prealabil, cu privire la orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă;
- să comunice eventualul loc de muncă, schimbarea acestuia, să justifice schimbarea acestuia;
- să comunice informaţiile necesare verificării legalităţii mijloacelor sale de existenţă, precum şi obligaţia de a urma, potrivit dispoziţiilor art. 833 alin. (3) lit. a) C. pen., cursurile de învăţământ la G.Ş.A. Focşani unde era înscris sau cursuri de calificare.
Că toate aceste obligaţii şi măsuri trebuiesc respectate de inculpat pe durata termenului de încercare stabilit de instanţă, în caz contrar operând revocarea suspendării pedepsei potrivit dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 110 alin. (3) C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 30 ianuarie 2004 la zi, perioadă care se deduce din pedeapsa aplicată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.C. a fost pus de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare nr. 28 ianuarie 2004.
Cât priveşte pe inculpaţii C.D.M. şi V.M., tribunalul a reţinut în sarcina acestora un grad redus de participare la săvârşirea numai a unei singure fapte, cea săvârşită asupra părţii vătămate S.E., inculpaţii prin simpla lor prezenţă lângă ceilalţi doi inculpaţi contribuind la punerea victimei în neputinţa de a se apăra.
Ţinând seama de această contribuţie redusă, dar şi de conduita lor bună, anterioară săvârşirii faptei, cât şi posibilităţilor de reintegrare socială relevată prin referatele de evaluare psiho-socială, tribunalul a apreciat că în concret fapta lor aşa cum a fost reţinută, este lipsită de gradul de pericol social al unei infracţiuni astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., i-a achitat pe cei doi inculpaţi şi potrivit dispoziţiilor art. 91 C. pen., le-a aplicat celor doi inculpaţi, câte o amendă cu caracter administrativ, orientată spre limita maximă prevăzută de lege.
S-a mai reţinut că tocmai datorită contribuţiei lor minime la săvârşirea faptei din 28 ianuarie 2004 şi a gradului de pericol social redus, în cauză nu s-a propus în cursul urmăririi penale arestarea acestor doi inculpaţi.
Pe latură civilă, tribunalul a reţinut că părţile vătămate s-au constituit părţi civile cu întreaga contravaloare a telefoanelor mobile, contravaloare care nu a fost contestată de inculpaţi.
Cum valorile indicate de părţile vătămate sunt rezonabile şi corespund preţurilor de pe piaţă, tribunalul în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., i-a obligat pe inculpaţi la plata acestor despăgubiri, iar inculpaţii minori fiind obligaţi în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P.G. şi V.I.
Cât priveşte despăgubirea părţii vătămate F.T.R., tribunalul a reţinut că obligarea de despăgubire a revenit doar inculpatului M.T., care a săvârşit singur fapta, fără nici o contribuţie din partea celorlalţi inculpaţi.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul M.T.
Parchetul a invocat netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii apelate sub mai multe aspecte:
- În mod greşit s-a reţinut, în sarcina inculpatului M.T. săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, aplicându-i-se agravanta prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., care se referă la comiterea infracţiunii de tâlhărie într-o locuinţă sau în dependinţe ale acesteia, în loc de agravanta prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen., care reglementează săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de către o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică sau paralizantă, aşa cum corect s-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei şi corespunde stării de fapt relevate de probele dosarului.
- Că în mod nejustificat s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., invocându-se în favoarea inculpaţilor M.T. şi P.C., conduita bună a acestora înainte de săvârşirea infracţiunii şi atitudinea acestora după săvârşirea acesteia.
În primul rând este de observat că cei doi inculpaţi au săvârşit mai multe acte de tâlhărie, ceea ce presupune o perseverenţă în activitatea infracţională, astfel fiind înlăturată concluzia instanţei, „conduita bună" putând fi reţinută doar în legătură cu primul act al tâlhăriei, ulterior aceasta fiind anulată prin repetarea conduitei antisociale, constând în deposedarea de bunuri a victimelor, prin ameninţări şi violenţe.
În al doilea rând, instanţa de fond, analizând depoziţiile celor doi infractori, trebuia să constate cu uşurinţă că aceştia, la urmărirea penală au recunoscut faptele săvârşite, fiind puse în faţa unor probe indubitabile, însă, în cursul cercetării judecătoreşti, au încercat să nege comiterea actelor de tâlhărie, susţinând că în cursul urmăririi penale au fost bătuţi de anchetator, motiv pentru care nu menţin declaraţiile date anterior, comportarea lor putând fi caracterizată ca nesinceră.
Se mai susţine prin alt motiv de recurs că în mod greşit, Tribunalul Vrancea a dispus achitarea inculpatului minor V.M. şi a inculpatului C.D.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., apreciindu-se că fapta săvârşită nu întruneşte gradul de pericol social al unei infracţiuni din moment ce probele dosarului relevă că în seara zilei de 28 ianuarie 2004, în jurul orelor 19,30, când deja se lăsase întunericul, inculpaţii M.T. şi P.C., însoţiţi de inculpaţii C.D. şi minorul V.M., observând pe partea vătămată S.E. în zona fântânii arteziene din Parcul S., l-au acostat, împrejurare în care M.T. a scos cuţitul cerându-i să scoată toate lucrurile de valoare ce le are asupra sa. Partea vătămată S.E., de frică, fiind înconjurat de cei patru inculpaţi, a scos telefonul mobil marca Siemens A 50 care a fost însuşit de M.T. Cei patru inculpaţi, pentru a-şi asigura scăparea au condus victima într-o scară de bloc şi insuflându-i sentimentul de frică, i-au cerut să rămână pe loc pentru că vor veni să-i restituie telefonul, fapt ce nu s-a mai întâmplat, aceştia deplasându-se spre zona centrală a oraşului.
A doua zi, M.T. a vândut telefonul cu suma de 800.000 lei ce a cheltuit-o cu ceilalţi inculpaţi C.D.M., V.M. şi P.C.
Având în vedere împrejurările în care a fost comisă tâlhăria din 28 ianuarie 2004, la care a participat minorul V.M. şi C.D.M., în grup de 4 persoane, pe timp de noapte, într-un loc public şi prin folosirea unui cuţit, s-a considerat că în mod greşit s-a făcut faţă de aceşti inculpaţi aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen.
Că la cuantificarea pericolului social al faptelor săvârşite de către cei doi inculpaţi, trebuie avut în vedere ritmul alarmant de creştere al numărului infracţiunilor de tâlhărie al căror victime sunt, în cea mai mare parte, persoane cu o capacitate redusă de apărare, fiind „alese" din rândul persoanelor în vârstă şi minore, determinând inocularea unui sentiment de insecuritate în rândul colectivităţii.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 188 a Tribunalului Vrancea şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dea o încadrare juridică legală infracţiunii de tâlhărie săvârşită de M.T., în sensul de a se înlătura agravanta prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) şi aplicarea agravantei prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen.; înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., privind pe inculpaţii M.T. şi P.C. şi înlăturarea achitării inculpatului C.D.M. şi minorului V.M., în temeiul art. 181 C. pen. şi condamnarea acestora.
În apelul său, inculpatul M.T. a solicitat redozarea pedepsei aplicate prin reaprecierea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 453/ A din 30 august 2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpatul M.T. împotriva sentinţei penale nr. 188 din 19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea.
A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 188 din 19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea numai în ceea ce priveşte latura penală şi numai pentru inculpatul M.T. şi rejudecând:
Prin schimbarea încadrării juridice conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., pentru inculpatul M.T., menţine pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului.
Constată că măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul M.T. este temeinică şi legală.
În baza art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţine starea de arest inculpatului M.T.
În baza dispoziţiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.T. perioada arestului preventiv începând cu 30 ianuarie 2004 la zi, respectiv 30 august 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Parchetul nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând ca prin reaprecierea probelor, să fie înlăturate circumstanţele atenuante aplicate inculpaţilor M.T. şi P.C., precum şi prevederile art. 861 – art. 110 C. pen., pentru inculpatul P.C. şi în final, să se dispună şi condamnarea inculpaţilor C.D.M. şi V.M., iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea art. 861 C. pen. În motivare se arată că în mod cu totul eronat, instanţele au reţinut că, faptele ultimilor doi inculpaţi, sunt lipsite de pericol social, dispunând achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Recursul este fondat în limita celor ce se vor analiza.
Verificându-se probele în raport de criticile aduse, dar şi din oficiu se constată că, situaţia de fapt este corectă şi încadrările juridice sunt cele legale.
Evaluarea probatoriului administrat, cu privire la faptele pentru care au fost trimişi în judecată, inculpatul (minor) V.M. şi coinculpatul C.D. (major) comisă la 28 ianuarie 2004, se apreciază că nu este eronată, atâta vreme cât, iniţiativa şi realizarea scopului, de deposedare de telefoanele mobile, prin ameninţare cu cuţitul, a celor 3 părţi vătămate (minori) a aparţinut doar inculpaţilor M.T. (major) şi P.C. (minor).
În consecinţă, probele dovedind fără dubiu că, cei doi inculpaţi, V.M. şi C.D.M. au participat la tâlhărirea victimei S.E., doar prin simpla lor prezenţă fizică, justificat şi legal s-a apreciat că această faptă, este lipsită de pericolul social al unei infracţiuni.
Pentru a se reţine ca fiind pe deplin întemeiată această concluzie, desigur nu pot fi omise nici referatele de evaluare psiho-socială ale inculpaţilor C.D.M., V.M. şi P.C., precum şi raportul Serviciului de Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Vrancea, acte ce subliniază că făptuitorii menţionaţi prezintă reale posibilităţi de îndreptare, prin supravegherea directă a părinţilor, suspendându-se în final executarea pedepsei, cazul minorului P.C. şi care a şi fost arestat preventiv o perioadă de timp, iar faţă de ceilalţi doi inculpaţi V.M. şi C.D.M., aplicându-se drept sancţiune, câte o amendă administrativă în baza art. 91 C. pen.
Aşa fiind, motivele invocate de către parchet şi privitor la greşita achitare a inculpaţilor V.M. şi C.D.M., precum şi eronata recunoaştere de circumstanţe atenuante şi nejustificata suspendare condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului P.C., neavând suport probator, urmează a fi respinse, ca nefondate. În consecinţă, hotărârea atacată va fi menţinută, cu privire la cei trei inculpaţi, ca temeinică şi legală.
Pe baza aceluiaşi probatoriu, Curtea reţine însă că, recursul parchetului, este fondat, doar cu privire la recunoaşterea şi acordarea în favoarea inculpatului major M.T., în mod cu totul nejustificat, nemeritat (faţă de activitatea sa infracţională) a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., el fiind cel care a atras la săvârşirea celor 3 tâlhării şi pe inculpaţii minori şi care a folosit şi cuţitul pentru intimidarea victimelor, la rândul lor, alţi minori.
Ca urmare, pedeapsa aplicată acestui inculpat, redusă sub limita minimă prevăzută de textul de incriminare, nu corespunde nici cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nici ale art. 52 C. pen., neasigurând nici prevenţia generală şi nici reinserţia socială a făptuitorului.
În consecinţă, prin admiterea recursului parchetului, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa ambele hotărâri, doar cu privire la aplicarea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., faţă de inculpatul M.T., texte ce urmează a fi înlăturate.
Apoi, se va stabili pedeapsa pentru infracţiunile comise şi se va deduce timpul arestării preventive şi se vor menţine toate celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 453/ A din 30 august 2004 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul M.T.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 188 din 19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., faţă de inculpatul M.T., dispoziţii pe care le înlătură.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul M.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) potrivit art. 65 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 ianuarie 2004 la 26 noiembrie 2004.
Menţine toate celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor M.T., P.C. şi C.D.M., în sumă de câte 400.000 lei pentru fiecare, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6253/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6310/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
