ICCJ. Decizia nr. 5906/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5906/2004
Dosar nr. 2550/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Examinând contestaţia în anulare de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată la 6 mai 2004 A.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 1497 din 6 aprilie 2000,pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
În motivarea cererii contestatorul a susţinut că a fost condamnat de două ori pentru aceiaşi faptă, respectiv pentru vătămare corporală gravă pentru care a fost pedepsit separat atât în cadrul infracţiunii de viol, cât şi în cadrul infracţiunii de lipsire de libertate.
S-a mai arătat că în mod greşit a fost condamnat separat pentru infracţiunea de lipsire de libertate, întrucât această infracţiune este absorbită de infracţiunea de viol.
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., dar nu este fondată.
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135 din 9 martie 1999, Tribunalul Constanţa l-a condamnat pe inculpatul A.I. la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. şi la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive.
S-a luat act de declaraţia părţii vătămate că nu se constituie parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 493.800 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Judeţean Constanţa şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 27 aprilie 1997, în jurul orei 15,45, inculpatul, prin violenţă a introdus-o în locuinţa sa pe partea vătămată A.G., după care a ameninţat-o şi chiar a lovit-o cu cuţitul provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie, a dezbrăcat-o şi a întreţinut cu ea raport sexual prin constrângere. Partea vătămată a fost sechestrată apoi în locuinţa inculpatului până la ora 19,00.
Prin Decizia penală nr. 255 din 28 octombrie 1999, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul inculpatului şi a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare, dispunând, conform art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare.
Inculpatul a declarat recurs susţinând că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată cu consimţământul acesteia şi nu a împiedicat-o să plece şi a solicitat să se constate că faptele nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
Prin Decizia penală nr. 1497 din 6 aprilie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a respins, ca nefondat, recursul inculpatului.
În raport de actele dosarului se constată că nu există cazul de contestaţie în anulare prevăzută de art. 386 lit. d) C. proc. pen., invocat drept temei al cererii formulate.
Potrivit acestor dispoziţii legale există motive de contestaţie în anulare atunci când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, iar în speţă împotriva inculpatului s-a pronunţat o singură hotărâre de condamnare.
Din motivarea cererii, rezultă că deşi a invocat ca temei art. 386 lit. d) C. proc. pen., contestatorul critică hotărârea atacată sub aspectul încadrării juridice a faptei, aspect ce nu poate fi luat în examinare în contestaţia în anulare întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile, prevăzute expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen., în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac.
Aşa fiind, contestaţia va fi respinsă ca nefondată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare declarată de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 1497 din 6 aprilie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5885/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5973/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
