ICCJ. Decizia nr. 5884/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5884/2004
Dosar nr. 2126/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54 din 6 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 5955/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) C. pen., inculpatul S.G. (zis B.) a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul S.G. la 3.600.000 lei despăgubiri către parte civilă SC T.B. SRL Piatra Neamţ, Punct de lucru Brăila şi s-a constatat acoperit parţial prejudiciul către aceeaşi parte civilă.
În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu, ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Brăila.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 24 mai 2003, ora 19,00, partea vătămată B.I. a intrat în serviciul de pază la ferma P. pendinte de SC T.B. Piatra Neamţ. La intrarea în serviciu, partea vătămată a verificat toate magaziile în care se aflau materiale, constatând că acestea erau asigurate cu sisteme de închidere.
În jurul orelor 4,15, în timp ce partea vătămată B.I., efectua rondul în curtea fermei, care era iluminată artificial, a văzut că, dintr-o magazie în care era depozitat erbicid, iese inculpatul S.G., care avea în mână un sac cu conţinut voluminos.
Partea vătămată B.I. i-a cerut inculpatului să rămână pe loc, dar acesta şi-a continuat deplasarea printr-o solă de grâu din vecinătatea sediului fermei, având sacul asupra sa.
Întrucât, inculpatul S.G. nu s-a oprit din deplasare, B.I. a plecat în urmărirea inculpatului şi, totodată, a solicitat sprijin martorului N.C. care, efectua şi el serviciul de pază în cadrul fermei şi care se afla în apropiere.
Partea vătămată B.I. l-a urmărit pe inculpat prin sola de grâu până la D.J. 212, moment în care l-a ajuns din urmă la circa un m şii-a solicitat să se oprească.
Inculpatul a încercat să o lovească pe partea vătămată B.I. cu o şurubelniţă pe care o avea în mână. În aceste condiţii, partea vătămată B.I. a parat lovitura şi, totodată, a asmuţit câinii asupra inculpatului, unul dintre câini muşcându-l de piciorul drept.
În continuare, inculpatul S.G. s-a deplasat circa 100 metri pe D.J. 212 şi a ajuns în dreptul unui autoturism ARO 244 în care a încercat să urce sacul din rafie pe care îl avea asupra lui. În acest timp, partea vătămată B.I., văzând că inculpatul mai are şurubelniţa asupra sa, l-a lovit cu pumnul în zona feţei, acesta căzând la pământ.
La scurt timp, inculpatul s-a ridicat şi a fost întrebat de partea vătămată B.I., în prezenţa martorului N.C., ce are în sacul din rafie, acesta răspunzând că are 4 bidoane cu motorină.
În aceste condiţii, partea vătămată B.I. a luat sacul din mâna inculpatului şi a constatat că în acestea se găsesc 4 bidoane cu erbicid, prezentând un miros pătrunzător întrucât, în timpul urmăririi când inculpatul a scăpat sacul din mână, două bidoane s-au spart.
Apoi inculpatul s-a urcat în autoturism, cu intenţia de a pleca dar a fost dat jos de partea vătămată B.I.
Martorul N.C., împreună cu partea vătămată B.I., i-au luat inculpatului cheile de la autoturism, cartea de identitate, şurubelniţa şi sacul cu cele 4 bidoane şi s-au deplasat la sediul fermei. Inculpatul a rămas lângă autoturism, a pornit motorul autoturismului, deşi nu avea cheia pentru contact şi a părăsit acel loc, deplasându-se pe şosea către Brăila.
În jurul orelor 7,00, şeful de fermă, martorul L.M., a fost informat de partea vătămată B.I. şi martorul N.C. despre fapta săvârşită de inculpatul S.G.
Audiat fiind, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul S.G. nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar pe parcursul judecăţii deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat la nici un termen în instanţă pentru a fi interogat, acesta sustrăgându-se de la judecată după cum rezultă din procesele verbale privind executarea mandatelor de aducere.
Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza declaraţiei părţii vătămate B.I., depoziţiilor martorilor L.M., N.C. şi P.G., adresei părţii civile SC T.B. SRL Piatra Neamţ, punct de lucru Brăila – I.M.B., raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, din care rezultă că pe pantalonii inculpatului s-a constatat prezenţa de erbicide şi proceselor-verbale întocmite de organele de cercetare penală.
În drept, fapta inculpatului S.G. de a sustrage, în noaptea de 24 mai 2003, patru bidoane cu erbicid de la ferma P. pendinte de SC T.B. SRL Piatra Neamţ, în valoare de 6.052.000 lei, iar pentru a-şi asigura scăparea a ameninţat-o cu o şurubelniţă pe partea vătămată B.I., a fost încadrată în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) C. pen.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 196/2004.
În termen, inculpatul a formulat recurs, criticând ultima hotărâre în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei sale şi pedeapsa aplicată, cerând a se reţine numai infracţiunea de furt calificat şi a se reduce corespunzător cuantumul pedepsei.
Examinând aceste critici care se încadrează în motivele de recurs, prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., dar verificând Decizia atacată şi sub aspectul cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Din declaraţiile martorului N.C., care s-a aflat în imediata apropiere a inculpatului şi a părţii vătămate B.I., rezultă că inculpatul pentru a-şi asigura scăparea, după ce a fost surprins cu bunurile sustrase asupra sa a încercat să-l lovească pe B.I., cu un obiect ascuţit, pe care-l avea în mâna dreaptă, lovitura reuşind însă a fi parată.
În procesul verbal de cercetare la faţa locului, se menţionează că partea vătămată a prezentat mai multe obiecte ridicate de la inculpat, după ce s-a reuşit imobilizarea acestuia: sacul din rafie, 4 bidoane de câte 5 l fiecare, conţinând erbicid, actul de identitate al inculpatului, o cheie contact de la motorul autoturismului folosit de inculpat pentru deplasare la locul faptei şi o şurubelniţă confecţionată artizanal din fier beton.
Planşa fotografică evidenţiază şurubelniţa şi dimensiunile acesteia.
Potrivit art. 211 C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
Aşa fiind, cererea susţinută de inculpat privind schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt este neîntemeiată.
Încadrarea juridică dată faptei comise, în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) C. pen., este corespunzătoare probelor administrate în cauză, urmând a fi menţinută.
În raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind individualizarea pedepsei, se constată, de asemeni, că instanţele au respectat toate dispoziţiile sus arătate, atât cele referitoare la pericolul social concret al faptei, la mijloacele folosite, cât şi la persoana inculpatului, care a mai fost condamnat pentru furt calificat şi violare de domiciliu, fără însă a fi recidivist, iar în cursul procesului a manifestat nesinceritate.
Curtea urmează a menţine hotărârile atacate şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 196 din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5857/2004. Penal. Legea 284/1947. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5885/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
