ICCJ. Decizia nr. 6117/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 820 din 27 noiembrie 2003, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnații G.L. și G.C. împotriva sentinței penale nr. 12 din 1 februarie 2000 a Tribunalului Militar Iași.
Totodată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție formulată de L.V.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., în sensul că revizuienții nu au dovedit cu hotărâre judecătorească ori cu ordonanță a procurorului că persoanele audiate în cauză au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar înscrisul invocat de aceștia nu a fost declarat fals prin hotărâre judecătorească definitivă.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 181 din 20 mai 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de revizuientul G.C. și de intervenienta L.V. cu motivarea că atâta timp cât în cauza aflată pe rolul Judecătoriei Cluj la care se referă revizuienții, nu s-a pronunțat o hotărâre penală definitivă, care să stabilească, cu putere de lucru judecat, săvârșirea infracțiunilor de instigare și respectiv mărturie mincinoasă, raportate la faptele comise la 17 aprilie 1998, în mod corect, prima instanță a respins cererea de revizuire formulată de aceștia.
împotriva menționatelor hotărâri, a declarat recurs numai L.V., susținând că este nemulțumită pentru faptul că instanța de fond i-a respins cererea de intervenție, soluție menținută și în apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 396 alin. (1) C. proc. pen., pot cere revizuirea oricare parte din proces, în limitele calității sale procesuale, soțul și rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia.
Cum din actele dosarului rezultă că L.V. nu avea calitate procesuală în cauza ce formează obiectul cererii de revizuire formulată de G.L. și G.C., în mod just prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție a acesteia, soluție confirmată și de instanța de apel.
în consecință, recursul declarat de L.V., nu a fost fondat, a fost respins, ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5785/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6120/2004. Penal → |
|---|
