ICCJ. Decizia nr. 6203/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6203/2004
Dosar nr. 4331/2004
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 719 din 26 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.F.E. la 5 ani şi 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 7 din Legea nr. 534/2002, s-a dispus revocarea beneficiului graţierii condiţionate a restului de pedeapsă de un an, 9 luni şi 8 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2015 din 13 noiembrie 2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă la 18 aprilie 2002, prin Decizia penală nr. 681 a Curţii de Apel Bucureşti şi executarea acestuia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 7 ani şi 8 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă R.V.L., inculpatul fiind obligat să plătească suma de 3.000.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 26 februarie 2004, R.V.L., aflată în compania a două prietene, la un moment dat a rămas în urma acestora pentru a vorbi la telefonul mobil. Inculpatul, sesizând acest lucru, s-a apropiat de ea din spate şi, brusc, violent, i-a smuls telefonul din mână, după care, s-a îndepărtat în fugă.
Deşi strigătele fetei le-a alertat pe prietenele sale şi pe taximetristul C.D., ei fugind după inculpat, nu l-au putut însă prinde, acesta, ulterior, vânzând telefonul astfel sustras.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi prea mare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 518 din 12 iulie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat pedeapsa greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 211 C. pen., infracţiunea de tâlhărie constă din furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că inculpatul şi-a apropiat telefonul mobil al părţii vătămate, prin smulgerea acestuia din mâna proprietarei, smulgerea constituind violenţă, fără de care nu s-ar fi putut realiza latura obiectivă a infracţiunii.
Ca atare, din moment ce deposedarea victimei s-a făcut prin mijloace violente, iar inculpatul a acţionat astfel în scopul de a-şi însuşi pe nedrept, în condiţii ilicite, bunul sustras, toate elementele infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 C. pen., sunt întrunite.
Privind motivul de recurs vizând netemeinicia pedepsei, se reţine că orientându-se la pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare, instanţa a considerat pericolul social grav al faptei, mărit şi de împrejurarea că inculpatul a acţionat violent într-un loc public, dar şi persoana acestuia, recidivist, astfel că pedeapsa de executat, aceea de 7 ani şi 8 zile închisoare este individualizată cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
De asemenea, fiind dispusă executarea pedepsei în regim de detenţie, se realizează şi scopul acesteia, acela al prevenţiei generale şi speciale, cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească către stat, cheltuielile judiciare ocazionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F.E. împotriva deciziei penale nr. 518 din 12 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 11 martie 2004, la 23 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6177/2004. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6207/2004. Penal. Plîngere. Recurs în... → |
|---|
