ICCJ. Decizia nr. 6199/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6199/2004
Dosar nr. 6500/2004
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă nr. 138 din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 8558/2004, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
S-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 zile a inculpaţilor N.C.B., D.I. şi L.C.M., precum şi emiterea mandatelor de arestare preventivă.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Inculpatul D.I., începând cu anul 2003, a luat contact cu gruparea infracţională condusă de inculpatul N.C.B. şi S.L., favorizând membrii grupului organizat în desfăşurarea acţiunilor de şantaj şi violenţă de pe raza municipiului Deva. În urma acestor contacte, inculpatul a început să presteze personal sau prin intermediul agentului şef S.N. următoarele categorii de servicii:
a. captarea şi direcţionarea spre liderii grupului a informaţiilor obţinute de structurile poliţieneşti din subordine, în special cele privind grupările adverse.
În acest sens, există indicii temeinice şi date conform cărora inculpatul D.I. l-a contactat pe numitul I.O.P., prin agentul S., informându-l pe acesta despre împrejurarea că victima V.D. s-a înarmat cu săbii şi vrea să se răzbune pe gruparea primului, asigurându-l pe acesta că a doua zi o să cheme pe victima D.V. la sediul poliţiei. A reţinut că, după obţinerea acestei informaţii, inculpatul I.O.P. l-a contactat pe inculpatul L.C.M. şi, în calitate de lider coordonator, a ordonat mobilizarea generală a grupului pentru ora 22 la terasa localului „La tata", cartierul general al grupului;
b. negocierea aplanării conflictelor cu victimele agresate, prin convocarea la sediul Poliţiei municipiului Deva a inculpatului I.O.P., în calitate de lider al grupului infracţional, precum şi a victimelor agresate sau a prietenilor acestora, pentru a-i determina să „cadă la pace". În acest sens, după agresarea victimei M.C.E., la 17 august 2003, la 18 august 2003, inculpatul I.O.P., ca lider coordonator al grupului, a fost convocat din dispoziţia comisarului şef D.I. la sediul Poliţiei municipiului Deva împreună cu C.C., menţionat în raportul încheiat de agentul P.S. drept lider al unui grup de hoţi de buzunare din care face parte victima M.V.E. Atât inculpatul I.O.P., cât şi C.C. (care nu are nici o legătură cu agresarea victimei) au dat câte o declaraţie olografă, scrisă la dictare în care se arată identic: „în legătură cu disensiunile (leziuni de 50-55 zile îngrijiri medicale provocate lui M.V.E.) în data de 15 august 2003, nu înţeleg să depun reclamaţie. Cu cele întâmplate, arăt că divergenţele au fost rezolvate pe cale amiabilă şi mă angajez în numele grupului pe care îl reprezint să încetez orice scandal fiind avertizat de lucrătorii de poliţie în legătură cu urmările."
Există indicii temeinice la dosar că inculpatul I.O.P. i-a comunicat comisarului şef D.I., prin intermediul conducătorului auto, agentul S.N., misiunea de a chema pe victima D.V., agresată la 16 noiembrie 2003 şi internată în spital la Timişoara cu diagnosticul „policontuzionat, agresionat; TCC acut; contuzie cerebrală", să „negocieze" la sediul Poliţiei municipiului Deva;
c. neînregistrarea unor plângeri depuse de victimele agresiunilor sau instrumentarea dosarelor în favoarea membrilor grupului infracţional organizat prin încălcarea procedurilor şi a normelor metodologice de efectuare a unei urmăriri penale.
Astfel, victima P.N., a fost agresată de inculpatul I.O.P. în seara zilei de 4 martie 2002, suferind fractura mandibulei şi internată în spital, iar după externare, la 29 aprilie 2002, a depus o plângere penală împotriva acestuia pentru infracţiunea de vătămare corporală, adresată şefului Poliţiei municipiului Deva, care nu a fost înregistrată. Abia la 28 mai 2002, un plutonier a întocmit proces-verbal de consemnare a plângerii, act ce a fost înregistrat de Poliţiei municipiului Deva sub nr. 236617/4062002, urmare a ordinului rezolutiv din 30 mai 2002 şi de unde rezultă cu evidenţă intenţia de a tergiversa soluţionarea cauzei şi de a crea agresorului avantajul de a invoca excepţia tardivităţii plângerii prealabile.
De asemenea, există indicii în sensul că acesta a favorizat pe infractorul R.R.I., zis V., membru al grupului infracţional care, în noaptea de 10 aprilie 2003, a condus autoturismul sub influenţa alcoolului, iar după comiterea unui eveniment rutier a părăsit locul accidentului, contactându-l telefonic pe tatăl său şi care, aflându-se într-un local cu comandantul D.I., a intervenit pe lângă acesta, rezolvând situaţia.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ exigenţele textului de lege, prevăzut de art. 148 lit. h) şi i) C. proc. pen., în ce-l priveşte pe acest inculpat, deoarece pentru faptele de care este acuzat, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică rezidă în speţa de faţă în crearea unui sentiment de insecuritate şi nelinişte în rândul societăţii civile, sentiment generat de rezonanţa socială negativă a faptului că inculpatul, asupra căruia planează acuzaţia săvârşirii unor fapte de o gravitate deosebită (sprijinirea unui grup infracţional organizat şi şantaj), fapte care prin însăşi natura lor sunt de o periculozitate crescută, este cercetat în stare de libertate.
Oportunitatea luării acestei măsuri faţă de inculpat, se justifică şi prin aceea că în cauză există raţiuni plauzibile de natură a bănui că acest inculpat, dacă va fi cercetat în stare de libertate, datorită calităţii sale de poliţist şi fost comandant al Poliţiei municipiului Deva, va exercita în continuare presiuni şi va încerca să influenţeze, în virtutea relaţiilor şi informaţiilor pe care le deţine, mersul anchetei.
Referitor la inculpatul N.C.B., instanţa a reţinut faptul că acesta este un membru marcant al grupului infracţional organizat având calitate de lider-coordonator, responsabil cu relaţiile grupării cu alte grupări din ţară. Există indicii temeinice, în sensul că inculpatul a ordonat participarea membrilor grupării la o acţiune de intimidare în Caransebeş, la cererea înv. R.U.C., inculpatul conducând la Caransebeş aproximativ 15 membri ai grupării, specializaţi în acţiuni de violenţă. De asemenea, există date suficiente şi acte conform cărora inculpatul N.C.B. şi-a asumat iniţial, după liberarea din penitenciar în primăvara anului 2004, rolul de negociator în sensul că, după săvârşirea agresiunii de către grupul de inculpaţi violenţi, se deplasa la spital sau la domiciliul victimei însoţit de B.C.N., S.L. sau I.O.P. pentru a determina victimele să nu depună plângere penală, atrăgându-le atenţia acestora că „tocmai a ieşit din puşcărie şi meseria lui este aceea de negociator".
Rezultă din actele şi piesele dosarului că inculpatul N.C.B. şi-a asumat prerogativa asigurării apărării prompte a membrilor grupării, vizaţi de urmărirea penală, împrejurare ce rezidă din convorbirile telefonice cu M.C.N. din data de 24 septembrie 2004.
Pe aceeaşi linie, inculpatul N.C.B. a încercat să dinamizeze acţiunile privind apărarea grupului.
Există indicii suficiente care îl recomandă pe inculpatul N.C.B. ca fiind un participant ocazional la acţiunile violente ale grupului, exemplu fiind agresiunea exercitată împreună cu alţi membri ai grupării asupra părţilor vătămate S.V.C. şi D.A.A., în portbagajul autoturismului fiind găsită cu ocazia percheziţiei o bâtă de baseball folosită pentru agresiuni şi intimidări.
În raport cu cele arătate mai sus, instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 143 şi art. 148 lit. h) şi i) C. proc. pen., existând date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea martorilor şi prin ascunderea şi protejarea membrilor grupării infracţionale.
Asupra inculpatului, planează acuzaţia săvârşirii unor infracţiuni de o gravitate deosebită, sancţionate de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar datele, în sensul că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sunt evidente.
Există în cauză raţiuni plauzibile în ce-l privesc pe inculpat, de a bănui că acesta, lăsat în libertate, ar exercita presiuni asupra părţilor vătămate şi a martorilor audiaţi în cauză, precum şi că ar săvârşi alte infracţiuni în vederea ascunderii adevărului.
Pericolul concret pentru ordinea publică în ceea ce-l priveşte pe inculpat rezidă şi în crearea unui puternic sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, sentiment generat de periculozitatea crescută a infracţiunilor de care este acuzat, precum şi de conduita sa şi care îi conferă în rândul cetăţenilor un profil socio-moral negativ.
Vizând pe inculpatul L.C.M., zis P., în cauză există date şi indicii suficiente şi temeinice care îl recomandă pe acesta ca fiind un membri activ al grupării infracţionale pe linia executivă şi violentă.
Pe lângă faptul că acesta, după cum rezultă din actele dosarului, participa la raziile efectuate de grup, ulterior ameninţa victimele agresiunilor pentru a-şi retrage plângerile.
Există indicii temeinice că acesta a participat împreună cu inculpaţii într-o cauză conexă, numiţii H.A., M.M. şi H.C.V., la agresarea părţii vătămate G.S.G., tulburând liniştea şi ordinea publică şi aducând atingere bunelor moravuri, el acţionând în mod coordonat pentru pedepsirea persoanelor nesupuse şi pentru a-şi menţine supremaţia în oraş. Apartenenţa sa la grupul infracţional este sugerată şi de faptul că, după aplicarea corecţiei fizice aplicată părţii vătămate G.S.G., în localul în care s-a consumat incidentul, au descins inculpaţii B.C.N., S.L. însoţiţi de grupul infracţional organizat, format din I.O.P., M.B., C.M. şi alţii, cu scopul de a timora martorii, după care întregul grup s-a deplasat la Spitalul jud. Deva, secţia urgenţe, unde se acordau îngrijiri medicale victimei şi unde au insistat în externarea acesteia.
Există indicii temeinice că, acţionând în aceeaşi manieră, inculpatul L.C.M. împreună cu ceilalţi membri ai grupului, începând cu anul 2003, au acţionat prin exercitarea de agresiuni şi ameninţări soldate cu vătămări corporale asupra a 15 persoane în scopul de a fi determinate să le achite sume de bani sau de a li se alătura.
În raport cu cele arătate, instanţa a apreciat că în cauză, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.C.M., sunt întrunite cerinţele textului de lege, prevăzut de art. 148 lit. f), h) şi i) C. proc. pen., prin aceea că inculpatul este recidivist, pentru faptele săvârşite, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Faţă de acest inculpat, măsura arestării preventive se dovedeşte a fi oportună prin aceea că lăsarea sa în libertate, raportat la numărul victimelor din cauză, gravitatea deosebită a infracţiunilor de care este acuzat, precum şi sentimentul de panică şi insecuritate creat în rândul cetăţenilor mun. Deva, ar genera sporirea acestui sentiment şi ar împieta asupra unei bune desfăşurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei luări a măsurii arestării preventive cu încălcarea normelor de competenţă după calitatea persoanei şi în lipsa oricăror indicii, în sensul că inculpaţii au săvârşit fapte prevăzute de legea penală. În plus, inculpatul N.C.B. a invocat faptul că a fost arestat preventiv, într-o altă cauză, timp de 8 luni, până în luna aprilie 2004, fiind astfel în imposibilitate obiectivă să săvârşească faptele reţinute în sarcina sa.
Examinând recursurile declarate de inculpaţi, atât în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a curţii de apel, în raport de faptul că inculpatul D.I., şef al Poliţiei municipale Deva, având gradul de comisar şef, nu face parte din categoria organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organ al poliţiei judiciare se judecă în primă instanţă de către curtea de apel în cazul poliţiştilor prevăzute de art. 14 alin. (2) pct. I lit. e) – j) din Legea nr. 360/2002, adică în cazul ofiţerilor de poliţie de la gradul de subinspector până la gradul de comisar şef de poliţie, inclusiv.
Conform art. 201 C. proc. pen., ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrători specializaţi din Ministerul de Interne, anume desemnaţi de ministrul de interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau care sunt desemnaţi şi funcţionează în alt mod, potrivit unor legi speciale. În aplicarea acestui text de lege, ministrul administraţiei şi internelor a emis Ordinul nr. 617/2003 privind desemnarea organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, prin care a stabilit categoriile de lucrători specializaţi, respectiv cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor formaţiuni: cercetări penale; investigarea fraudelor; combaterea crimei organizate şi antidrog; poliţie judiciară; arme, explozibili, substanţe toxice; criminalistică; corpul de control al inspectorului general; poliţie transporturi; poliţie de ordine publică şi poliţie rutieră. Acest ordin nu face vorbire de o altă operaţiune, consecutivă acestuia, de desemnare efectivă, nominală, a fiecărui lucrător de poliţie ca organ de cercetare al poliţiei judiciare, ceea ce înseamnă că, prin simpla apartenenţă la una dintre categoriile enumerate, un poliţist dobândeşte calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare.
În concret, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.I., prin fişa postului din 3 august 2004, acesta a primit ca sarcină, printre altele, şi aceea de a conduce şi analiza activitatea de culegere a informaţiilor necesare cunoaşterii situaţiei operative, prevenirii infracţiunilor şi descoperirii autorilor acestora, de a organiza şi coordona activitatea de cercetare la faţa locului în cazul producerii de infracţiuni, conducând nemijlocit activitatea unor echipe complexe, conform reglementărilor în vigoare. Pe de altă parte, prin dispoziţia din 10 mai 2004 a I.P.J. Hunedoara, în sarcina inculpatului D.I. s-a stabilit coordonarea birourilor cercetări penale şi ordine publică, astfel că, atât sub aspectul atribuţiilor stabilite prin fişa postului, cât şi prin specificul activităţii formaţiunilor pe care le coordona, acesta îndeplinea efectiv sau coordona activităţi ale organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, şi, pe cale de consecinţă, este asimilat acestei categorii.
În concluzie, cum la data săvârşirii faptelor inculpatul D.I. avea gradul de comisar şef şi făcea parte din categoria organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, competenţa de soluţionare a propunerii de arestare preventivă revine, potrivit, art. 27 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., Curţii de Apel Alba Iulia, astfel cum, în mod corect, s-a şi apreciat. Totodată, trebuie menţionat că, chiar dacă între timp inculpatul şi-a dat demisia, instanţa rămâne competentă să judece, deoarece faptele au legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului, în acest sens fiind dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
2. În ceea ce priveşte criticile privind inexistenţa probelor sau vicierea unora dintre acestea, ca urmare a încălcărilor ce au avut loc pe parcursul anchetei, acestea nu pot fi luate în considerare. Instanţa de fond a motivat amplu situaţia de fapt pentru fiecare inculpat, cu indicarea probatoriilor, în raport de care a reţinut în mod corect existenţa indiciilor temeinice, în sensul că inculpaţii au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, analizând, în acelaşi timp, întrunirea cazurilor în baza cărora a dispus arestarea preventivă, conform art. 148 C. proc. pen. Susţinerea inculpatului N.C.B., în sensul că a fost arestat preventiv şi deci nu putea să comită faptele despre care se face vorbire, a fost avută în vedere de instanţa de fond, aceasta reţinând că există indicii că inculpatul şi-a asumat rolul de negociator după liberarea sa din penitenciar în primăvara anului 2004.
Concluzionând, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că există indicii temeinice, în sensul că inculpaţii au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, fiind întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., prezentate pentru fiecare inculpat, în raport de care a dispus măsura arestării preventive care se justifică în cauză, având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, consecinţele acestora şi complexitatea cauzelor, precum şi celelalte criterii stipulate de art. 136 alin. ultim C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. I lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile inculpaţilor ca nefondate, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.C.B., D.I. şi L.C.M. împotriva încheierii nr. 138 din 17 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Obligă pe inculpaţii N.C.B. şi D.I. la plata sumei de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul L.C.M. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6198/2004. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6211/2004. Penal. Art.268 c.pen.ant. Recurs... → |
|---|
