ICCJ. Decizia nr. 6310/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6310/2004
Dosar nr. 5941/2004
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 1026 din 24 august 2004, a condamnat pe inculpatul M.G. la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (art. 211 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)).
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a reţinut că, la data de 23 iunie 2004, pe stradă, a atacat-o pe partea vătămată O.T., smulgându-i lănţişorul din aur cu medalion, de la gât.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 719 din 28 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, privind redozarea pedepsei; totodată, a luat act de retragerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, susţinând că pedeapsa aplicată este prea mare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză, s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale precizate, în sensul că s-a ţinut seama de pericolul social concret al faptei săvârşite, desprins din împrejurările în care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea infracţională, precum şi de pericolul social accentuat al acestuia, reflectat în conduita sa antisocială anterioară; astfel, din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat de nenumărate ori, pentru diverse infracţiuni, printre care şi cea de tâlhărie, fiind recidivist.
Aşadar, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, fiind corespunzătoare scopului acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, recursul este nefondat şi urmează a fi respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, cuvenite statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 719/ A din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 iunie 2004 la 26 noiembrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6309/2004. Penal. Art.211 alin.2c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6317/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
