ICCJ. Decizia nr. 6364/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6364/2004
Dosar nr. 4383/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1622 din 24 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3273/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.C. împotriva deciziei penale nr. 245 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
S-a mai dispus obligarea recurentului inculpat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul T.G.C. a formulat contestaţie în anulare, invocând cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., lit. b) şi c) din acelaşi articol.
S-a susţinut că a fost condamnat abuziv, i-a fost încălcat dreptul la apărare, procesul judecându-se în lipsa sa.
Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Conform dispoziţiilor art. 386 lit. b) din acelaşi cod, se poate face contestaţie în anulare, când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Conform lit. c) a aceluiaş articol, se poate face contestaţie în anulare, când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar.
Verificând susţinerile condamnatului, Înalta Curte constată că sunt nefondate, deoarece procedura de citare cu acesta a fost legal îndeplinită la 17 martie 2004, dată la care a avut loc dezbaterea recursului declarat în calitate de inculpat, acesta fiind prezent. Totodată, recurentul inculpat T.G.C. a avut asigurată apărarea de către un avocat desemnat din oficiu de Înalta Curte.
Fiind prezent la data judecării recursului, evident, dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., nu pot avea aplicabilitate în cauză, acestea referindu-se la situaţia în care recurentul ar fi fost în imposibilitate să se prezinte şi să anunţe instanţa asupra împiedicării sale.
Referitor la cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., de asemenea, invocat în contestaţie, Înalta Curte observă că nu există nici o probă în dosar privind existenţa unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în acest text.
Prin urmare, constatând netemeinicia susţinerilor contestatorului condamnat, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare, în speţă neavând incidenţă nici unul dintre cazurile de contestaţie în anulare invocate de contestator, respectiv cele prevăzute de art. 386 lit. a), b) şi c) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul contestator T.G.C. împotriva deciziei penale nr. 1622 din 24 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe contestator la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărare din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6356/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6379/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
