ICCJ. Decizia nr. 6385/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6385/2004
Dosar nr. 6242/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul Z.G. a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 ianuarie 2004, la 24 iunie 2004.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 11.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Între inculpat şi victima I.V., în vârstă de 65 ani, din aceeaşi localitate, exista un conflict generat de Z.G. care, în mai multe rânduri, sustrăsese fructe din livada părţii vătămate.
În noaptea de 19 ianuarie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei pentru a-i cere explicaţii în legătură cu acuzaţiile pe care aceasta le formulase.
Victima a ieşit din casă înarmată cu o bâtă cu care l-a lovit pe inculpat; la rândul său, acesta a luat o sapă din curtea părţii vătămate şi a lovit-o de mai multe ori în faţă, chiar şi după ce I.V. căzuse.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 52060/A din 18 mai 2004 al Serviciului judeţean de medicină legală Hunedoara rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat zdrobirii capului prin loviri repetate la nivelul regiunii faciale cu un corp de tip tăietor-despicător.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de constatare, planşe fotografice, acte medico-legale, declaraţiile martorilor M.C., B.M., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpatul Z.G.
Prin motivele scrise, procurorul a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul netemeiniciei, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mică, în raport de împrejurările comiterii faptei şi chiar în condiţiile reţinerii stării de provocare.
Cu ocazia susţinerii apelului, procurorul de şedinţă a completat motivele de apel cu un motiv de nelegalitate a sentinţei, în sensul greşitei reţineri în cauză a circumstanţei atenuante a provocării.
Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea, susţinând că a comis fapta în stare de legitimă apărare, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 288/ A din 2 septembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
Instanţa de apel a considerat că situaţia de fapt a fost corect stabilită, neimpunându-se înlăturarea scuzei provocării.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs, criticând hotărârile atacate pentru greşita aplicare a legii; s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., precum şi reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen.
Recursul este fondat.
Instanţele de judecată au reţinut ca circumstanţă atenuantă împrejurarea relatată de inculpat în apărare, în sensul că victima a ieşit din casă înarmată cu o bâtă şi l-a lovit, determinându-i o puternică tulburare pe fondul căreia a agresat-o.
Din analiza materialului probator administrat în cauză nu rezultă că victima s-ar fi manifestat violent faţă de inculpat.
Reţinerea acestei circumstanţe s-a întemeiat doar pe afirmaţiile inculpatului, nefiind confirmată de alte probe.
Sinceritatea inculpatului este cu uşurinţă pusă la îndoială, câtă vreme cu ocazia primei audieri, acesta a negat comiterea faptei, iar concubinei sale, martora M.C., i-a relatat o altă stare de fapt decât cea reală.
Uşa de acces în casa victimei nu se putea încuia, fiind sprijinită cu o bâtă pe dinăuntru, aspect necontestat de inculpat şi confirmat de martora B.M., astfel că, pentru a putea deschide uşa, victima era nevoită să înlăture acea bâtă. Astfel se explică presupusa atitudine a victimei, precizată doar de inculpat, de a ieşi în uşa casei sale cu o bâtă în mână.
Deşi inculpatul susţine că a fost lovit de victimă cu bâta în cap, acest aspect nu a fost dovedit cu nici un mijloc de probă. Inculpatul a fost fotografiat de către organele de poliţie imediat după comiterea faptei şi reţinerea sa, iar fotografiile efectuate nu evidenţiază nici o leziune sau urmă a vreunei lovituri la nivelul feţei.
De altfel, inculpatul este cel care a generat conflictul, câtă vreme, aflat în stare de ebrietate, a pătruns fără drept în curtea victimei, cu intenţia de a-i cere socoteală pentru că l-ar fi acuzat pe nedrept de furtul unor prune. După ce victima a ieşit în prag, inculpatul a apucat în mâini o sapă a victimei aflată lângă scările casei şi a început să o lovească, zdrobindu-i efectiv capul.
Ca atare, în cauză s-a reţinut în mod neîntemeiat incidenţa prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul Z.G. săvârşind infracţiunea de omor fără să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea victimei.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, va casa hotărârile pronunţate şi va înlătura dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 174 C. pen., inculpatul Z.G. va fi condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.
Pedeapsa astfel individualizată este în măsură să asigure reinserţia socială a inculpatului, prin cuantumul său exprimând, deopotrivă, atât reţinerea pericolului social concret al infracţiunii săvârşite cât şi a datelor referitoare la persoana inculpatului.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate vor fi menţinute.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 20 ianuarie 2004 la 30 noiembrie 2004.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) şi 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 288/ A din 2 septembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul Z.G.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 180 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Hunedoara, sub aspectul reţinerii art. 73 lit. b) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi îl condamnă pe inculpatul Z.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 ianuarie 2004 la 30 noiembrie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6383/2004. Penal. Art.208,209.c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6391/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
