ICCJ. Decizia nr. 6356/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6356/2004
Dosar nr. 5427/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă,
Examinând actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 142 din 18 septembrie 2001, Judecătoria Moldova Nouă a condamnat, printre alţii, pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) A fost dedusă prevenţia de la 10 mai 2001 la zi.
Instanţa a reţinut că în seara zilei de 22 aprilie 2001, inculpatul A.C., împreună cu alţi 4 inculpaţi, implicaţi în aceeaşi cauză, au sustras, prin violenţă, mai multe sume de bani de la părţile vătămate L.C. şi B.G.
Tribunalul Caraş Severin şi Curtea de Apel Timişoara au menţinut sentinţa penală în privinţa acestui inculpat, prin Decizia penală nr. 5/ A din 10 ianuarie 2002 şi, respectiv, prin Decizia penală nr. 547/ R din 3 iunie 2002.
Împotriva acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, pentru motivul greşitei reţineri de către instanţele de judecată a stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului A.C.
S-a susţinut că instanţele au încălcat prevederile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât anterior inculpatul fusese condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 21 din 2 februarie 1999 a Judecătoriei Moldova Nouă, pedeapsă în raport cu care nu putea fi reţinută starea de recidivă pentru fapta comisă la 22 aprilie 2001.
Examinând recursul în anulare, Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., există recidivă când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
În speţă, astfel cum rezultă din examinarea fişei de cazier a inculpatului A.C., acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 21 din 2 februarie 1999 a Judecătoriei Moldova Nouă, executând pedeapsa până la data de 11 ianuarie 2000, când a fost liberat condiţionat.
Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie, nu au incidenţă cu privire la inculpatul A.C., întrucât primul termen al recidivei nu există, condamnarea anterioară fiind de 3 luni închisoare, iar nu mai mare de 6 luni aşa cum prevăd dispoziţiile amintite.
Prin urmare, constatând temeinicia recursului în anulare declarat de Procurorul General, Înalta Curte îl va admite, va casa hotărârile atacate numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.C., prevederi pe care le va înlătura.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 142 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Moldova Nouă, deciziei penale nr. 5/ A din 10 ianuarie 2002 a Tribunalului Caraş Severin şi deciziei penale nr. 547/ R din 3 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul A.C.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispoziţii pe care le înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6352/2004. Penal. Art.254 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6364/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie... → |
|---|
