ICCJ. Decizia nr. 6383/2004. Penal. Art.208,209.c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6383/2004
Dosar nr. 5353/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În conformitate cu dispoziţiile art. 409 şi art. 410 C. proc. pen., Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei penale nr. 2040 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, deciziei penale nr. 180/ A din 06 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi deciziei penale nr. 418 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe motiv că în mod greşit instanţele au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen., în locul celor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002, precum şi aplicarea art. 116 C. pen., faţă de inculpatul S.D.L.
Din lucrările aflate la dosar se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2040 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, a fost condamnat inculpatul minor S.D.L. la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală 1256 din 11 decembrie 2002, a Judecătoriei Piatra Neamţ şi s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 367 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă, astfel că, s-a dispus ca inculpatul să execute 2 ani şi 3 luni închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestul preventiv începând cu data de 14 noiembrie 2003.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la despăgubiri civile.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că, în seara zilei de 13 noiembrie 2003, inculpatul a spart cu o piatră geamul autoturismului marca Matiz, proprietatea părţii vătămate S.A. şi a sustras din interior 10 casete audio.
În timp ce disloca radio-casetofonul, a fost surprins de către organele de poliţie.
Inculpatul a folosit căile de atac şi atât Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, cât şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 180/ A din 06 februarie 2004 şi 418 din 16 martie 2004, au respins apelul şi recursul.
De asemenea, inculpatul, prin sentinţa penală nr. 1256 din 11 decembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ a mai fost condamnat la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat în dauna avutului personal şi în formă continuată cu reţinerea stării de minorat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen.
S-a reţinut că acesta, în perioada august - septembrie 2002, în înţelegere cu alţi minori i-a ajutat să sustragă bunuri din magazine.
Inculpatului i s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 07 octombrie 2002, fiindu-i menţinută starea de arest.
Această sentinţă a rămas definitivă prin nerecurare.
Examinând recursul în anulare declarat în defavoarea inculpatului, în raport de conţinutul şi dispozitivul celor două hotărâri judecătoreşti, precum şi de modul cum s-a liberat acesta, se constată că este fondat.
Din conţinutul adresei nr. 8580 din 30 august 2004, a D.G.P. - Centru de Reeducare Tichileşti (F. 8), rezultă că inculpatul a fost arestat la 07 octombrie 2002 şi a fost pus în libertate la 05 aprilie 2003, ca urmare a aplicării Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002, cei graţiaţi, care, în decurs de 3 ani, vor săvârşi infracţiuni intenţionate, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune şi pedeapsa neexecutată sau a restului de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a graţierii.
Cum inculpatul, în perioada termenului de 3 ani înscrisă în Legea nr. 543/2002, a comis o nouă infracţiune, respectiv la 13 noiembrie 2003, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, în mod cu totul nejustificat i s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, în loc să se dispună, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, ca restul de pedeapsă rămas neexecutat să se execute separat.
Inculpatul a executat din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1256/2002, a Judecătoriei Piatra Neamţ, perioada de la 07 octombrie 2002 la 05 aprilie 2003, ca atare, acesta va executa pe lângă pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare şi restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an şi 2 zile, în total urmând să execute 3 ani 3 luni şi 2 zile în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În ceea ce priveşte celălalt motiv vizând aplicarea art. 116 C. pen., se constată că este, de asemenea, întemeiat.
Potrivit art. 116 C. pen., instanţa poate aplica măsura de siguranţă de a se interzice aflarea în anumite localităţi, când persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puţin un an, a mai fost condamnată pentru alte infracţiuni şi dacă se constată că prezenţa acestuia în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi, constituie un pericol grav pentru societate.
Fiind îndeplinite toate condiţiile înscrise la art. 116 C. pen. şi constatând că prezenţa inculpatului în Bucureşti, localitate unde a comis infracţiunea, constituie un pericol grav pentru societate, se va aplica faţă de acesta măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
În consecinţă, se va admite recursul în anulare, în temeiul art. 4141 C. proc. pen., declarat împotriva sentinţei şi a celor două decizii, astfel că se va casa în parte sentinţa penală nr. 2040/2003 şi în totalitate deciziile penale nr. 180/ A şi nr. 418/2004 şi rejudecând:
se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare în pedepsele componente;
se va înlătura revocarea liberării condiţionată pentru restul de pedeapsă de 367 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală 1256 precum şi contopirea acestui rest cu pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare;
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, se va revoca beneficiul graţierii condiţionate pentru restul de pedeapsă de un an şi 2 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1256/2002, rest de pedeapsă, care se va executa separat de pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, în total inculpatul urmând să execute 3 ani 3 luni şi 2 zile;
în baza art. 116 C. pen., raportat la art. 112 lit. d) C. pen., se va aplica inculpatului măsura de siguranţă a interdicţiei de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
Se vor menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 2040/2003 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 14 noiembrie 2003 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 2040 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, deciziei penale nr. 180/ A din 6 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi deciziei penale nr. 418 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe S.D.L.
Casează în parte sentinţa penală nr. 2040 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti şi în totalitate deciziile penale nr. 180/ A din 6 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi nr. 418 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi în rejudecare:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare în pedepsele componente.
Înlătură revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 367 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1256 din 11 decembrie 2002 a Judecătoriei Piatra Neamţ, precum şi contopirea acestui rest cu pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2040/2003 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1), lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, revocă beneficiul graţierii condiţionate pentru restul de pedeapsă de un an şi 2 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1256/2002 a Judecătoriei Piatra Neamţ, rest de pedeapsă, ce se va executa separat de pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2040 din 18 decembrie 2003, în total inculpatul S.D.L., urmând să execute 3 ani, 3 luni şi 2 zile închisoare.
În baza art. 116 C. pen., raportat la art. 112 lit. d) C. pen., aplică inculpatului măsura de siguranţă a interdicţiei de a se afla pe raza municipiului Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 2040/2003 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la 14 noiembrie 2003, la zi.
Anulează mandatul de executare emis în baza sentinţei penale nr. 2040/2003 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 3 ani, 3 luni şi 2 zile închisoare.
Onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6380/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6385/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
