ICCJ. Decizia nr. 6438/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6438/2004
Dosar nr. 5089/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin petiţia din 16 martie 2004, adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, P.N. arestat în executarea pedepsei, condamnat prin sentinţa penală nr. 91 din 18 martie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a solicitat revizuirea sentinţei.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului şi a recursului declarat de inculpat.
S-a reţinut că, în noaptea de 29 decembrie 2001, P.N. a pătruns în curtea părţii vătămate P.P. pentru a fura păsări şi fiind surprins de aceasta, a lovit-o cu pumnii pe faţă şi corp, cauzându-i leziuni care au necesitat 22 – 24 zile îngrijiri medicale. Totodată, i-a sustras o bicicletă şi un radiocasetofon.
În cererea de revizuire, condamnatul a invocat ca motiv faptul că a săvârşit fapta la sugestia cumnatului său şi împreună cu acesta.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a înaintat cererea de revizuire la Tribunalul Dâmboviţa, cu concluzii de respingere ca inadmisibilă.
Prin sentinţa penală nr. 238 din 8 iunie 2004, Tribunalul Dâmboviţa a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N. şi l-a obligat să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care este inclus şi onorariul pentru avocatul desemnat ca apărător din oficiu, în sumă de 400.000 lei, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Se motivează că situaţia invocată de revizuient, nu constituie o împrejurare nouă, la care face referire art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât a mai fost invocată constant, atât la prima instanţă, cât şi în faţa instanţelor de apel şi de recurs.
De asemenea, a mai fost invocată şi într-o cerere de revizuire anterioară şi care a fost respinsă, ca nefondată.
Apelul declarat de revizuientul condamnat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 346 din 11 august 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, motivându-se că acesta nu a făcut referire la fapte şi împrejurări noi descoperite după condamnare, care nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei şi că prin calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate solicita prelungirea probaţiunii pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute de instanţele care au soluţionat cauza.
Împotriva deciziei instanţei de apel, revizuientul condamnat a declarat recurs, nemotivat, iar apărătorul său desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei la prima instanţă în vederea reaudierii martorilor din acte.
Recursul este nefondat.
Soluţia primei instanţe de respingere a cererii de revizuire şi soluţia instanţei de apel de respingere a căii de atac, sunt corecte.
În adevăr, situaţia invocată de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Pe de altă parte, motivul invocat în cererea de revizuire, în sensul că inculpatul nu a săvârşit fapta singur, ci împreună cu un cumnat al său, nu constituie conform art. 394 alin. (2) C. pen., cazul de revizuire de la lit. a) ale aceluiaşi articol, căci pe baza împrejurării la care s-a referit revizuientul nu s-a tins la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, ci a se stabili că se face vinovat şi un alt inculpat.
În ceea ce priveşte modificarea motivului de revizuire, la instanţa de apel, în sensul că revizuientul se consideră nevinovat de fapta pentru care a fost condamnat, nu poate fi examinată întrucât nu a făcut obiectul cererii de revizuire cu care a fost sesizat parchetul şi judecării în primă instanţă.
Recursul fiind deci nefondat, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515, pct. 1, lit. b) C. proc. pen. şi a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient P.N. împotriva deciziei penale nr. 346 din 11 august 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6420/2004. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6460/2004. Penal → |
|---|
