ICCJ. Decizia nr. 6461/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6461/2004
Dosar nr. 5690/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 888 din 17 decembrie 2003, în rejudecare după restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, Tribunalul Dolj, secţia penală, a condamnat inculpaţii:
1. C.G. la:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), pe care o constată graţiată integral în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
2. C.C. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
3. C.I. la:
- pedeapsa de 2.000.000 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., pe care o constată graţiată integral în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 ;
- 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A admis în parte acţiunile civile şi a obligat inculpaţii:
- C.G. la plata sumei de 12 milioane lei daune materiale şi 30 milioane lei daune morale în favoarea părţii civile P.V.;
- C.C. la plata sumei de 2 milioane lei daune materiale şi un milion lei daune morale în favoarea părţii civile P.Şt.;
- C.I. la plata sumei de 5 milioane lei daune materiale şi 2 milioane lei daune morale în favoarea părţii civile T.L.;
- C.I. la plata sumei de 1.368.613 lei despăgubiri în favoarea părţii civile Spitalul nr. 1 Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi dobânda legală aferentă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului;
- C.C. la plata sumei de 1.062.734 lei despăgubiri civile în favoarea Spitalului nr. 1 Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi dobânda legală aferentă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului;
A confiscat de la inculpaţi un ciomag de 1,5 m, o furcă de fier cu 4 coarne şi un cuţit ruginit cu lama de aproximativ 25 cm.
S-a reţinut, în fapt, urmare probelor administrate, că victima infracţiunii de omor, P.Şt.C., a locuit în satul Balas, pe str. Olteni, la 70 m de locuinţa inculpatului C.G.
Pe aceeaşi stradă locuiesc şi părţile vătămate T.L. şi P.Şt., precum şi martorul P.I.C.
În perioada anterioară săvârşirii infracţiunilor, între familiile părţilor vătămate şi cea a inculpaţilor, cu care sunt rude, au existat certuri şi conflicte.
În acea perioadă, inculpatul C.G. era încadrat paznic la Ferma B. a SC A. Băileşti, fiind coleg de serviciu cu martorii C.S. şi G.I.
În după-amiaza zilei de 7 martie 1999, în jurul orei 19,00, inculpatul C.C. s-a întâlnit pe câmp, la marginea satului Balasan, cu martorul P.M. pe care l-a admonestat că nu a restituit o căruţă pe care o luase cu împrumut şi l-a lovit pe acest motiv.
Martorul s-a deplasat plângând în sat şi a povestit cele întâmplate tatălui său, martorul P.I.C. şi victimei P.Şt.C.
Inculpatul C.C. a fost oprit de martorul şi victima menţionată, în timp ce se întorcea de la câmp, aceştia din urmă făcându-i reproşuri cu privire la cele întâmplate.
În altercaţie a intervenit şi inculpatul C.I., care a aplicat, cu o furcă din fier, victimei P.C. o lovitură în zona spatelui, producându-i acesteia o leziune ce a necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.
După consumarea acestui conflict, cei doi inculpaţi au rămas la locuinţa fratelui lor, inculpatul C.G., căruia i-au adus la cunoştinţă cele întâmplate.
În jurul orei 20,00, inculpatul C.G. s-a deplasat la Ferma nr. 9 B., unde a rămas până în jurul orei 20,45.
În acest interval de timp a avut discuţii cu martorii A.V. şi G.I., faţă de care a afirmat că se va întoarce acasă unde este aşteptat de fraţii săi „să-l omorâm pe I. (porecla victimei P.Şt.C.)".
La întoarcere a fost observat pe traseu de martorii P.I.N. şi D.I., cu care a avut discuţii în legătură cu incidentul anterior, în jurul orei 21,00.
În jurul orei 21,00 – 21,30, victima P.Şt.C., însoţit de părţile vătămate P.Şt., T.L. şi martorul P.I.C. se deplasa pe str. Olteni, pentru a ajunge la domiciliu.
Grupul menţionat a fost atacat de inculpaţii menţionaţi, înarmaţi cu o bară de fier şi furci de fier.
Fiecare inculpat a lovit câte o victimă, după cum urmează:
- inculpatul C.G. a aplicat victimei P.Şt.C. în zona capului, cu intensitate, 2 lovituri cu bara de fier. Victima a căzut la pământ, de unde a fost ridicată de martorele P.V. şi D.J. Victima a fost internată la spital, la secţia de neurochirurgie, în perioada 28 martie – 7 aprilie 1999, cu diagnosticul contuzie cerebrală în remisie şi fractură cominutivă medio-frontală. Victima a decedat la domiciliul său la data de 4 mai 1999 datorită insuficienţei cardiorespiratorii, consecinţa infarctului miocardic, complicaţie apărută în evoluţia traumatismului cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană şi dilacerare meningo-cerebrală produs la data de 27 martie 1999.
- inculpatul C.C. a lovit cu furca de fier, în mod repetat, peste cap şi peste corp partea vătămată P.Şt. După ce victima a fost proiectată la pământ, inculpatul a aplicat acesteia o lovitură, cu coarnele furcii, în direcţia toracelui şi abdomenului, parată cu piciorul de partea vătămată. Partea vătămată a suferit leziuni de violenţă, ce a impus intervenţie medicală de specialitate în regim de urgenţă şi pentru vindecarea cărora au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale. S-a apreciat că leziunile de violenţă au pus în primejdie viaţa victimei.
- inculpatul C.I. a lovit cu furca de fier, în cap, în mod repetat, partea vătămată T.L., care s-a apărat cu mâna stângă, suferind leziuni ce au impus internare medicală în regim de urgenţă şi pentru a căror vindecare au fost necesare 8-10 zile îngrijiri medicale.
În luna aprilie 1999, în perioada în care victima P.Şt.C. era internată în spital, inculpatul C.G. s-a deplasat la Ferma nr. 9 B., unde a luat legătura cu martorul G.I., pe care l-a determinat să declare nereal că în seara zilei de 27 martie s-a aflat în permanenţă la serviciu între orele 18,00 – 23,00.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 392 din 9 septembrie 2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii C.C. şi C.I. împotriva hotărârii primei instanţe, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi reţinând circumstanţele atenuante în favoarea inculpaţilor menţionaţi a redus pedepsele la câte 2 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpaţii au declarat recurs, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a), respectiv art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., sau schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180, respectiv 183 C. pen. şi reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Probatoriul administrat în cauză a confirmat starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, după completarea urmăririi penale, din care rezultă vinovăţia inculpaţilor, astfel cum a fost corect reţinută de prima instanţă.
Ca atare, în raport de împrejurarea că faptele comise sunt pe deplin dovedite, atât sentinţa atacată cu apel, cât şi Decizia prin care sentinţa a fost menţinută, sunt temeinice şi legale, recursul fiind nefondat sub aspectul acestei critici, cu referire la inculpatul C.G. care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Totodată, examinând cauza prin prisma criticilor formulate, cu referire la toţi inculpaţii, se constată justeţea hotărârii primei instanţe, astfel cum aceasta a fost modificată în apel, nu numai sub aspectul existenţei faptelor, vinovăţiei autorilor şi caracterului adecvat al pedepselor, dar şi sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, în raport de gradul de pericol social concret al infracţiunilor şi contextul în care au fost săvârşite, aşa încât recursurile se constată a fi neîntemeiate şi sub acest aspect.
În fine, cu privire la criticile privind încadrarea juridică a faptelor, este de reţinut că infracţiunile de lovire, lovire sau vătămări cauzatoare de moarte sau omor au comun faptul că afectează relaţiile sociale ocrotite de lege privitoare la drepturile persoanei, luată în considerare în mod individual, dar sunt deosebite sub aspectul obiectului juridic special.
Totodată, infracţiunile de lovire sau omor se săvârşesc întotdeauna cu intenţie, în timp de infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., se săvârşeşte, după caz, cu intenţie indirectă sau praeterintenţie.
Drept urmare, încadrarea juridică a faptei impune stabilirea poziţiei psihice a făptuitorului, în raport cu împrejurările concrete, cu instrumentul vulnerant, apt sau nu de a produce rezultatul letal, numărul şi intensitatea loviturilor, raporturile dintre victimă şi inculpat anterioare săvârşirii faptei, atitudinea făptuitorului după săvârşirea infracţiunii.
Or, în cauză, aceste criterii au fost corect valorizate de instanţe, obiectele vulnerante, zonele vitale, intensitatea loviturilor aplicate, raporturile anterioare dintre victime şi inculpaţi şi atitudinea acestora din urmă după săvârşirea faptelor, cu referire la împrejurarea că victimele căzute la pământ au fost ridicate de alte persoane şi duse la spital pentru îngrijiri medicale, confirmă că încadrarea juridică dată este cea legală.
Ca atare, recursurile se constată a fi neîntemeiate şi sub aspectul acestor critici.
Totodată, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.G., C.C. şi C.I. împotriva deciziei penale nr. 392 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.G., timpul arestării preventive de la 23 mai 2002 la 3 decembrie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6460/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6469/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
