ICCJ. Decizia nr. 6460/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6460/2004
Dosar nr. 4061/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din 1 iunie 2000 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor I.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 180 alin. (2), toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi A.M., pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, împotriva părţilor vătămate A.R. şi S.G.C.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 3 ianuarie 2000, în jurul orelor 3,40– 4,00, inculpatul I.M. care se afla în incinta C.P. a lovit cu patul unui pistol marca MAKAROV calibru 9 mm în zona capului pe partea vătămată R.C., după care, cu ajutorul aceleiaşi arme a împuşcat pe partea vătămată A.R. în zona „umărului stâng", cauzându-i acestei din urmă leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile de îngrijiri medicale.
În aceleaşi împrejurări şi în clipa imediat următoare inculpatul A.M., cu ajutorul unei bâte a aplicat mai multe lovituri în zona capului şi a corpului atât părţii vătămate A.R., cât şi a părţii vătămate S.G.C.
S-a reţinut că incidentul a avut loc în urma câştigului realizat de partea vătămată A.R. care, în urma jocului la masa de ruletă nr. 2 a cazinoului a obţinut suma de 10.300 dolari S.U.A., câştig contestat de patroni, numiţii K.S. şi K.R., care astfel, nu au efectuat plata.
Prin sentinţa penală nr. 1255 din 23 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul I.M. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din cea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în dauna părţii vătămate R.C.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.
A luat act că partea vătămată A.R. nu s-a constituit parte civilă.
Totodată, a obligat pe acest inculpat la 45.506 lei cu dobânda legală către Spitalul de Urgenţă Bucureşti.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului A.M., pentru infracţiunile de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., în dauna părţilor vătămate S.G.C. şi A.R. şi s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În noaptea de 3 ianuarie 2000, la C.P. a avut loc un scandal determinat de câştigarea unei sume de bani de un grup din Ploieşti, părţile vătămate R.C., A.R. şi S.G.
Discuţia a avut loc pe terasa cazinoului când au apărut persoane neidentificate până azi, cu bâte şi au început a lovi pe câştigători.
Din declaraţiile coroborate a martorilor audiaţi la urmărirea penală şi la instanţa de fond, reţine că inculpatul I.M. s-a aflat în local la terasă chiar în momentul scandalului şi că a lovit pe partea vătămată R.C. cu patul pistolului marca Makarov calibru 9 mm, ocazie cu care pistolul s-a descărcat, glonţul lovind în umăr pe partea vătămată A.R. provocându-i leziuni prin împuşcare. S-a intervenit chirurgical şi a necesitat pentru vindecare 55 zile îngrijiri medicale.
S-a apreciat însă că fapta a fost săvârşită cu intenţie indirectă şi nu din culpă, întrucât inculpatul I.M., lovind cu pistolul încărcat o persoană, în contextul faptei reţinute, a putut prevedea şi a acceptat ca subsidiar descărcarea pistolului şi pericolul împuşcării unei persoane.
Reţinând că fapta nu a pus în pericol viaţa părţii vătămate, astfel cum se menţionează în raportul de expertiză medico-legală s-a schimbat încadrarea juridică din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală simplă, prevăzută de art. 181 C. pen., cu incidenţa în cauză a legii penale mai favorabile, conform art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
De asemenea, a dispus achitarea inculpatului I.M. pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că nu există date certe din care să rezulte faptul săvârşirii infracţiunii de acest inculpat împotriva părţii vătămate R.C.
Cu privire la inculpatul A.M., s-a dispus achitarea, reţinând că nu există nici o probă care să dovedească faptul săvârşirii de către acest inculpat a celor două infracţiuni de lovire reţinute în sarcina sa, părţile vătămate S.C. şi A.R.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul I.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 396 din 29 iulie 2003, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat sentinţa atacată şi rejudecând cauza:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului I.M. în pedepsele componente:
Condamnă pe numitul inculpat la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Majorează pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul I.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Condamnă pe inculpatul A.M. la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru cele două infracţiuni de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispunându-se, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a constatat că inculpaţii sunt arestaţi în alte cauze.
Totodată, s-a constatat că părţile vătămate R.C., S.G.C., A.R. şi Spitalul Universitar Bucureşti nu s-au constituit părţi civile.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.M.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a arătat că vinovăţia celor doi inculpaţi sub aspectul infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză şi anume: declaraţiile şi plângerile formulate de părţile vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesele verbale de recunoaştere la faţa locului, procesele verbale de recunoaştere de pe planşa foto, raportul de expertiză medico legală, de expertiză criminalistică-balistică, precum şi declaraţiile martorilor care în seara şi dimineaţa respectivă „se aflau în restaurantul C.P."
În acest context, instanţa de fond, achitând pe cei doi inculpaţi pentru infracţiunile de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., a pronunţat o soluţie greşită, a cărei desfiinţare se impune şi a se dispune condamnarea lor.
De asemenea, motivează instanţa de apel, că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul I.M. din tentativă la infracţiunea de omor, în vătămare corporală simplă, deoarece obiectul folosit (pistolul de 9 mm), scopul comiterii faptei şi zona vitală agresată, demonstrează că acesta a prevăzut şi acceptat suprimarea vieţii părţii vătămate, rezultat care nu s-a mai produs.
Totodată, mai motivează instanţa de apel, că pedeapsa aplicată inculpatului I.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., este neîndestulătoare, sens în care a dispus majorarea.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii, pe care le-au criticat cu privire la greşita lor condamnare, întrucât nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor imputate, motiv pentru care au solicitat a se dispune achitarea lor.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor art. 313 şi următoarele C. proc. pen., administrându-se toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorilor, inclusiv ascultarea martorilor ale căror relatări prezentau concludenţă.
Se mai constată că prin probele administrate a fost corect stabilită situaţia de fapt, trăgându-se concluzii corespunzătoare privind vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor pentru care au fost condamnaţi.
Astfel, deşi inculpatul I.M. nu a recunoscut faptele ce i s-au pus în sarcină, totuşi vinovăţia lui rezultă în mod neîndoielnic din depoziţiile martorilor oculari U.C.M., R.P.L., S.M., S.A., B.I.P., S.G.C. şi B.M.D., care l-au văzut pe numitul inculpat când a lovit-o pe partea vătămată R.C. cu pistolul în cap, moment în care pistolul s-a descărcat şi au auzit o împuşcătură. Ultimii doi martori, adăugând în plus că, în aceste împrejurări, au intervenit şi au constatat faptul că partea vătămată A.R. era împuşcată la braţul stâng, motiv pentru care au procedat la deplasarea persoanei împuşcate în afara incintei cazinoului. Totodată, ultimul martor indică faptul că de la numitul R.P.L. a primit glontele folosit la agresarea victimei A.R., care ulterior a fost ridicat în vederea expertizării.
Depoziţiile acestor martori, se coroborează cu relatările martorului D.C. care arată că partea vătămată A.R. i-a spus că în timp ce se afla în incinta cazinoului, a fost împuşcat de către inculpatul I.M.
Depoziţiile acestor martori, se coroborează apoi, cu cele înserate în procesul verbal încheiat la 5 ianuarie 2000, din care rezultă prezenţa inculpatului I.M. în incinta cazinoului, la data de 4 ianuarie 2000, ultima intrare la ora 1,44, precum şi cu raportul de expertiză balistică din cuprinsul căruia rezultă că „glonţul în litigiu este calibrul 9 mm" şi a fost tras cu un pistol semiautomat model Makarov. Atât glontele cât şi pistolul fac parte din categoria armelor şi muniţiilor militare, în sensul prevăzut de art. 3 lit. a) şi art. 4 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor.
Ca şi în cazul celuilalt inculpat, vinovăţia recurentului A.M. pentru săvârşirea celor două infracţiuni de lovire rezultă din materialul probator existent la dosar şi anume din declaraţiile părţilor vătămate S.G. şi A.R. care se coroborează cu declaraţiile martorilor oculari U.C.M., R.P.L., S.M., S.A., B.I.P., care l-au văzut pe numitul inculpat când a lovit cu bâta atât pe partea vătămată S.G., cât şi pe partea vătămată A.R., precum şi cu actele medico-legale care atestă agresiunile suferite de cele două părţi vătămate şi data comiterii acestora.
Este adevărat că înaintea instanţei de fond părţile vătămate şi martorii R.P.L., B.I.I., U.C.M., I.C. şi B.F. au revenit asupra declaraţiilor iniţiale.
Această revenire a părţilor vătămate şi a martorilor asupra relatărilor făcute imediat după săvârşirea faptelor a fost determinată evident de dorinţa lor de a încerca să uşureze răspunderea inculpaţilor şi în mod corect instanţa de apel a înlăturat-o ca nesinceră, declaraţiile iniţiale ale părţilor vătămate şi ale martorilor coroborându-se şi cu alte dovezi din dosar.
De altfel, în cauză organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă comisă de sus-arătaţii martori, care în instanţă au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, însă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în condiţiile în care martorii cercetaţi au recunoscut că declaraţiile reale şi obiective sunt cele din faza de urmărire penală iar nu cele din instanţă.
Faptul că inculpaţii nu au recunoscut că au agresat pe victime este doar o susţinere care nu se confirmă ci dimpotrivă este infirmată de probele la care s-a făcut referire.
Ca urmare, criticile inculpaţilor că nu se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor imputate în cauză se constată că sunt nefondate şi vor fi înlăturate ca atare.
Cum motivele de recurs invocate de inculpaţi sunt neîntemeiate şi cum alte cazuri de casare a hotărârilor susceptibile de a fi invocate din oficiu nu se constată, recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse, conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, se constată că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi A.M. împotriva deciziei penale nr. 396 din 29 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6438/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6461/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs → |
|---|
