ICCJ. Decizia nr. 6469/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6469/2004
Dosar nr. 6125/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 441 din 27 mai 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul B.M. la câte 7 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În prealabil, instanţa, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu şi anume, cea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) C. pen., în infracţiunile sus menţionate.
Inculpatul a fost obligat la 4.370.000 lei despăgubiri civile către partea civilă SC S.C. SRL Craiova şi la 6.200.000 lei către partea civilă SC M.C.P. SRL Craiova.
S-a reţinut că, inculpatul B.M., în data de 25 februarie 2003, în jurul orelor 21,30, a intrat în magazinul SC S.C. SRL, situat în Calea Bucureşti din Craiova şi ameninţând pe vânzătoarea B.E., cu un cuţit, a obligat-o să stea în genunchi şi să indice locul în care se aflau banii rezultaţi din încasări. În acest fel, inculpatul a sustras suma de 4.300.000 lei.
Prin acelaşi procedeu, la data de 4 martie 2003, în jurul orelor 22,30, inculpatul a intrat în magazinul SC M.P. SRL, situat pe strada Nanterre din Craiova, şi a sustras, prin violenţă, de la vânzătoarea B.R., suma de 6.200.000 lei.
Anterior săvârşirii acestei ultime fapte, în jurul orelor 22,00, inculpatul a fost observat, de către martorul V.V., plimbându-se prin faţa magazinului respectiv.
Pe baza descrierilor făcute de părţile vătămate şi de martori, s-a realizat de către organele de poliţie, un portret robot, iar lucrătorii comerciali din cartierul Sărari au fost avertizaţi cu privire la posibilitatea săvârşirii şi a altor fapte de aceeaşi natură.
La data de 11 martie 2003, în jurul orelor 21,30, martorele M.S. şi C.M.L., observând o persoană de sex masculin plimbându-se prin faţa magazinelor din zonă şi privind insistent în interior, au anunţat organele de poliţie care se aflau în patrulare, aşa încât inculpatul a fost reţinut, pe strada Henri Coandă.
În zona unde se plimba inculpatul, organele de poliţie a găsit un cuţit, cu lama de 12 cm, despre care martora P.A., a declarat că concubinul său, adică inculpatul s-a interesat de procurarea obiectului când se aflau, împreună, la cumpărături.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, susţinând că la datele la care s-au săvârşit infracţiunile, se afla în locuinţa concubinei sale, din Craiova.
A fost înlăturată apărarea inculpatului, referitoare la locul în care se afla la data comiterii celor două fapte, întrucât părţile vătămate l-au recunoscut, fără ezitare, pe inculpat, la prezentarea, din grup.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a susţinut, prin memoriul depus la dosar, că este nevinovat, deoarece la 25 februarie 2003, s-a aflat la domiciliul concubinei sale, împreună cu numita G.E., sora concubinei, care a stat până la orele 23,30, iar în data de 4 martie 2003, după ce, împreună cu concubina sa, l-au luat de la meditaţie, au fost la restaurantul M.D., unde au stat până la orele 23,00.
În acelaşi memoriu, inculpatul a solicitat să se înlăture măsura extrădării, în situaţia în care va fi găsit vinovat, întrucât locuieşte în Craiova, de multă vreme şi are, împreună, cu concubina sa, un copil minor.
În motivele de apel, s-a mai solicitat, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 438 din 7 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului, a menţinut starea de arest preventiv şi a dedus din pedeapsă detenţia de la 27 mai 2004, la zi.
S-a respins, ca tardiv, recursul declarat de interpretul I.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Inculpatul a fost obligat la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariu pentru avocatul din oficiu către Baroul de Avocaţi Craiova, va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Apelantul inculpat a fost obligat la 100.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul B.M., reiterând motivul din apel, referitor la reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reinterarea aceleeaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi dispozitivul referitor la reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 438 din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 martie 2003 la 3 decembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6461/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5471/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
