ICCJ. Decizia nr. 6389/2004. Penal. Art.211 c pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6389/2004
Dosar nr. 3829 /2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48/ P din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Neamţ, inculpatul T.L. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 decembrie 2003, ora 13, la 2 ianuarie 2004, ora 13.
S-a luat act că partea vătămată M.A. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit în întregime.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 2 decembrie 2003, inculpatul T.L. a cunoscut-o pe partea vătămată M.A., aceasta din urmă acceptându-i invitaţia de a merge într-un bar împreună.
După ce s-au despărţit, partea vătămată a fost atacată de inculpat care a lovit-o, cerându-i să întreţină raporturi sexuale cu el.
Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul şi-a intensificat agresivitatea, i-a rupt geaca şi a lovit-o puternic cu genunchiul în abdomen.
Partea vătămată a scăpat geanta din mână, reuşind să strige după ajutor, ceea ce a determinat apariţia martorei I.T.
Inculpatul i-a mai aplicat victimei două lovituri cu palma peste faţă, după care a sustras telefonul mobil din geantă şi a fugit.
Partea vătămată a suferit leziuni traumatice la nivelul feţei care au necesitat 2 – 3 zile de îngrijiri medico – legale (certificat medico – legal nr. 1610 din 4 decembrie 2003 al Serviciului de medicină legală al Judecătoriei Piatra Neamţ).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului de urmărire penală întocmit în cauză: proces – verbal de consemnare a plângerii, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor A.L., I.T., M.M., B.C., M.G., acte medico – legale, proces – verbal de cercetare a locului faptei, planşe fotografice, declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Împotriva acestei decizii judecătoreşti au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpatul T.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de gravitatea faptei comise.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt calificat şi aplicarea art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 179 din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.
S-a constatat că încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpatul T.L. este legală şi temeinică, deposedarea victimei de bunul său făcându-se prin violenţă.
Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că aceasta corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neimpunându-se modificarea ei.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpatul T.L.
Parchetul a criticat hotărârile judecătoreşti pentru netemeinicie, solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
S-a susţinut că la aprecierea periculozităţii sociale a inculpatului trebuie să se aibă în vedere şi săvârşirea de către acesta a tentativei de viol asupra victimei, faptă pentru care aceasta şi-a retras plângerea prealabilă formulată, dar care ar fi putut conduce la consecinţe mai grave în lipsa intervenţiei martorei I.T.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul T.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat şi aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiţionat.
Temeiul juridic al recursului în constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţa de judecată a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând faptei săvârşite de acesta încadrarea juridică legală şi temeinică.
Din declaraţiile părţii vătămată M.A., coroborate cu concluziile actului medico – legal, precum şi din depoziţiile martorilor I.T. şi M.M. rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul T.L. a lovit victima şi, profitând de faptul că aceasta căzuse la pământ, i-a sustras telefonul mobil din geantă.
Acţiunea de însuşire fără drept a unui bun săvârşită imediat după comiterea actelor de agresiune şi violenţă fizică asupra victimei este specifică elementului material al infracţiunii de tâlhărie, încadrarea juridică reţinută în mod corect de instanţa de fond.
Chiar dacă inculpatul a agresat victima şi cu scopul de a o determina la întreţinerea de raporturi sexuale, împrejurarea că, profitând de situaţia în care a adus-o pe aceasta (căzută la pământ, înspăimântată, lovită în imposibilitate de a-i opune rezistenţă agresorului, i-a sustras telefonul mobil) conduce în mod indubitabil la reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de tâlhărie, în concurs real cu eventuale alte infracţiuni.
În speţă, partea vătămată M.A. şi-a retras plângerea prealabilă pentru tentativa la infracţiunea de viol, astfel că în mod just în sarcina inculpatului nu s-a mai reţinut decât săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului T.L., pentru săvârşirea acestei infracţiuni s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de judecată a dat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor generale de individualizare, prevăzute de textul de lege sus-arătat.
S-a avut în vedere pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, dar şi datele şi împrejurările legate de persoana inculpatului.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul o persoană tânără, fără antecedente penale, încadrată în muncă, a avut o atitudine procesuală sinceră, contribuind la stabilirea adevărului în cauză.
El a manifestat regret pentru fapta săvârşită şi a luat măsuri imediate de despăgubire a victimei.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Neamţ rezultă că şansele de recuperare socială a inculpatului T.L. sunt reale, iar riscul ca acesta să mai săvârşească alte fapte penale este minim.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca necesară şi suficientă pedeapsa aplicată inculpatului, neexistând temeiuri de modificare a acesteia.
Constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate.
Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 3 decembrie 2003 la 2 ianuarie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpatul T.L. împotriva deciziei penale nr. 179 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 3 decembrie 2003 la 2 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6353/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6398/2004. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
