ICCJ. Decizia nr. 6534/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6534/2004
Dosar nr. 2214 /2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 252 din 6 noiembrie 2003, Tribunalul Maramureş, a condamnat pe inculpaţii.
1. – B.A., la 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 13 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 13 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. – T.N.V. la 13 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 695 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentinţa penală nr. 485 din 24 noiembrie 1999 a Judecătorie.
Sighetu - Marmaţiei şi contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
3. – D.M. la 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi la 13 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 13 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) din acelaşi cod, s-a dispus contopirea pedepsei aplicată în cauză cu pedeapsa de 7 luni închisoare, aplicată sus-numitului inculpat prin sentinţa penală nr. 619 din 25 octombrie 2001 a Judecătoriei Sighetu – Marmaţiei, definitivă prin Decizia penală nr. 347 din 23 mai 2001 a Curţii de Apel Cluj şi executarea pedepsei cea mai grea, de 13 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului, a următoarelor sume:
- de la inculpatul B.A., suma de 41.900 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial de schimb din ziua plăţii;
- de la inculpatul D.M., a sumei de 3.800 Euro sau echivalentul în lei la cursul oficial de schimb din ziua plăţii.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Imediat după instituirea liberei circulaţii a cetăţenilor români în spaţiul Schengen, inculpatul B.A. s-a hotărât să recruteze tinere fete şi femei din zona Sighetu – Marmaţiei pentru a le transporta în Franţa, aici urmând a le exploata sexual.
Ca atare, încă din luna ianuarie 2002, el a abordat-o pe I.V., de 17 ani, ospătar în barul E.C. din Sighetu – Marmaţiei şi i-a propus un loc de muncă asemănător în Franţa, asigurând-o că-i va avansa cheltuielile de transport şi o va sprijini să-şi găsească o locuinţă.
Aceleaşi promisiuni, inculpatul le-a făcut şi lui H.L., la acea dată, majoră.
Amândurora, inculpatul le-a cerut să-i dea lui o parte din veniturile obţinute de ele în Franţa.
Odată ce înţelegerea s-a realizat, la 27 ianuarie 2002, cele două tinere au părăsit ţara prin vama Petea, transportarea lor efectuându-se cu un autoturism Opel – Vectra cu număr de înmatriculare Franţa, proprietate a inculpatului B.A. şi al cărui conducător auto era concubina acestuia, E.C.
Concomitent, au plecat spre Franţa coinculpaţii B.A. şi D.M., îmbarcaţi într-un vehicul al celui din urmă şi condus de el, ei întâlnindu-se cu tinerele, în Ungaria.
De aici, fetele au fost trimise în Franţa cu avionul, cheltuielile fiind suportate de B.A., şi ele au fost însoţite de D.M.
În Paris, tinerele au fost cazate în acelaşi hotel cu B.A. şi concubina lui, contravaloarea cazării fiind achitată de inculpat.
În continuare, inculpatul le-a reţinut celor două paşapoartele şi susţinând că provizoriu trebuie să practice prostituţia pe stradă pentru a face rost de bani în vederea închirierii unei locuinţe, tinerele au întreţinut relaţii sexuale cu clienţi şi au dat banii obţinuţi, inculpatului.
La un moment dat, I.V. a refuzat să se mai prostitueze, motiv pentru care inculpatul a bătut-o şi le-a ameninţat pe ambele că le va vinde „la arabi".
După acest incident, inculpatul, concubina lui şi tinerele s-au cazat în diferite hoteluri din zone marginale ale Parisului şi, într-un târziu, au închiriat o locuinţă în Romainville, cele două întreţinând relaţii sexuale în perimetrul Port de Bagndette până în luna iulie 2002, orarul stabilit fiind între 22,00 – 5,00, tariful perceput 50 Euro, câştigurile fiindu-i predate lui B.A.
În lipsa inculpatului, revenit în România, câştigurile realizate de fete, circa 1000 Euro/persoană, au fost date inculpatului D.M., acesta mutându-se şi el în locuinţa închiriată.
Profitând de absenţa lui B.A. şi pentru că cele două tinere şi-au găsit paşapoartele într-o hotă nefuncţională, ele au plecat în Italia, de aici fiind trimise în ţară.
În perioada revenirii în România, respectiv intervalul 9 iulie – 8 august 2002, B.A., cunoscându-l pe T.N.V., vecin de stradă, i-a propus să recruteze tinere pentru a fi duse în Franţa în scopul practicării prostituţiei, ocazie în care i-a dat numărul de telefon celular pentru a fi contactat.
Ca atare, T.N.V. a abordat-o pe minora S.G. căreia i-a spus că în Franţa va lucra ca menajeră, de cheltuieli urmând să se ocupe B.A. Pentru că avea numai 15 ani, minora nu le-a spus părinţilor intenţia ei, plecarea având loc la sfârşitul lunii iulie 2002, sumele necesare fiind achitate de B.A. Acestei minore, inculpatul i-a spus că în Franţa va fi preluată de D.M., M., care se va ocupa şi de cazare, - aceasta fiind tot imobilul în care locuiau celelalte două tinere, inculpatul B.A. şi concubina lui.
La sosirea în Franţa, inculpatul D.M. i-a lua minorei paşaportul şi i-a cerut să iasă "în stradă" pentru întreţinerea de relaţii sexuale, ceea ce fata, pe moment, a refuzat. Ca atare, D.M. l-a contactat telefonic pe B.A., acesta ameninţând că în caz de nesupunere, minora va avea de suportat consecinţele. Constrânsă astfel, S.G. a practicat prostituţia în aceeaşi zonă teritorială ca şi celelalte tinere, în circa două săptămâni ea obţinând suma de 7.000 Euro, din care a dat inculpatului D.M. 1.800 Euro, restul revenindu-i inculpatului B.A., acesta din urmă trimiţând în ţară 300 Euro bunicii fetei, P.I.
La un moment dat, minora a reuşit să o contacteze pe bunica sa, căreia i-a explicat că a fost obligată să se prostitueze şi i-a dat amănunte despre locul unde se află, ulterior ea fiind adusă în ţară prin intervenţia organelor abilitate, mai înainte însă cererea ei adresată inculpatului T.N.V. de a fi lăsată să plece, fiind respinsă de acesta prin ameninţarea cu moartea.
În condiţii similare, inculpatul T.N.V. a racolat-o pe minora C.A., acesteia propunându-i să plece în Franţa pentru a fura din magazine, ceea ce minora a refuzat, motiv pentru care inculpatul a bătut-o şi a ameninţat-o că „îi taie gâtul".
Ulterior, minora a plecat din ţară după ce traseul îi fusese aranjat de B.A. şi soţia acestuia, B.I.
În Franţa, fata a fost aşteptată de B.A. care i-a achitat costul transportului celui care o adusese şi a cazat-o la aceeaşi adresă din Paris unde se aflau şi celelalte tinere.
Ulterior, inculpatul i-a luat paşaportul, i-a cerut să se prostitueze pe stradă şi i-a explicat ce are de făcut.
Pentru circa patru săptămâni, C.A. a încasat 2.000 Euro pe care i-a dat integral lui B.A.
Acelaşi inculpat i-a dat ei şi celeilalte minore copii xerox paşapoarte, la rubrica "data naşterii" fiind înscrise în fals alte cifre decât cele reale pentru a demonstra, în eventualitatea unui control, că sunt majore.
Încercarea inculpatului T.N.V. de a o racola, în acelaşi scop, pe H.M.B. nu a avut finalitate, întrucât mama fetei, suspicionându-l, i-a cerut asigurări privind seriozitatea ofertei.
În luna ianuarie 2002, soţia inculpatului D.M., i-a propus lui M.F. să lucreze în Franţa, ea dându-i asigurări că împreună cu soţul ei se vor ocupa de cheltuielile necesare, fata cunoscându-l cu acest prilej şi pe B.A. Ca atare, deplasarea ei s-a făcut cu un microbuz, D.M. achitând taxa de asigurare medicală şi costul transportului.
În Franţa, tânăra, după ce i s-a luat paşaportul, a practicat prostituţia timp de două săptămâni, după aceasta ea a reuşit să-şi recupereze actul şi s-a reîntors în ţară.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri toţi cei trei inculpaţi.
În calea de atac a apelului, inculpatul B.A. a criticat hotărârea pentru greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, deci, şi a vinovăţiei sale, greşita individualizare a pedepsei şi, totodată, nelegala dispunere a măsurii confiscării speciale privind suma în valută.
Inculpatul T.N.V. a criticat hotărârea pentru nelegala stabilire a situaţiei de fapt şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Apelul declarat de inculpatul D.M. a fost motivat pe greşita stabilire a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei sale, precum şi pe netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 106 din 31 martie 2004 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Nemulţumiţi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri.
În această cale de atac, inculpatul B.A. a criticat hotărârea prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul T.N.V. a criticat hotărârea motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., deci s-a comis o eroare gravă de fapt, faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpatul D.M. a fost motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171, pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., prin hotărâre făcându-se o greşită aplicare a legii, s-a comis o eroare gravă de fapt şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal a conturat o stare de fapt certă, bazată pe o justă corelare a probelor, acestea reliefând rolul jucat de fiecare inculpat în parte în recrutarea, transportarea, cazarea şi tratamentul aplicat părţilor vătămate, care, prin promisiuni, au fost ademenite să accepte plecarea în Franţa, inculpaţii urmărind exploatarea lor prin obligarea la practicarea prostituţiei, mare parte din sumele obţinute fiindu-le date lor.
Faptele au fost stabilite pe baza declaraţiilor părţilor vătămate, coroborate cu actele de constatare întocmite de autorităţile franceze şi cu recunoaşterile parţiale ale inculpaţilor, aceştia fiind confruntaţi cu tinerele.
În faza cercetării judecătoreşti, în afara părţii vătămate M.F. care parţial a revenit asupra susţinerilor de la urmărirea penală, susţinere însă nesusţinută de altă probă, celelalte şi-au menţinut constant relatările.
Referitor la fapta reţinută în sarcina inculpatului T.N.V., aceasta a fost probată prin declaraţiile părţilor vătămate S.G. şi C.A., procesele – verbale de confruntare şi din depoziţia martorei P.I.
Vinovăţia inculpatului D.M. rezultă fără dubiu din probele administrate: declaraţiile părţilor vătămate I.V. şi H.L., precum şi ale lui S.G. şi C.A., el fiind cel care s-a ocupat de cazare, le-a supravegheat pe timpul şederii în Franţa, el primind pentru serviciile prestate, parte din sumele realizate prin practicarea prostituţiei.
Ca atare, faptelor inculpaţilor li s-a dat încadrare juridică legală, ele constituind elementele infracţiunii de trafic de persoane incriminată de art. 12, respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001, în condiţiile agravantelor prevăzute de art. 12 alin. (2) şi de art. 13 alin. (3) din actul normativ indicat.
Motivul de casare invocat, respectiv încadrarea juridică a faptelor în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., este nefondat. În cauză, asupra părţilor vătămate s-a acţionat prin constrângere, ele fiind puse astfel într-o situaţie de subordonare faţă de inculpaţi.
Privind individualizarea pedepselor, se apreciază că la stabilirea acestora instanţa, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a considerat pericolul social sporit al faptelor, amploarea lor în sensul constrângerii multor părţi vătămate, dar şi persoana inculpaţilor, recidivişti.
Executarea pedepselor în regim de privare de libertate realizează şi scopul pedepsei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Privind aplicarea confiscării prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., se reţine că în mod corect instanţa a dispus pe baza declaraţiilor părţilor vătămate potrivit cărora i-au dat inculpaţilor mare parte din sumele încasate din practicarea prostituţiei.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A., T.N.V. şi D.M. împotriva deciziei penale nr. 106 din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor B.A. şi T.N.V., timpul arestării preventive de la 9 octombrie 2002, la 7 decembrie 2004.
Obligă pe recurenţii inculpaţi B.A. şi T.N.V. la plata sumei de câte 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat D.M., la plata cu acelaşi titlu, a sumei de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6485/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6538/2004. Penal. Art211 alin 2 c. pen. Recurs → |
|---|
